Exista multi care nu doresc sa fie cunoscut experimentul Pitesti

Cineast de renume, neobosit militant pentru condamnarea comunismului, membru al „Comisiei Tismaneanu”, doctor in cinematografie si media, initiator al unui proiect cinematografic despre odiosul „Experiment Pitesti”, conferentiar universitar. Sorin Iliesiu este unul dintre cei mai cunoscuti, mai credibili si mai valorosi maramureseni. Carte de vizita Sorin Iliesiu s-a nascut in 1955, in Baia Mare, este licentiat in Arte - Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica – „I. L. Caragiale”, Bucuresti, fiind sef de promotie in 1979. Din 1990, ocupa functia de conferentiar universitar La Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale” – Bucuresti. In perioada 1991-2001, a fost conf. univ. la Scoala Superioara de Jurnalistica AZR – Bucuresti, in perioada 1993-1994 – Conf. univ. la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii – Universitatea Bucuresti. Intre anii 1995-2001, a ocupat functia de decan al Scolii Superioare de Jurnalistica AZR – Bucuresti. Este cofondator al Asociatiei Romane a Formatorilor in Jurnalism si Comunicare - Mediaform si Doctor (Magna cum laude) in Cinematografie si Media. A fost, pe rand, director de imagine la Studioul Cinematografic „Bucuresti” Buftea si director general ROFILM SA. Este autor si co-autor a numeroase filme premiate. Este vicepresedinte al Aliantei civice si membru in numeroase ONG-uri de prestigiu, printre care Grupul pentru Dialog Social. Rep.: Filmul dvs. despre „Experimentul Pitesti” a fost respins de doua ori, in 2007, de comisiile Centrului National al Cinematografiei (CNC) subordonat Ministerului Culturii. Abia in 2008, filmul a fost selectat pentru finantare, a obtinut cea mai buna nota la scenariu, dar a primit doar 10% din buget. Penitenciarul politic de la Pitesti a fost la un pas de demolare. Cum va explicati dezinteresul legat de „Fenomenul Pitesti”? Sorin Iliesiu: Multi nu doresc sa fie cunoscut „experimentul Pitesti”, considerat ca fiind „cea mai cumplita barbarie a lumii contemporane” de catre laureatul premiului Nobel pentru literatura Alexandr Soljenitin. Ceea ce s-a intamplat la Pitesti constituie cel mai important cap de acuzare impotriva caracterului demonic al comunismului. Nu se stie aproape nimic despre cea mai diabolica crima a comunismului: genocidul sufletelor, care a avut ca scop generarea „omului nou”. Acest genocid, in forma lui extrema, a inceput in Romania in 1949, la Penitenciarul politic din Pitesti, sub forma unui experiment nici macar inchipuit vreodata: „reeducarea” detinutilor prin torturarea continua, fizica si sufleteasca, chiar de catre colegii de detentie. „Reeducatii” erau obligati sa se autodenunte, sa se nege pe sine, sa-si denunte si sa-si renege familia, prietenii si iubita, adica sa-i „demaste” dezicandu-se de ei, de tot ce aveau mai sfant, batjocorind credinta in Dumnezeu si Sfintele Taine. „Reeducatorii” ii obligau sa participe la veritabile ritualuri satanice antireligioase. In final, „reeducatii” erau obligati sa devina „reeducatorii” altora, adica tortionari. Cei care refuzau erau obligati sa se „reeduce” din nou, pana acceptau rolul de „reeducator”. Multi au incercat sa se sinucida pentru a scapa de infern, dar foarte putini au reusit. Nu exista cuvinte pentru a descrie cu adevarat ceea ce au indurat acesti tineri anticomunisti (in jur de 2.000), majoritatea fiind studenti in momentul arestarii. Pentru ca un asemenea film sa poata fi realizat, Dan Calinescu (un minunat roman din Canada) a creat web-site-ul, unde proiectul filmului este prezentat detaliat, existand si o pagina pentru donatii. Rep.: In 2000, doctorul Al. Popescu de la Oxford a facut un sondaj in fata fostei inchisori, intreband despre „Fenomenul Pitesti” si inchisoare. Doar 2 din 5 intervievati au raspuns ca au auzit, parca, de acest experiment si ca inchisoarea e undeva, prin zona. Ce rezultate ar avea, astazi, un astfel de sondaj? S.I.: Cineva mi-a spus ca, de curand, a intrebat niste studenti daca au auzit de „fenomenul Pitesti”. Unul dintre acestia a raspuns: „Da! Am auzit de fotbalistul Dobrin din Pitesti. Se spune ca a fost un adevarat fenomen”. Ceilalti studenti au consimtit, fara gluma, la ideea ca „fenomenul Pitesti” e o sintagma care se refera la miraculosul Dobrin. Rep.: Care este stadiul de realizare a documentarului? Dar al donatiilor? S.I.: Am filmat 47 de supravietuitori care au, acum, intre 80 si 95 de ani. Marturiile insumeaza aproape 200 de ore de material brut. Cel putin cateva ore sunt realmente cutremuratoare. Am filmat patru dintre cei mai recunoscuti istorici ai comunismului mondial vorbind despre „experimentul Pitesti”: Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Thomas Blanton, Thierry Wolton. Urmeaza sa filmam reconstituirile de torturi si inchisorile unde a fost aplicat experimentul: Pitesti (ce-a mai ramas nedemolat), Gherla (unde cred ca nu vom putea filma, pentru ca am auzit ca inchisoarea are acum termopane), Targu Ocna (dar inchisoarea a fost preschimbata in sanatoriu) si nu stiu daca vom mai gasi ceva la inchisoarea de la canalul Dunare-Marea Neagra. In mod cert, cele mai importante „imagini-simbol” le vom filma in Maramures, la Memorialul de la Sighet, considerat printre primele trei locuri de pastrare a memoriei continentului nostru, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Normandia. Bugetul filmului prezentat catre CNC a fost de 377.700 RON. Am obtinut de la CNC 36.000 RON, adica 10% din buget. Daca nu vom obtine restul de bani necesari din donatii (din care am obtinut, pana acum, circa 5% din buget), vom realiza filmul din resurse proprii si prin munca „pro bono”. Cititorii dumneavoastra care sunt interesati de „experimentul Pitesti” pot afla lucuri cu totul incredibile accesand site-ul www.experimentulpitesti.org. Pana acum, site-ul a fost accesat cu totul intamplator, nefiind absolut deloc mediatizat. Acum, este abia a treia oara cand fac publica aceasta adresa. Nu am vrut sa se duca vestea pana nu termin de filmat marturiile. Dar acum, aproape le-am terminat. Rep.: Ati vorbit cu zeci de supravietuitori ai Fenomenului Pitesti. Povestiti-ne o marturie care v-a socat/impresionat. S.I.: Acum o luna jumate, l-am filmat pe domnul Titus Pittini din Bucuresti, care citise in presa ca fac acest film si m-a cautat sa-l filmez sa depuna marturie, „ca sa poata muri linistit”. Era extrem de grav bolnav, dar perfect coerent. In fata aparatului meu de filmat, a marturisit prima data in viata ca, in timpul „experimentului Pitesti”, si-a tortionat cel mai bun prieten - preotul greco-catolic Justin Stefan Paven, care a murit acum vreo zece ani - fara ca acesta sa stie, de fapt, cine il batea la talpi. Pittini mi-a spus: „Justin era atat de principial, incat nu cred ca m-ar fi iertat daca-i spuneam. Am fost cei mai buni prieteni si dupa ce am iesit din inchisoare, pana cand Justin a murit, acum zece ani”. Dupa trei saptamani, vecina domnului Pittini m-a sunat sa-mi spuna ca acesta a murit si ca, imediat dupa filmare, i-a marturisit ca a fost foarte fericit ca si-a luat piatra de pe suflet in fata aparatului meu de filmat. Rep.: Comunistii au incercat sa induca ideea ca experimentul s-a facut fara stirea si fara sustinerea lor. Mai trebuie demonstrat astazi ca aceasta teza este falsa? S.I.: Il voi cita pe profesorul Vladimir Tismaneanu, care considera ca ceea ce s-a intamplat la Pitesti a fost Barbaria absoluta: „Experimentul Pitesti a simbolizat barbaria, in forma ei cea mai cumplita. O barbarie cu motivatii si aspiratii ideologice. O actiune criminala absolut diabolica. „Pedagogia” de la Pitesti a fost una menita sa stearga distinctia dintre victima si calau, sa rapeasca victimei orice urma de onoare si auto-respect, sa anihileze demnitatea umana. (...). Pitesti a fost numele Raului radical. (...) Responsabili pentru monstruozitatea numita Pitesti au fost nu doar securistii (Draghici, Nikolski, Mazuru, Sepeanu), ci si indrumatorii lor din aparatul de partid, membrii Biroului Politic si ai Secretariatului CC, activistii Sectiei Administrativ-Politice a CC al PMR si cei ai sectiei de propaganda, specialistii spalarii pe creier si ai imbecilizarii in masa”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro