Experti in gafe

Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro Politicienii maramureseni sau persoanele care ocupa functii importante in judet au raspuns intrebarilor unui test. Le-am cerut sa ne spuna “gafa vietii lor” sau “cel mai jenant moment de care au avut parte”. Rezultatul a fost analizat de un psiholog. Saptamana trecuta am dat aproape 20 de telefoane unor persoane din prima linie (din punct de vedere decizional) a Maramuresului. Acestora le-am cerut sa ne spuna „gafa vietii lor” sau „cel mai jenant moment de care au avut parte”, insa cu exceptia a trei cazuri ni s-a raspuns² “O, nu pot sa ma adun acuma...” si ni s-a cerut sa revenim. Partea nasoala a fost ca incercand sa-i contactam din nou, foarte putini au raspuns la intrebare, majoritatea preferand fie sa-si inchida telefonul, fie sa nu raspunda cand au vazut numarul de pe care i-am sunat. Situatia a luat o intorsatura deosebita in momentul in care am cerut parerea unui psiholog, care ne-a spus o serie de detalii despre caracterul celor care au fost supusi „experimentului” GAZETEI de Maramures. „Ma pui sa-mi fac sepuku? (hohote). Trebuie sa ma mai gandesc, ca m-ai luat prea repede”, a fost prima reactie a deputatului Ioan Hoban. Dupa cateva zeci de minute am revenit, iar deputatul s-a pus pe destainuiri² „Sa-ti spun un banc... dar nu-ti spun, ca ma inregistrezi. \"i-l spun alta data. Ultima gafa pe care am facut-o² mi-am bagat benzina in loc de motorina. Am bagat vreo 25 de litri. Da, in jeep. Alimentez de regula la o statie unde sunt puse doua tipuri de motorina si sunt doua pompe una langa alta. Dar la statia la care am fost era numai una. Si din reflex am pus din a doua pompa. Cand mi-am dat seama intrasera 25 de litri de benzina. N-am pornit motorul, am sunat si mi-au dus masina cu platforma”. Ramanand in sfera reprezentantilor Maramuresului in Parlament, am reusit sa vorbim si cu deputatul Istvan Bonis, insa raspunsul a fost scurt² „Ai pus o intrebare la care nu stiu sa raspund. Eu nu prea am de astea, iti spun drept”. „He-he-he, buna intrebare! Gafa vietii mele? Trebe sa ma gandesc”, a fost prima reactie a subprefectului Gheorghe Achim. Ei bine, dupa ce s-a gandit, ne-a spus o chestie care ne-a produs si noua un „he-he-he” de groaza² „M-am gandit! Deci care-i intrebarea? Gafa! E mai mult o greseala. Asa. Greseala vietii mele a fost ca n-am urmat sfaturile preotului din satul natal, sa ma fac popa. Aia o fost cand eram in clasele V-VIII. Nu ma vedeti de popa? He-he-he... Mi-ar fi placut sa spovedesc”, a relatat, plin de el, subprefectul Achim. Si Calin Crisan, comisar sef al Comisariatului Judetean din cadrul Garzii Nationale de Mediu, are o varianta demna de un banc sec privind raspunsul la „gafa vietii”² „In 1991, lucram in constructii la o fabrica de paine si dupa ce am lucrat doua luni in Ungaria m-am intors, in loc sa fi ramas si sa fi urmat drumul spre vest. Asta consider eu ca mi-a schimbat total traiectoria vietii”. Nu putem decat sa spunem „he-he-he, acum este in Maramures”. Gafa din prima a avut fara doar si poate „baronul chiftelelor, dudelor si perlelor oratorice din Maramures”. Deputatul Ioan Buda ne-a oferit din start un discurs antologic, si chiar daca urma sa-l re-sunam sa ne spuna totusi care-i „gafa vietii”, deputatul n-a mai putut fi contactat. Isi inchisese probabil telefonul. Dar iata ce am apucat sa obtinem de la el² „Cea mai mare gafa a vietii mele? Pot sa spun unul general pentru ca asa-s obisnuit, sa vad daca pot ansamblul? Deci totdeauna cand faci ceva trebuie ca relatiile dintre oameni sa fie bine stabilite si cand vrei sa cladesti nu-ti bagi in echipa decat oameni verificati. Altfel se darama satra. Si atunci, in contextul asta, cea mai mare gafa pe care am facut-o in viata politica... Aici iar trebuie sa intrebam² in viata familiala, in politica? Acuma nu-mi vine una. Lasa-ma sa ma gandesc un pic”. Din moment ce n-a mai raspuns la telefon, ne-am gandit noi un pic si ne-am amintit ca una dintre cele mai mari gafe ale lui Ioan Buda a fost pe vremea cand acesta ocupa functia de prefect si citind un discurs a spus „onorata asistenta, stimate domnule prefect”. Celor care nu cuvanta despre gafele de care au avut parte (ca majoritatea au facut asta), in ciuda faptului ca le-am lasat termen de gandire, nu le transmitem altceva decat ca si-au demonstrat caracterul. Iar pentru asta le oferim drept „bonus” parerea unui specialist² „Este un soi de inhibitie de protectie. Si-au inchis telefonul sau n-au raspuns pentru ca e vorba de nevoia de imagine de sine buna. Toti avem aceasta nevoie, dar cei care sunt persoane publice, cu atat mai mult. Mult mai bine ar iesi daca si-ar recunoaste greselile, dar depinde cat este de consolidata imaginea de sine, care se formeaza in adolescenta. Fiecare a aterizat in politica dupa criterii care nu sunt cele mai potrivite, si atunci ei considera ca ceva din trecutul lor poate sa le pateze imaginea actuala. Asa ca nu au acea onestitate si echilibru in ceea ce priveste felul in care isi gestioneaza imaginea de sine. N-au taria sa recunoasca ca pot si gresi. Cea mai jenanta situatie in care am fost pusa? Stai sa ma gandesc. Vezi? Stai sa ma gandesc (hohote). Cea mai jenanta² am cazut o data intr-o multime selecta, am alunecat si am cazut pe spate. Asta a fost in public, dar m-am ridicat si am zis ia uite ce aproape-i pamantul. Au ras toti si am trecut peste asta. Concluzie² ei trebuiau sa raspunda, dar au probleme cu imaginea de sine. Sunt probabil atat de mandri de ei, incat considera poate ca gafele din viata lor nu sunt atat de importante si nu-i reprezinta”, a spus psihologul Viorica Munteanu. Ardelean – „opritorul” de trenuri „Gafa? Eu nu fac gafe, ca ma controlez. E foarte larg sensul cuvantului gafa, ca uneori esti pe cale sa faci gafa, alteori gafezi intr-adevar. Intamplarile sunt multe. De exemplu, eram senator, presedintele comisiei de privatizare, era o motiune de cenzura, eram la guvernare, aveam ministru la transporturi si erau ingrijorati si cei de la putere si cei din opozitie ca dispar parlamentarii cand trebuie sa se voteze motiunea. Eu am luat masura, vorbind cu seful Garii de Nord, sa retina, daca va fi cazul, acceleratele spre Transilvania, sa poata oamenii ramane sa voteze. Gafa a fost ca m-am dus la microfon si am zis ca n-ar fi rau sa se vorbeasca mai scurt, sa se treaca repede la vot, dar sa nu-si faca probleme nici unii, nici altii, ca am rezolvat ca trenurile sa fie oprite. In ziua urmatoare toate ziarele erau pline cu poza mea ca am blocat trenurile, ca am abuzat, ca-s super-ministrul transporturilor” - povesteste Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii “Petre Dulfu”.