Extraterestrii si OZN-uri in Borsa

Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro Intr-un Maramures coplesit de finalul anului 2007, oamenii dintr-un catun din Borsa relateaza, cat se poate de firesc, despre OZN-uri si fiinte „cu capul mare\". Nu stim daca fac aceste vizite pentru horinca, slanina sau alte comori locale. Descrierile sunt intocmai cu filmele despre extraterestri. Numai ca cei ce povestesc n-au avut si nu au nici acum televizoare... Sa ajungi pe Valea Cercanelului, un catun al orasului Borsa, ai de parcurs cativa kilometri buni din centrul localitatii. Drumul este ingust, iar iarna aproape impracticabil. Acolo sta Andron Hantic, un batran de 86 de ani, despre care se stie ca e singurul veteran de razboi pe care-l mai poti gasi in acel catun. Ii batem in usa, iar omul ne cheama in casa de parca ne cunosteam de multa vreme. Il intrebam despre locul numit Podul Cearcanului, un platou natural in creierii muntilor, despre care auzisem ca a fost folosit drept aeroport pe vremea celor doua razboaie mondiale. „Aeroportul e aici sus, la vreo 4 – 5 km, se vede de aicea, dar iarna nu poti merge. Umblau avioane pe aici, dar eu n-am vazut sa aterizeze acolo, desi e drept, e fain, e platou acolo. Ase s-o facut el natural acolo, nu l-o nivelat nimeni. Numat pa vreo tri sau patru locuri poti urca pa el. Pai, in jurul lui stanca-i dreapta ase cum vezi paretele, inalta si de peste 10 metri. Acolo pa platou ii iarba, pasc vitele. Platoul e mare, are la vreo 20 de hectare\", spune batranul. Hantic ne explica de ce n-a vazut avioane aterizand pe Podul Cearcanului² „Am incorporat in t43 si am fost in Rusia, la Volga. In timpul razboiului am fost dus, n-am venit decat la aproape trei ani\". Il mai intrebam una-alta despre aeroportul din munte, iar batranul incepe sa ne relateze cu o acuratete incredibila despre… OZN-uri. „O fost OZN-uri acolo, dara. E drept! Oamenii o vazut inainte de razboi. Nu stiu cati o vazut dupa razboi. Inainte, am vazut si eu. Cum aratau? Un fel ase de... sub forma de farfurie. Era ase ca un blid. N-am vazut multe. Am vazut de vreo doua ori, vreo doua de-acele. O data si inainte de razboi, in timpul Ungariei, din t40 incoace, si dupa razboi am vazut inca o data\", spune Hantic, lasandu-ne cu gura cascata. Batranul s-a aratat oarecum iritat cand l-am intrebat daca se uita des dupa OZN-uri² „Cum daca am stat la panda? Poi avem teren sub platoul ala, un iertas. Stateam acolo cu vite. Da, zaua-n amiaza mare am vazut. N-am vazut pe nimeni iesind din ele, ca nu ne-am apropiet tare. Faceau un pic de zgomot. Baraieu ase... Le-am vazut la vreo 150 de metri. N-am vazut cum o plecat de acolo. S-o asezat acolo jos. Nu o plutit. N-am stat io sa vad cat stau\", spune calm veteranul de razboi. Ne asigura ca nu confunda OZN-urile cu avioanele, iar in plus de asta, sustine ca are si un martor² „Ar fi avuta ceva pene ca avioanele, dat nu semanau, ca erau ase rotunde... Am vazut avioane in razboi, ai de mine! Nici vorba, nu ma puteam incurca. O mai fost pe acolo oameni, dat nu stiu cine o mai vazut. Cu mine o fost ceva baieti atunci. Mai e unul care stie povestea asta, dar s-o mutat de aici. Il cheama Petrea Lucau\". Barbatul s-a aratat mirat ca cerem detalii despre cele intamplate, mai ales ca in catun² „Pa nimeni n-o interesat. Le-am zas in sat ca o aparut un fel de motor, ca n-am stiut atunci ce fel ii. Mai tarzau numat am auzat ca exista farfurii zburatoare. Sunteti primii care intreaba de asta. Nu! Nu ne-am uitat daca o ramas cercuri sau urme in iarba dupa ce o plecat. Cum sa fie? Animalele nu erau agitate cand apareau aieste. Erau in jurul lor animale, pasteau, dar n-o fugit. N-am auzat nimic sa se intample deosebit pe aici, ca o venit aiestia. N-am auzat sa dispara oameni din sat din cauza extraterestrilor. Nici n-am auzit sa sa intalneasca cineva fata in fata cu ei. Atata numa ca o aparut, s-o uitat ce stiu eu, si iara s-o dus. In ultima vreme n-am mai vazut, nici n-am auzat, desi in fiecare vara suntem acolo\". Inainte de a pleca, l-am intrebat pe batran daca crede ca exista extraterestrii² „D-apoi cum o aparut, de unde o aparut, ce fel de oameni o putut fi aceia care o aparut acolo? Tot ceva fel is...\". El ne-a lamurit cu privire la motivul pentru care nu se vorbeste „pe ulita\" despre acest subiect² „Daca o vazut si altii? N-am intrebat, nici n-o spus. Aici nu prea umbla oamenii cu povesti. Fiecare isi vede de treaba lui\". Ciudat loc, ne spunem, coborand de la batranul Andron. Pe ulita catunului vedem o femeie cu o desaga. Pentru ca nu stiam cum va reactiona, ii spunem ca mos Andron ne-a vorbit de extraterestrii. „Ce fel de strehtarestii? Ca io-s hat batrana si nu stiu\", ne spune cea despre care ulterior am aflat ca o cheama Floarea Hantac si are 80 de ani. Incercam sa-i explicam si imediat ni se ia piatra de pe inima² „A, farfurii zburatoare!? Nu stiu daca am vazut ori nu, dar am auzit povestind de la oameni invatati² padurari, brigadari, de-aiestea\". Iar relatarea incepe sa curga² „O zas ca o fost un fel de oameni pa farfuriile celea si erau foarte rezistenti si minunati. Cand am auzat aveam 29 de ani. Padurarii lucrau in partea Moldovei, catra Icobeni (Iacobeni). O zas ca o intrat intr-o noapte intr-o casa. Aveau un cap atata de mare, cat turubatul lor. Nu erau uriciosi, dar erau oameni ca si noi de mari dat, aveau capul mare. Cat turubatul, atata le era si capul. Turubatul inseamna… corpul² manurile, pieptul, picioarele. Cat erau de la gat in jos, atata le era capul. Asta la care i-o intrat in casa, era sangura, cu copiii mici. Nu le-o facut nimica decat ca n-o putut sa vorbeasca. I-o mutat ase cum is la noi handicapatii care nu pot sa vorbeasca. Nu s-o putut misca. Si cand o plecat, femeia iar o fost cum o fost. Si-o revenit. Asta minune am auzat-o si eu. O povestit dupa aceea femeia cu brigadarii si cu oamenii aceia de intamplare. Nu stiu de cate ori s-o intamplat. Zace ca o incercat sa-i impuste a nosti oameni, o povestit brigadarul, dar n-o intrat in ei glontul. Ase minune. Da, si daca o dat in ei cu glontul, nu le-o facut nimic, numa s-o intors si s-o dus\". Extraterestrii sunt pasnici, a incercat sa ne explice batrana² „Nu stiu daca oamenii de aici s-o temut de farfuriile zburatoare. Ca nu fac nimic, nu-i omorea, numa ii amorteau. Sunt un fel de oameni ce stiu eu de pe ce planeta. Aici pa Podul Cercanului nu stiu daca o fost farfurii zburatoare”. Femeia zice ca e singura poveste pe care o stie despre farfuriile zburatoare si s-a uitat mirata cand i-am spus ca si la televizor sunt descrise fiinte de astea (am evitat sa folosim cuvantul „extraterestrii”) ca avand „capul mare”² „Pa atunci nu erau televizoare, atunci o inceput a infiinta numa de-aieste mai micuta (radiouri, n.red). Nu stiu daca o zas la televizor ca eu n-am nici acum, ca am o putana pensie de un milion si cu aceie ma descurc”. Abia atunci realizam ca nici in casa batranului Andron n-am vazut sa fie vreun televizor. In finalul discutiei, batrana ne-a bagat rau in ceata pentru ca ne era greu sa intelegem ce legatura aveau brigadirii din Iacobeni cu o fapta despre care batrana crede ca s-ar fi intamplat in Argentina. Batrana din Borsa are o teorie savuroasa, crezand ca Egiptul ar fi o alta planeta² „O fi fost de pe alta planeta, cu o putere cine stie de prin ce Egipt, de prin ce planeta. Dar n-o facut la nimeni nimic. Am auzat povestind ca-n Argentimea, nu stiu unde-i aceie tara Argentimea. Acolo o fost femeia aceie la care i-o intrat in casa, in tara Argentimea. Dar nu stie nimeni din ce Egipt o fost aceia, din ce Egipt, ce planeta. Nu stie nimeni, de unde-o fost si ce-o fost. Acolo s-o intamplat, de o vazut felul cela de oameni cu farfuriile cele. Acolo o aparut. Eu de-acele n-am prins sa vedem. Asta s-a intamplat numai in Argentimea, nu in Egiptul nost, in nu stiu ce tara indepartata”. Povestile despre extraterestrii sau OZN-urile ce apar in zona Podul Cearcanului din Borsa sunt cu atat mai interesante, cu cat se „actualizeaza” si in zilele noastre. Localnicii faceau nu demult presupuneri ca din cauza „alora” s-a ajuns ca un tanar sa-si piarda viata. Episodul ne-a fost relatat de scriitorul Nicoara Mihali, originar din Borsa² „Povestile nu cred ca au incetat, ele continua sa se regaseasca. De pilda, se spune de cei care au fost in Prelucile Cerbului (apropierea Podului Cearcanului), in urma cu un an de zile, ca a fost fulgerat un baiat de vreo 14 ani in coliba. Ciobanii spun ca tanarul ar fi ajuns si in zona Podul Cearcanului, unde este un fel de interdictie, un loc unde nu trebuie sa ajunga. Este vorba de spatiul in care se vad lumini noaptea si oameni umbland. Pana astazi se pastreaza o anumita frica de platoul acela\". Nu inventez nimic! „Pe Valea Cercanelului, oamenii spun ca ar fi vazut lumini inca de dinainte de al doilea Razboi Mondial. Asta, desi erau obisnuiti ca in zona respectiva sa apara avioane, pentru ca aviatia germana a folosit locul in timpul celor doua razboaie mondiale. Dar spun oamenii ca dupa mult timp de la plecarea nemtilor, ei vedeau lumini. Nu stiu sa se fi vorbit despre obiecte zburatoare, dar despre lumini si fiinte care umblau noaptea in zona, am auzit. Cei care vorbeau foarte mult despre asta, in copilaria mea, erau ciobanii. Povesteau despre oameni care i-ar fi vizitat si care erau foarte stralucitor imbracati. Spuneau ca erau foarte stralucitori si ca aia s-ar fi asezat in usa colibei lor. Iar focul lor nu mai insemna nimic, adica fiintele respective au dat mai mare lumina decat focul pe care-l aveau la stana. Nu inventez nimic. Cei care au trait anumite povesti interesante, nu le spun ca sa nu fie considerati nebuni. Este adevarat ca nu-s surprinsi cand ii intrebi de lucrurile astea. Cata vreme ei traiesc intr-un spatiu cu povesti despre Zanca (Fata Padurii), Omul Padurii si spun ei ca in locurile in care traiesc se intalnesc destul de des cu aceste persoanje deosebite, chiar intalnirea cu asemenea fiinte extraterestre nu li se pare ceva neobisnuit\" – Nicoara Mihali, scriitor Rapiti de extraterestrii? „Oamenii sunt linistiti deoarece spun ca fiintele astea nu le fac nici un rau. Chiar daca dispar oamenii pentru o perioada scurta de timp, ei revin in comunitate. Vin intr-adevar mai sfiosi, mai ciudati, mai inadaptabili la inceput, dar se reintorc intotdeauna. Nu povesteste nimeni nimic, e un fel de secret, asa ca nu se stie daca au fost rapiti de extraterestri. Da, au fost numeroase disparitii de genul acesta. Sunt feciori care s-au dus la fete, n-au venit 2 – 3 zile acasa, iar unii au spus ca au mers la fata si au stat mai mult. Dar fetele n-aveau motiv sa-i ascunda. Era un obicei in Borsa ca feciorii sa mearga la fete cu o sticla de jumatate de horinca, si parintii ii lasau sa innopteze cu fata. Si zic ei ca nu se intampla nimic pana in noaptea nuntii. Ei, baieti de varsta insuratului, plecau la fete si nu se mai intorceau cate 2 – 3 zile. In acest timp, lumea o vedea pe fata la munca, la greblat sau cu vacile. Dar baiatul nu era vazut in compania fetei. Totusi, ei nu-si aminteau de nimic altceva, decat ca au fost si au stat cu fetele lor. Nu stiu pe nimeni care a lipsit 2 – 3 zile sa-si aminteasca sau sa povesteasca ceva (legat de rapiri, n.red). Unii povestesc doar ca Zanca (Fata Padurii), care este deosebit de frumoasa, i-ar fi purtat pe niste stanci, ca ar fi vazut-o dansand si le-a dat sa bea un vin extraordinar de bun. Dar de fiecare data dupa ce tinerii se intorceau, spuneau ca sunt extraordinar de istoviti si dormeau foarte mult\" – Nicoara Mihali.