Expoziție de mecanică fină și pictură în miniatură

Mircea CRIȘAN

Când primești o invitație pe care scrie vernisajul expoziției de „mecanică fină” și pictură în minia­tură, nu ai cum să nu reacționezi. Așa am ajuns la expoziția băimă­reanului Lőrincz László Árpád, expoziție de artă cinetică, artă fotografică și pictură în miniatură. Iar după ce forfota vernisajului s-a liniștit, am stat să-i ascultăm po­vestea: „Din copilărie mi-au plăcut lucrurile practice și încercam să construiesc fel de fel de obiecte care se îmbină. Dintotdeauna am avut o înclinație spre miniaturi. Am urmat o școală profesională în care meseria de bază mi-a fost sculer matrițer, iar apoi am lucrat la UMMUM timp de 12 ani. Un vis de-al meu a fost să repar aparate foto și aparate optice, așa că am ajuns la Cooperativa Pro­gresul. Nu am avut pe nimeni în familie cu astfel de preocupări, mai ales că bunicul a fost grădinar, iar apoi meseria lui a continuat-o tata, fratele și nepotul. Eu am urmat un curs de specializare pe latura optică la București, unde în 3 luni am învățat materia de trei ani.
Bineînțeles că reparând aparatele foto, acestea trebuiau testate, așa că m-am apropiat și de ceea ce presupune arta fotografică. Toate s-au ținut lanț, pentru că reparând aparatele foto am întâm­pinat situații în care am fost nevoit să realizez unele piese pe care nu le găseam. Așa că mi-am confecționat singur ministrung și mașină de frezat roți dințate de la 3 mm până la 23 mm.
După 1980 am ajuns la Combinatul Phoenix, unde m-am ocupat 20 de ani de protecția muncii. Aici am făcut și fotografii și chiar un film de instructaj cu normele de protecția muncii”, povestește Lőrincz László Árpád. 
Primul perpetuum mobile l-a construit în 2016. „După o expoziție cu fotografii și picturi în miniatură mi-am zis că trebuie să fac și altceva, să diversific. Cu toate că pictorii mari nu se ocupă de pictura în miniatură. Uitându-mă pe Internet am văzut niște structuri de genul perpetuum mobile așa că mi-am spus că pot să realizez și eu asemenea mecanisme. Am luat doar ideea, pentru că principiul și calculele au fost ale mele, originale. Sunt multe asemenea modele pe Internet, dar niciunul nu este ca și ce am făcut eu. Ca o curiozitate, în confecționarea mecanismului de 40 cm lungime, care are pârghii ce se îmbină prin rotire, am folosit 19 metri liniari de lemn. Motorașele care pun în mișcare modelele sunt obținute din dezmembrarea unor calculatoare. Am avut de calculat mișcarea propriu-zisă pentru că aparatele nu trebuie să funcționeze nici prea încet, dar nici în viteză. Pentru că altfel nu se sincronizează piesele și nici bilele care sunt în mișcare pe aparat. La realizarea acestor aparate nu am folosit niciun desen și nici nu l-am perfecționat după ce aș fi avut erori. Pur și simplu le-am gândit și când le-am realizat mi-au ieșit din prima. Am avut o anumită viziune și, de exemplu, pentru fiecare bilă din aparat i-am stabilit o traiectorie. Unul dintre aparate funcționează cu 12 bile, iar altul cu 9 bile. Dacă aș fi pus o bilă în plus, circuitul nu s-ar mai fi realizat, pentru că aș fi obţinut situația similară dintr-un sens giratoriu unde mașinile intră prea repede. Ceea ce fac se numește artă cinetică. Mai am în vis câteva mecanisme, iar dacă reușesc să le finalizez până anul viitor, voi mai face o expoziție”.
A început să picteze în anii ’80, în urma unei situații cât se poate de amuzante: „Aveam un verișor care picta, și văzându-i un tablou i-am spus în glumă că și eu pot să fac unul la fel. Mi-a dat o pânză, niște vopsele și o pensulă și din joacă m-am apucat de pictură. M-am axat însă pe miniaturi. Cel mai mic tablou are 3 cm pe 2,5 cm, iar pânza este întinsă pe bețe de chibrit. Ramele la tablouri mi le fac singur. Inițial am vorbit cu un tâmplar, dar mi-a făcut o ramă care era de zece ori mai mare decât tabloul pe care-l aveam de înrămat. Așa că mi-am confecționat singur un abrict în miniatură, pe care să pot fasona. Câteva dintre miniaturi au fost ex­puse și în Olanda. Tot în această expoziție am câteva lucrări obținute din cuie și ață. Concret, pe o bucată de parchet am bătut cuiele în anumită ordine și am întins ață de diferite culori. În felul acesta am obținut un tablou în relief. De exemplu, pe un tablou de câțiva centimetri am 293 de cuie. Totul vine de la sine, cu puțină fantezie”.

Expoziția reunește 30 de tablouri, fotografii, 5 mecanisme perpetuum mobile, o lucrare de iluzie optică și pinioane pătrate care se rotesc. Și ca să fie totul și mai sofisticat, mecanismele sunt cuplate la un aparat care face să pornească din telecomandă.
Cât privește fotografiile, artistul în­cearcă să surprindă detalii care de multe ori se pierd dacă nu privești lucrurile cu atenție. Așa reușește să se bucure de roua dimineții pe un fir de iarbă, de imaginea unei clădiri oglindite într-o baltă după ploaie, sau de o insectă care se odihnește pe o petală de floare. Toate le face din pasiune, din curiozitate, fără niciun interes financiar.
 

Expoziția este deschisă până în 5 noiembrie 2018 la Galeria Partner din Centrul Vechi, strada Vasile Lucaciu nr. 13, Baia Mare.