Expozitie de icoane pe sticla

* Muzeul Judetean de Etnografie si Arta Populara gazduieste o interesanta expozitie de icoane pe sticla, expozitie realizata in colaborare cu Muzeul Satului Banatean si Complexul Muzeal Arad. Alaturi de icoanele din Maramures sunt prezentate publicului icoane realizate in Banat, Marginimea Sibiului, Valea Sebesului, Scheii Brasovului, Maerii Albei si Nicula. Iconarii din Banat au activat in jurul localitatii Biserica Alba (azi in Serbia), incepand cu prima jumatate a secolului al XIX-lea. Dimensiunea icoanelor variaza intre 46x38 cm si 73x55 cm. In majoritate, acestea reprezinta portrete de sfinti ortodocsi, infatisati in picioare, in vesminte arhieresti. Desenul difera de cel al icoanelor ardelene. Trasaturile chipurilor trasate cu negru se singularizeaza prin nasul cu nari latite, mustata pleostita, ochi precis conturati. Din cromatica lipseste verdele si galbenul. Iconarii utilizeaza nuante de roz, galben palid, gri deschis, siniliu. Ancadramentul este la toate icoanele acelasi: un chenar pe trei laturi, ondulat in partea exterioara, cu colturile superioare marcate de cate o rozeta. De cele mai multe ori, rozetele si banda ce le uneste sunt lucrate din slagmetal, iar partile laterale sunt pictate cu galben si ocru. In exteriorul chenarului, pana la rama, fondul icoanei este, constant, rosu-caramiziu, intrerupt, din loc in loc, prin grupuri de liniute si puncte colorate in alb, mai rar in galben si ocru. La polul opus s-au situat icoanele datorate unor mesteri cu adevarat populari, veniti din nord, cum a fost familia Tamas. In suburbia „Maierii” Alba Iulia se aseaza la finele secolului al XIX-lea, mesterul Prodan din Nicula. Daca Prodan a executat icoane aproape monocrome, sotia si fiica sa, cunoscute drept „zugravitele Prodan”, au dezvoltat un stil al desenului plin de verva, alcatuit aproape exclusiv din linii curbe, in contrasens, si a cromaticii somptuoase, dominate de bleu-gri aflat in contrast cu nuante de rosu aprins si visiniu. Ornamentele din linie zigzagata cu puncte in interiorul triunghiurilor si coltii de lup roba sunt si ele specifice Prodanilor. Satul Nicula este primul centru romanesc unde s-a pictat pe sticla. Activitatea incepe in secolul al XVIII-lea. Executate de taranii din sat, care au furat meseria de la „calugarii cei vechi”, majoritatea icoanelor sunt nesemnate, nedatate. La o icoana lucrau toti membrii familiei. Izvoadele (modelele) desenate pe hartie si apoi unse cu petrol transpareau, incat puteau fi copiate inversat pe sticla. Cerneala neagra utilizata era un chindrut (negru de fum), dizolvat in zeama subtire de clei, cu adaus de piatra acra, sau in solutie de galbenus de ou, diluat in alcool. Culoarea se aplica in faze succesive, in ordine inversa picturii, pe suport netransparent. De obicei se lucrau mai multe icoane, dupa care se trecea la alta. Multi dintre iconari nu stiau sa scrie si copiau inscriptiile ca pe niste ornamente liniare. Productia de icoane la Scheii Brasovului a inceput inainte de secolul al XIX-lea, cand s-a stabilit aici mesterul iconar niculean Ghimba. Trebuind sa se adapteze incaperilor mari, din casele spatioase, formatul icoanelor se mareste, ajungand frecvent la 75x65 cm. Supradimensionarea a obligat la marirea figurilor, care sunt aduse in prim plan, la aparitia compozitiilor cu multe personaje si la suprasaturarea fondului cu elemente decorative, inscrise in toate suprafetele ramase libere. Desenul din linii negre, groase, contureaza formele in stilul armaturii de plumb a vitraliilor. Dar ceea ce ne caracterizeaza icoanele pe sticla executate la Scheii Brasovului este „betia cromatica” de rosu, galben, albastru acid, portocaliu, verde cald, alb si auriu, care vibreaza cu aceeasi intensitate. Ramele, late de 8-10 cm, incadreaza compozitiile colorate intr-un sever chenar cafeniu-inchis, ornamentat cu linii ondulate, ce imita furnirul mobilierului Bedermier. Iconarii din satul Laz, Poenarii, se intind pe 5 generatii. Caracteristic acestor icoane sunt fetele personajelor, fin modelate, prin degradeuri de roz spre alb, umbrele gri care dubleaza contururile. Fondul alb al portretelor se anima cu ramuri inflorite de trandafiri sau crini. Inscriptiile apar in cartuse sau benzi orizontale, care flancheaza chipurile sfintilor. Un alt semn distinctiv sunt ochii mari, rotunzi, negri, sub dubla arcada a pleoapei. Pe la mijlocul secolului XIX, apare in satul Laz moda inlocuirii fondului pictat cu hartie argintata sau de-a dreptul cu o foaie subtire de metal. Aceasta foita argintata reduce cromatica, in afara desenului negru, la trei tonuri: alb-roz, verde crud, ocru auriu. Dintre mesterii din a doua jumatate a secolului XIX, Ilie Poenaru (1839 – 1917) si ucenicul acestuia, Pavel Zamfir (1840 – 1913) folosesc bleu-griul, auriul deschis, rosu, albastru ultramarin, culori ce devin caracteristice Lazului. In plus, specifice pentru stilul lui Pavel Zamfir sunt bobitele albe, asemenea unor perle, inscrise pe dungile aurii. Ramele sale sunt impodobite adeseori cu motivul funiei, sapat in lemn. Fiul sau, Savu, a lucrat in aceeasi maniera in perioada 1908 – 1914. Primul iconar niculean stabilit la finele secolului XVIII in satul Galati, pe malul nordic al Oltului, langa Fagaras, a fost Ioan Popp Moldovan. In timp, in pictura pe sticla din Fagaras si Tara Oltului s-au afirmat doua curente: cel al zugravilor profesionisti de pictura murala si cel al mesterilor tarani. Cel mai renumit iconar al Tarii Oltului, a carei creatie poarta amprenta picturii murale, a fost taranul autodidact Savu Moga (1916 – 1899), care a lucrat intr-o maniera severa si hieratica. Compozitiile sale au evitat panourile de coratiune, respectand logica actiunii si cadrul iconografic. Marimea obisnuita a icoanelor sale este de 40x35 cm. Marginimea Sibiului a adapostit si ea cativa iconari. Cele 3 centre (Saliste, Valea, Poiana) sunt tributare Lazului. Cel mai important mester din satul Vale a fost Nicolae Oancea (1806 – 1890). Semn distinctiv pentru pictura acestuia este cerul vast albastru cobalt, echilibrat de verde incalzit cu mult galben, caramiziul vesmintelor, galbenul palid al nimburilor striate cu alb, rozul transparent al carnatiei, albul cailor sau al asinului, negrul maforionului Mariei indurerate. Foita de aur a fost inlocuita cu galben. Chipurile sunt rotunde, fara barbie. O nota personala sunt smocurile de iarba, din linii curbe negre si albe, in varf cu puncte rosii. Decorul ramelor este adaptat mobilierului pictat din satele din Marginime. Ioan BOTIS