Facatorii de sfinti: Zugravii bisericilor de lemn din Maramures

Trecutul nostru n-a cunoscut scoli de zugravi in sensul scolilor de “belle arte” de astazi. In trecut, un laic sau un preot slujitor al altarului care manuia cu dexteritate un penel se aseza modest intr-un targ oarecare sau la o biserica-manastire si incepea sa puna in chip vazut ceea ce multimea de crestini auzise numai in biserica despre Iisus Hristos, despre diferite persoane si fapte din Sfanta Scriptura. Se cunosc mai multi mesteri zugravi care lucrau cu ucenicii si calfele lor la pictura bisericilor. Se intampla, si nu rareori, ca ucenicii sa se sature de tratamentul prost la care erau supusi de “maiestru” si de putina invatatura pe care o capatau si sa-si caute un zugrav mai de omenie. Dupa acelasi tipic “s-au facut” si mesterii zugravi din Maramures, despre care nu avem date decat incepand cu secolul al XVIII-lea, cu toate ca acest tinut de importanta istorica a cunoscut inca din secolul al XIV-lea o activa viata romaneasca: voievozi si boieri puternici, manastiri inca din 1391, biserici si multi episcopi cu resedinta in aceasta zona. Zugravii se ghidau dupa Erminii, adevarate manuale in materie. Acestea au capatat o larga raspandire, devenind un instrument indispensabil pentru orice zugrav care incerca sa dea o lucrare mai de seama in domeniul artei bisericesti. Erminiile treceau din mana in mana si erau adeseori supuse schimbarii atunci cand erau copiate. Ele dadeau indicatii asupra locului unde trebuiau pusi sfintii in biserica, asupra chipului cum fiecare trebuie infatisat si asupra graiurilor (textelor) ce puteau fi scrise in spatiile libere dintre figuri. Primul zugrav despre care stim ca a pictat icoane pentru bisericile maramuresene a fost un strain: Alexandru Ponehaschi. Acesta a zugravit bisericile din Budesti, Susani, Sarbi (1760) si Josani (1762). I-a urmat Alexa zugravul care a zugravit (1769) iconostasul bisericii din Berbesti. Impreuna cu sotia lui, a cumparat un clopot pentru biserica pe care o impodobise cu mestesugul sau. Mai stim despre acest Alexa zugravul ca a pictat o icoana pentru manastirea din Giulesti. Biserica din Saliste a fost zugravita la 1775 de mesterul Stefan Radu; cea din Calinestii, din Susani, de zugravul Nicolae Capschin, in 1778; biserica din Desesti de zugravii Radu Muntean si Gheorghe, iar biserica din Stramtura de un anume Mihail, in 1800. Usile imparatesti din Slatioara au fost lucrate de zugravul Mihaila Falcovici, care si-a zugravit si chipul pe unul dintre peretii bisericii. Dintre zugravii maramureseni, cel mai cunoscut a fost Toader Hodor din Viseul de Mijloc, considerat a fi cel mai important reprezentant al stilului de factura baroca in pictura religioasa a bisericilor de lemn din Maramures. Toader Hodor a zugravit bisericile din Cornesti si Valeni (1807), Barsana (1808) si Nanesti (1809). La biserica din Barsana, Toader Hodor a lucrat impreuna cu Ioan Plohod din Dragomiresti. Acesta din urma a pictat in 1810 o icoana pe pristolul bisericii din Rona de Jos; apoi a zugravit biserica din Sacel (cca. 1820) si iconostasul bisericii din Rozavlea (posibil in 1823). Pe masura ce lumea rurala a saracit si si-a pierdut mandria nationala, au aparut zugravii straini: Filip Schaitzner, care a impodobit altarul si pristolul bisericii din Rozavlea (1823) si biserica din sesul Ieudului (1830), Cornel Romanowsky, zugravul bisericii din Apsa de Mijloc, Ottokar Koutnik al celei din Viseul de Mijloc si Gosztincsar F.Mako, al bisericii din Slatina (1895). Abia la 1899, apare un alt zugrav roman, Dionisie Iuga din Nicula, care innoieste zugraveala din biserica comunei Botiza. Aproape de stilul bizantin “Zugravii nostri au cautat, peste o jumatate de mileniu, ca in mestesugul lor artistic sa se tina cat mai aproape de sfanta traditie bizantina. In toate marile noastre opere de arta bisericeasca vedem stralucind fondul bizantin. Era un tipic bizantin, care domina pe zugrav, si cei mai multi se supuneau normelor lui. Nu se poate spune indeajuns ce folos moral au adus aceste picturi bisericesti romanilor, inaltandu-le si intarindu-le viata crestineasca in lupta cu zbuciumul fiecarei zile.” – Stefan Metes Ioan BOTIS