Experimentul Philadelphia

Experimentul Philadelphia este un presupus experiment militar în care nava USS Eldridge ar fi trebuit să fie făcută invizibilă. Povestea este în general considerată o mare păcăleală, iar opinia publică a rămas cu o legendă care probabil nu va fi elucidată niciodată: ce s-a petrecut cu adevărat în dimineaţa zilei de 28 octombrie 1943 în portul Philadelphia?

În 13 ianuarie 1955, un cunoscut cercetător al fenomenelor misterioase, în special al fenomenului OZN, profesor de matematică şi fizică, astronom amator, autor al cărţii „Cazuistica OZN-urilor”, Morris K. Jessup, a primit o scrisoare ciudată de la un oarecare Carlos Allende. Scrisoarea conţinea date dezvăluite de acest Carlos despre implicarea lui în ceea ce el a numit „Experimentele din Philadelphia”. Pe scurt, Carlos Allende spunea că a fost membru al echipajului distrugătorului USS Eldridge, vas american de luptă implicat, pe tot parcursul anului 1943, într-o serie de evenimente legate de capacitatea de a ascunde radarele vaselor de luptă.

Experimentele ar fi demarat la începutul anului 1943, pe şantierul naval militar din portul Philadelphia, seria de experimente primind indicativul Rainbow. Experimentele au fost conduse de fizicianul dr. Franklin Reno, dar anumiţi martori intervievaţi mai târziu de Jessup au declarat că l-au observat pe şantier pe fizicianul Albert Einstein, iar cu un an înainte pe Nikolai Tesla.

Conform spuselor lui Allende, în iunie 1943, armata americană a instalat pe USS Eldridge mai multe utilaje şi tehnologii militare experimentale, majoritatea fiind echipamente electronice. Printre aceste echipamente se numărau două generatoare ce distribuiau energie prin intermediul a patru puternici magneţi montaţi pe punte, tuburi de amplificare a puterii şi circuite modulatorii. Tot acest arsenal tehnic ar fi avut menirea de a genera câmpuri electromagnetice masive, capabile să ascundă întregul crucişător în faţa undelor radio şi luminoase, făcându-l astfel invizibil pentru navele inamice.

În vara lunii iulie a anului 1943, experimentele se aflau aproape de finalizare. Aparatura instalată la bordul lui USS Eldridge a funcţionat perfect, astfel că vasul a devenit invizibil pe radare. Problema care a apărut a fost că uriaşul vapor era învăluit în timpul experimentelor de un nor cenuşiu, puternic încărcat electrostatic. Martorii de pe vas au spus că echipamentele metalice scoteau scântei ciudate, albastru-verzui.

Apoi, la 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil şi pentru ochiul uman, la fel cum dispare o mărgea de sticlă într-un pahar cu apă. Dimineaţă a pornit experimentul, vaporul a fost înconjurat de faimosul nor cenuşiu, apoi energia pulsată în echipamente a fost intensificată treptat. Marinarii au auzit zbârnâitul echipamentelor, iar martorii au văzut, de pe chei, cum vasul dispare, împreună cu ceaţa cenuşie sau alb-verzuie, după alte mărturii. Vasul a dispărut de pe ecranele radarelor şi din câmpul vizual al celor prezenţi pe chei. Interesant a fost că urma vasului era vizibilă în apă, ca o impresiune de pantof gigantic, dacă ar fi să dăm crezare legendelor născute în jurul acestui experiment. Apoi şi această urmă a dispărut. Vasul se volatilizase.

La scurt timp au sunat telefoanele la baza navală din Philadelphia, cei din portul Norfolk, situat la o distanţă de 600 de kilometri, anunţând că vasul USS Eldridge se află la intrarea în portul lor. Nimeni nu a apucat să se dumirească ce se întâmplase, pentru că cei din Norfolk au anunţat nedumeriţi că distrugătorul a dispărut, vasul reapărând în rada portului Philadelphia, după aproximativ cinci minute de la dispariţie.

Marinarii au povestit scene de coşmar. Unii dispăruseră, alţii pur şi simplu arseseră prin combustie spontană, iar cei mai mulţi din aceia care erau pe vas sufereau cumplit. S-a spus că unii membri ai echipajului prezentau simptome de nebunie, în vreme ce alţii erau integraţi în structura metalică a navei.

Vasul american ar fi staţionat în Philadelphia până a doua zi dimineaţa, când ar fi pornit în direcţia Norfolk. S-a spus că, pe parcursul nopţii de după experiment, mai mulţi militari şi echipe medicale ar fi urcat la bordul navei. Allende susţinea că, în acea noapte, o mare parte a echipajului USS Eldridge a fost înlocuit.

Marina militară americană a ordonat imediat încetarea oricăror experimente, iar vasul USS Eldridge a fost vândut, după al doilea război mondial, flotei militare a Greciei.

Reticent în faţa unor asemenea informaţii, Jessup îi va scrie misteriosului său corespondent, folosind adresa de pe plic, cerând mai multe detalii legate de respectivul experiment şi de persoanele implicate în acesta. Răspunsul a sosit după câteva luni, de data aceasta semnat cu numele Carl Allen, în care ciudatul martor declara că nu poate oferi datele cerute. Convins că este victima unei farse de prost gust, Jessup a întrerupt corespondenţa.

După doi ani, matematicianul a fost chemat la sediul Biroului de Investigaţii al Marinei Militare din Washington (Office Naval Research – ONR) pentru a da declaraţii cu privire la scrisorile pe care le-a primit. Deşi a fost convins că totul nu e decât o continuare a farsei din 1955, Jessup a fost surprins de interesul arătat de oficialii ONR pentru scrisorile primite de la Allende şi de insistenţa cu care oficialii încercau să îl determine să creadă că autorul scrisorilor era un psihopat.

Jessup a cercetat mai îndeaproape cele declarate de Allende, care între timp dispăruse, şi a întrebat Marina SUA despre evenimentele petrecute în portul Philadelphia pe parcursul anului 1943. Deşi iniţial a negat vehement, Marina SUA a admis în cele din urmă că au avut loc nişte cercetări legate de „aplicarea forţei electromagnetice” pentru a ascunde navele de radar. Controversele s-au accentuat în momentul în care, studiind arhivele mai multor ziare, oponenţii variantei oferite de Pentagon au descoperit primele declaraţii oficiale ale reprezentanţilor armatei americane. Din acestea reieşea faptul că nici o navă nu fusese implicată în experiment, dar, în mod ciudat, se recunoştea existenţa unui proiect în care erau studiate efectele invizibilităţii asupra minelor marine.

Jessup strânsese deja destule dovezi (printre acestea unele legate de faptul că marinarii din echipajul iniţial al vasului ar fi sfârşit în ospicii, în timp ce alţii pur şi simplu ar fi dispărut), dar nu a mai apucat să le facă publice, deoarece s-a sinucis într-o seară ploioasă, aruncându-se de la etajul unui hotel. Aparent, omul nu avea nici un motiv să moară, era în culmea gloriei publicistice, dar ancheta poliţiei a stabilit că s-a aruncat singur de la fereastră. Dosarul care conţinea dovezile legate de „primul experiment reuşit de teleportare” a dispărut, iar opinia publică a rămas cu o legendă care probabil nu va fi elucidată niciodată: ce s-a petrecut cu adevărat în dimineaţa zilei de 28 octombrie 1943 în portul Philadelphia?

După aproape şapte decenii de la eveniment, nici un cercetător nu a putut oferi un răspuns mulţumitor legat de ceea ce se presupune că s-ar fi întâmplat cu distrugătorul USS Eldridge. Unii cred că totul nu este decât o farsă a unor minţi prea înfierbântate, alţii cred că bizara teleportare a vasului american a fost reală, secretul fiind acum bine păstrat de autorităţile de la Washington.

Cu toate acestea, pare greu de crezut, aşa cum susţine Pentagonul, ca un proiect de o asemenea amploare să fi fost realizat ziua în amiaza mare, într-un port în care oricine putea să vadă presupusa teleportare. De altfel, mărturiile veteranilor de pe distrugătorul american, precum şi jurnalul de bord din acea perioadă, arătau clar că USS Eldrige nu numai că se afla în misiune în Bahamas, dar nici măcar nu a acostat în portul Philadelphia în decursul anului 1943.

Marinarii care au putut fi chestionaţi au mărturisit că suferă de amnezie şi că nu-şi aduc aminte să fi fost vreodată cu USS Eldridge în Philadelphia, acesta fiind şi punctul de vedere al US Navy. Chiar dacă argumentele aduse de oficialii armatei americane par pertinente, pentru adepţii teoriilor conspiraţiei, şi nu numai, Experimentul Philadelphia nu este altceva decât unul dintre cazurile reale, ascunse cu grijă de privirile curioase ale opiniei publice.

Nu puţini au fost cei care au făcut legătura dintre Experimentul Philadelphia şi Proiectul Montauk, proiect ce a avut loc între 1971 şi 1983, prin care s-a susţinut că armata americană experimentează arme cu efect psihologic asupra oamenilor. Astfel, cazul din 1943 nu ar fi fost decât rezultatul unei psihoze induse de o asemenea armă.

Punctul de plecare

Încă din 1930, cercetătorii americani au testat la Universitatea din Chicago posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricităţii, activitate condusă, din câte se pare, de Nikolai Tesla. Nouă ani mai târziu, proiectul a fost mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat în echipa de cercetători şi Albert Einstein.

Rezultatele cercetărilor nu au fost date niciodată publicităţii, sporind aura de mister a acestora, deşi legendele urbane ţesute în jurul lor spun că invizibilitatea obiectelor fusese atinsă, chiar dacă reuşita nu implica decât obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare a ceea ce avea să devină unul dintre cele mai bizare şi mai controversate proiecte din istorie, „Experimentul Philadelphia”.

Albert Einstein şi Proiectul Rainbow

Proiectul Rainbow a fost ţinut secret de către US Army vreme de cincizeci de ani, mai exact până în 1992, când, conform legilor federale, s-a permis accesul la dosare. Rainbow era o strategie militară elaborată imediat după atacul japonez de la Pearl Harbour, care includea mai multe planuri de atac împotriva Axei Berlin-Roma-Tokyo. O parte dintre planuri conţinea detalii tehnice extrem de sofisticate, legate de construirea unor arme şi echipamente militare-prototip. Printre acestea se numără un sistem electromagnetic capabil să asigure invizibilitatea navelor de război. Aceste detalii au fost supervizate, conform dosarelor din arhivele US Navy, de către Albert Einstein, ele reprezentând aplicaţii ale teoriei câmpului unificat. Deşi nu s-a găsit până acum nici o dovadă concretă a conexiunii dintre Einstein şi Experimentul Philadelphia, deschiderea arhivelor, în 1992, a reaprins entuziasmul celor care crezuseră în existenţa experimentului. 

Un studiu recent asupra Experimentului Philadelphia, realizat de un grup de cercetători independenţi, de la mai multe universităţi americane, arată că este posibil ca Albert Einstein să fi reuşit crearea unui mecanism care să producă invizibilitatea, dar teleportarea lui USS Eldridge a fost şi rămâne, în lipsa unor dovezi certe, o simplă speculaţie. Rămâne ciudata declaraţie pe care Albert Einstein a dat-o unei publicaţii americane: „Dacă aş fi ştiut la ce va duce descoperirea mea, m-aş fi făcut ceasornicar.” De altfel, se pare că genialul fizician şi-ar fi distrus, cu bună ştiinţă, o parte dintre documente, declarând celor apropiaţi că omenirea nu este încă pregătită să facă faţă descoperirilor sale. 

Cazul Alfred Bielek

După episodul legat de corespondenţa dintre Morris K. Jessup şi Carlos Allende/Carl Allen, au apărut şi alţi presupuşi martori ai experimentului, declaraţiile acestora nefiind acceptate oficial. Poate cel mai cunoscut caz este cel al lui Alfred Bielek. Acesta susţinea că numele său adevărat era Edward Cameron, că fusese transportat în timp prin acelaşi procedeu prin care distrugătorul USS Eldridge fusese teleportat în 1943 şi că memoria sa fusese ştearsă de către armata americană. Bielek a menţionat că amintirile sale au început să revină după ce a vizionat producţia hollywoodiană din 1984, Experimentul Philadelphia, în regia lui Stewart Raffil.