Exponatul lunii la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie

 

În secolele XIV-XVIII, Baia Mare a cunoscut o dezvoltare economică şi datorită numărului crescut de meşteşugari organizaţi în diferite bresle (aurari, argintari, măcelari, dogari, olari etc.). În spaţiul oraşului, potrivit informaţiilor documentare, au existat un număr de 20 de bresle care prin produsele lor asigurau nevoile cotidiene ale locuitorilor. Alături de rolul economic şi comercial, breslele meşteşugăreşti au jucat şi un important rol militar, având obligaţia apărării principalelor puncte strategice din zidul fortificat al oraşului.

 

Prima menţiune documentară a breslei olarilor din Baia Mare datează din 19 februarie 1665, când judele regal din Satu Mare, Keczely Ioan, a solicitat conducerii oraşului Baia Mare, printre alte categorii de meşteri şi olari, pentru a face sobe. Condiţiile de accedere în cadrul breslei sunt prevăzute în statutul din 1725, copia unui statut mai vechi, din secolul al XVII-lea.

Astfel, pentru a fi primit în categoria meşterilor, ucenicul era obligat să execute următoarele lucrări: o oală de fiert, un ulcior cu gură îngustă, un vas de seminţe şi o farfurie, actul amintit precizând şi capacitatea acestor vase. Produsele ceramice erau executate în prezenţa a doi meşteri plătiţi de candidat cu un florin, aceştia inspectând cu atenţie calitatea produselor modelate. Acelaşi statut menţionează faptul că ucenicul care dorea să intre în breaslă trebuia să fie de „neam bun şi să înveţe ucenicie trei ani”, dar şi obligaţiile materiale pe care trebuia să şi le asume, precum taxele pentru breaslă sau darurile pentru meşteri.

 

Alături de documentele de arhivă, în colecţia de ceramică medievală a muzeului se păstrează un număr de 30 de vase nesmălţuite şi smălţuite, provenite din Baia Mare şi Baia Sprie, cu ajutorul acestora putându-se reconstitui diferite etape din activitatea breslei olarilor, care şi-a încetat activitatea în Baia Mare în anul 1872.

 

Vasul ceramic cu două torţi, atipic din perspectiva formei, este produsul unui atelier băimărean din secolul al XVIII-lea. Face parte din categoria ceramicii nesmălţuite, fiind modelat din lut şi colorat   într-o nuanţă uşor roşiatică. Înălţimea este de 33 cm, diametrul gurii este de 25,5 cm, iar a bazei de 11,5 cm. Vasul este de formă dreptunghiulară, având gura rotunjită la colţuri şi buza uşor alungită. În partea mediană este prevăzut cu două torţi proeminente decorate cu un şanţ terminat cu o alveolă. Partea inferioară a corpului se termină cu o bază aproape circulară. Elementele decorative folosite sunt cele geometrice, formate din registre succesive de linii ce încadrează două registre de brâie vălurite.

 

 

Muzeograf Marius Câmpeanu