Expoziţia de pictură IOAN POP – PRILOG Viziune în lumină şi culoare

Profesor universitar dr. Nicolae Suciu

Născut în satul Prilog, Judeţul Satu Mare, a absolvit cursu­rile Liceului de Arte „Octav Băncilă” din Iaşi, începute la Baia Mare, iar mai târziu, Univer­sitatea de Nord din Baia Mare, Secţia Arte Plastice – Pictură, promoţia 2008. S-a remarcat ca un bun cunos­cător al desenului şi al reprezentării acestuia cu diferite mijloace plastice transferându-l într-o dimensiune pic­turală sugerată de vibraţiile petelor şi aglomerărilor liniei, subordonate regis­trelor valorice închis-deschis.
A adaptat această „îndemânare” în reprezentări picturale elaborate şi căutate înspre valenţele posibilităţilor de exprimare plastice ce o conferă tehnicile pe bază de apă, tempera şi culorile de acril. Fire energică şi explozivă, rosteşte pe pânză, dintr-o trăire anterioară şi o experienţă acumulată în timp, parafrazări după mari artişti la care recurge în taina atelierului, un univers personal fascinant, aducându-ne în prim plan rostiri spontane şi expresive cu sonorităţi muzicale sugestive regăsite în titlurile lucrărilor: Preludiu în La Minor, Sonată în Sol Major, Mesaj ludic, Pasiune temporară, Sentimente.ro, Rapsodie rupestră, Dans virtual în Sol major, La porţile abstractului etc. O permanentă confruntare între reprezentările abstracte şi non-fi­gurative populează pânzele autorului cu fantasme şi imagini onirice lăsându-se condus de seducţia rezultată din acordurile de culoare, suprapunerea tuşelor, ductul liniei continue şi frânte, anihilate de multe ori de energice haşuri şi dripping-uri ale straturilor de culoare. Simte nevoia de a picta dintr-un sentiment de eliberare, de rigoarea formelor şi desenelor, trăite şi simţite în subconştient, impuse de rigorile artei decorative pe care o practică în tehnica vitraliului, a mozaicului, a frescei şi a picturii monumentale. Este unul dintre absolvenţii Specializării Arte Plastice – Pictură de la Baia Mare, care valorifică din plin, din cunoştinţele însuşite în timpul studiilor, recunoscute în plan profesional şi prin dobândirea titlului de membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Baia Mare. Este în permanenţă racordat la programele expoziţionale atât ale absolvenţilor specializării noastre cât şi al manifestărilor artistice în rândul Filialei UAP. O întăreşte faptul că Muzeul Judeţean Satu Mare i-a pus la dispoziţie generosul spaţiu expoziţional al Secţiei de Artă – parter şi i-au asigurat apariţia unui reprezentativ catalog şi album de artă pentru acest eveniment. Dar despre mesajul ascuns, poate, al creaţiei sale, ne rosteşte convingător istoricul de artă Vasile Duda în prefaţa albumului catalog ce însoţeşte această expoziţie.

„Ioan Pop Prilog este un pictor cu vocaţia monumentalităţii, pânzele sale revendică spaţii largi şi desfăşurări care depăşesc proporţia umană. Plajele întinse ale culorilor luminoase şi dina­mica structurilor compoziţionale gene­rează efecte spaţiale caracteristice exploziei şi imploziei spaţiului. Desco­perim o plutire, o suspendare a maselor în contrast cu haloul cromatic al luminii. Dinamica turbionară a structurilor abstracte imprimă spaţiului plastic o dinamică în plină desfăşurarea spre un maxim cu tendinţe centripete sau centrifuge.
Atunci când abstractul se coagulează în forme recognoscibile descoperim crâmpeie din întregul unor aripi. Estetica fragmentului evocă simbolic un univers al îngerilor şi al măiastrelor, iar sentimentul spaţialităţilor infinite se apropie de înţelesurile multiple ale semnifi­caţiilor religioase.
Prin această fantă a interpretării, artistul relaţionează bizantinismul cu contemporanul şi spiritul religios cu cel ştiin­ţific. Îngeri şi lumină, aripi şi înălţare, măiastre şi transparenţă, materie şi antimaterie, sunt ingredientele căutate spre reprezentare de Ioan Pop Prilog. Heru­vimii de lumină tranzitează spaţiul plastic, iar umbrirea lor rămâne imorta­lizată în pânză.
Adierea aripilor văzduhului devine vizibilă prin extremele luminoase ale cometelor, iar suprafeţele plastice exprimă un imn al luminii. Tradiţia re­prezentării înălţării la cer devine un punct al focalizării artistice, o interpretare optică a diversităţii cromatice trecută parcă prin prisma lui Newton. Artistul caută să surprindă multitudinea tonală de la galben, oranj, şi roşu cu evoluţii, spre o cromatică mai rece în zonele de umbră, pentru particula­rităţile unei lumini pure. Tripleta culoare – lumină - materialitate se face vizibilă într-un proces al descoperirii, cu evoluţii de la vizual la spiritual.
Artistul are viziuni pe care le face vizi­bile şi stări spirituale pe care le îm­părtăşeşte plin de optimism. Prin lumina care se degajă din interiorul lucrării se obţin efecte de trompe l’oeil, iar spectatorul devine parte integrantă a viziunii plastice. Sentimentul revelator exprimat prin tuşe lungi, cu caracteristici gestualiste, păstrează însă şi ne­mulţumirea dramatică a imposibilităţii atingerii perfecţiunii. Omul este în mijlocul universului, dar contopirea cu infinitele nuanţe ale luminii îi sunt imposibile prin natura sa terestră. Lumina albă, puritatea care conţine tot, este fundalul din care se apropie privirii, lumina aurie a revelaţiei divine, urmată de oranjul care încălzeşte în culori pământene şi se transformă în roşul intens al focului care mistuie până la obscur toată materia. Prin ipostazele plastice ale luminii, artistul relaţionează treptele dintre material şi imaterial, dintre profan şi sacru. Taina luminii se face vizibilă odată cu înţelegerea oportunităţii înălţării, dar şi cu cea a riscului căderii. Detalii anato­mice cu ipostaze de tabloid şi colaje cu trimiteri obscure aduc în atenţie posibilele forme ale frângerii aripilor, ale disoluţiei purificării.
Ioan Pop Prilog este un artist cu «cămaşă albă» care pictează viziuni ale extazului, expresii picturale ale gândurilor spirituale, imagini ale unui univers interior pe care îl trăim, dar ne este foarte greu să-l explicăm şi să-l înţelegem pe deplin.”
(Istoric de artă, Vasile Duda)

„Ioan Pop Prilog este un pictor cu vocaţia monumentalităţii, pânzele sale revendică spaţii largi şi desfăşurări care depăşesc proporţia umană. Plajele întinse ale culorilor luminoase şi dina­mica structurilor compoziţionale gene­rează efecte spaţiale caracteristice exploziei şi imploziei spaţiului. Desco­perim o plutire, o suspendare a maselor în contrast cu haloul cromatic al luminii”.
Vasile Duda, istoric de artă