Fabulatiile unui criminal

Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro In incercarea de a scapa de ani grei de inchisoare, criminalii maramureseni apeleaza adesea la diverse trucuri pentru a impresiona instantele de judecata. Isi scuza faptele cu labilitati psihice care le cauzeaza tulburari de comportament. Scuze si fabulatii, venite pe fondul disperarii... Incepand cu numarul trecut, am pornit un mic serial cu marii infractori maramureseni. Analizand statistica ultimilor ani, cu toti condamnatii Tribunalului Maramures, am remarcat ca pe lista se afla in special infractori condamnati pentru infractiuni de omor si viol. Prezentarea unor astfel de cazuri arata cititorilor modul in care gandesc si actioneaza criminalii. Cei mai multi sunt „oameni ca toti ceilalti”. Pana intr-o zi. Cand, din motive greu explicabile si pentru faptuitori, ajung sa comita fapte abominabile. Multi dintre acestia isi recunosc faptele, dar in instanta cauta tot felul de motive pentru a-si justifica atitudinea, iar pentru a scapa de pedeapsa, recurg la a sensibiliza judecatorii, pozand in victime ale propriilor slabiciuni sau labilitati psihice. A fost si cazul unui omor ce a avut loc in comuna Remetea Chioarului. Faptuitorul, un tanar de 29 de ani cu antecedente penale (condamnat anterior la 3 ani si 7 luni inchisoare), si-a ucis un amic, pe fondul consumului excesiv de bauturi alcoolice, dupa ce acesta din urma a refuzat sa-l imprumute cu niste bani. Este incredibil unde poate ajunge violenta umana. O crima pentru un fleac. Iar faptele nu se mai pot schimba, pentru ca, evident, o pedeapsa, oricat ar fi ea de mare, nu poate inlatura raul produs. Cazul de fata il are in prim plan pe Sorin Caprar, condamnat pentru omor asupra unui consatean. S-a petrecut in 7 septembrie 2004, cand Caprar, dupa finalizarea mai multor activitati gospodaresti, in cursul dupa amiezii, a intentionat sa isi viziteze sotia, ce se afla in localitatea Nistru impreuna cu fiul lor. A scapat autobuzul si nu a mai mers. Probabil, daca il prindea, scapa de ceea ce s-a intamplat. A iesit din casa cu o sticla de tuica sub brat si s-a gandit sa se imbete. S-a intalnit cu un alt consatean, Ionel Selegean, cu care a „colindat¬ mai multe baruri din Remetea Chioarului. Cate o bere aici, doua dincolo si s-au adunat. Spre seara, cei doi s-au despartit, iar Caprar s-a deplasat la locuinta viitoarei victime. Stefan Ratiu era acasa, impreuna cu concubina sa. L-a primit omeneste pe Caprar si l-a servit, evident, cu ce altceva decat cu tuica? Si cei doi s-au pus la discutii. Intr-o vreme, Caprar i-a cerut lui Ratiu sa-l imprumute cu ceva bani. Din diverse ratiuni, acesta din urma l-a refuzat, iar discutiile au degenerat. Printre injuraturi si amenintari de o parte si de alta, s-a ajuns la o altercatie fizica. Cine a inceput este greu de precizat, cert este ca, la un moment dat, gazda a fost amenintata de Caprar cu un cutit, clipa in care Olga Pop, concubina acestuia, a parasit in graba locuinta si s-a ascuns in spatele gradinii. Ce a urmat s-a consumat in cateva momente² Caprar l-a lovit pe Ratiu cu pumnul in zona fetei, dupa care a continuat cu un taburet, cu care l-a izbit de mai multe ori in cap. Victima a cazut la podea, iar Caprar, pe fondul starii de ebrietate, fara a aprecia corect consecintele faptelor sale, a lovit-o in zona toracelui cu pumnii si picioarele. Ratiu a decedat. Initial, el s-a prezentat la usile catorva localnici, recunoscandu-si faptele si cerandu-le sa anunte Politia. Culmea, el nu a fost crezut (nici macar de sotia primarului) decat de sotia ajutorului sefului de Post, care a anuntat omorul. Ulterior, Caprar a fost gasit vinovat si condamnat de instanta de judecata la 12 ani inchisoare si interzicerea unor drepturi pe o perioada de 4 ani. Foarte interesant a fost faptul ca intre declaratiile sale si cele ale concubinei victimei exista o neconcordanta mare. Femeia relateaza faptul ca in seara cu pricina ea si Stefan Ratiu s-au culcat, iar, dupa miezul noptii, in casa au intrat doi indivizi, in persoana lui Sorin Caprar, zis „Blenchii” si Ionel Salagean. Femeia spune ca primul i-a solicitat lui Ratiu o suma de bani, pe care acesta ar fi castigat-o in urma vanzarii unor mere. Pe urma, s-ar fi pus la un pahar de tuica, iar femeia, sesizand faptul ca unul dintre ei foloseste un cutit cu care il ameninta pe concubinul ei, a iesit din casa. Pe de alta parte, Caprar nu recunoaste faptul ca lucrurile s-au intamplat in acest fel. Conform propriilor declaratii, el s-ar fi intalnit cu victima pe strada, iar aceasta l-ar fi invitat la ea acasa pentru a bea impreuna. De asemenea, el considera episodul cu intrarea sa si a lui Salagean in casa, pe nepusa masa, drept o fabulatie a femeii, pe care o acuza de declaratii mincinoase. Cum au stat in realitate lucrurile nu se stie exact si, poate, are mai putina importanta, cert este ca in acea seara Caprar l-a ucis pe Ratiu. Ulterior, pentru a scapa de pedeapsa iminenta, Caprar a recurs la randul sau la fabulatii, incercand sa acrediteze ideea ca el a fost victima agresiunii lui Ratiu si ca, aparandu-se, l-a lovit din greseala pe acesta, provocandu-i moartea. „Tulburari de comportament cu acte doveditoare¬ In incercarea sa de a scapa de pedeapsa iminenta, Sorin Caprar a incercat tot felul de subterfugii. In cererile sale de apel si recurs adresate instantelor superioare, el a incercat sa isi motiveze fapta in diverse moduri. Ba ca el a fost, de fapt, victima altercatiei cu Stefan Ratiu, care aproape i-a luat viata, el nefacand altceva decat sa se apere, ba ca sufera de boli psihice (avand si un certificat de handicapat) si este afectat de tulburari de comportament. Pentru farmecul materialului, vom reproduce catva fraze din cererile sale. „Domnule presedinte, cu deosebit respect (...) la condamnarea pe care o am, de 12 ani, am facut apel la Cluj, dar nu mi s-a rezolvat absolut nimic, de asta vin eu cu rugamintea, in fata d-voastra, de poate ati putea sa-mi rezolvati problema pe care o am, deoarece eu sunt o persoana pensionata pe caz de boala de handicap din copilarie, de gradul II. Solicit o expertiza la Bucuresti, de a va convinge intr-adevar de boala de care sufar. La Parchetul Baia Mare, unde am fost audiat, mi-au scris pe dosar ce au vrut ei, fiindca eu nu cunosc carte absolut nimic, iar ei au profitat de acest caz. (...) Domnule presedinte, declar ca am fost atacat de numitul Stefan Rat, lovindu-ma cu scaunul in cap pe mine si, cazand jos, a profitat de ocazia mea si a luat cutitul, injunghiindu-ma in mana stanga si tot in partea stanga, langa inima, tot cu cutitul. La care eu, cand am vazut ca m-a lovit el si s-a asezat in usa, sa nu pot iesi, de frica, cu mana stanga l-am lovit, dar de frica pe care o aveam in mine, nu am mai stiut unde l-am lovit. I-am dat un pumn in cap, iar el s-a dezechilibrat si lovitura a fost fatala. (...) Mentionez ca partea vatamata, cu cateva zile inainte, a cazut dintr-un copac (nuc), unde a avut niste coaste rupte. Si de la expertiza autopsiei i-a gasit coastele rupte, dar nu sunt de mine. (...) Va rog sa luati in considerare ca am un copil mic si sunt casatorit si nevasta nu are niciun venit. De asta, domnule presedinte, va rog tare mult, daca se poate, sa-mi mai luati din pedeapsa sau sa-mi schimbati incadrarea de la omor. Sunt un om cu tulburari de comportament si am acte doveditoare”. Impresionant pana la lacrimi. Sau cel putin asa s-a dorit a fi recursul lui Caprar. Numai ca instanta a fost ferma – 12 ani inchisoare.