Exercitiu retoric împotriva terorismului

Se presupune ca John Reid stia despre complotul îndreptat asupra oamenilor care se pregateau sa plece în vacanta, în momentul în care a anuntat ca tara sa se confrunta cu cea mai marea amenintare la adresa securitatii dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, noteaza John Williams în cotidianul britanic The Guardian, citat de Rompres.La ora 5:00 dimineata, ministrul britanic de interne organiza COBRA, comitetul care intervine imediat în cazul în unor incidente iminente. Spectaculoasa sigla vine de la prozaicul Cabinet Office Briefing Rooms, unde înalti oficiali se vor reuni de acum încolo în sesiuni mai mult sau mai putin permanente, cu un du-te vino al ministrilor.Rolul acestui comitet este de a aduna, evalua informatiile si de a coordona actiunea. Semnatarul articolului povesteste ca a facut parte din acest comitet în timpul unor crize de ostatici, având acces la informatii secrete si la materiale care erau furnizate de catre serviciile de securitate, misiunile diplomatice din strainatate (prin linkuri video) si din alte surse de informatii. Este vital pentru ca ministerele si consilierii lor media sa stie cu precizie în astfel de circumstante ce se întâmpla sau ceea ce se presupune ca se întâmpla, deoarece în momente ca acestea, media devin instrumentul principal al calmarii publicului.Tonul si limbajul trupuluiCea mai mare lovitura primita de jurnalistul de la The Guardian a fost 11 septembrie 2001. Pe atunci, acesta era secretarul de presa al ministrului britanic de externe, Jack Straw. Jurnalistul povesteste cum a privit la televizor, împreuna cu ministrul britanic, turnurile gemene din New York arzând, dupa care s-au îndreptat spre studiourile de televiziune. În timp ce se pregatea sa intre în direct, ministrul de externe de atunci a expus ceea ce aveau sa devina principiile de baza ale muncii sale în anii ce au urmat, iar în prezent sunt principiile lui John Reid ca ministru care se ocupa de crizele interne. Jack Straw a spus: „Într-un moment ca acesta, misiunea ministerelor este aceea de a reasigura publicul ca statul detine controlul în continuare”.El nu a vrut sa spuna ca, în particular, competenta guvernului era pusa sub semnul întrebarii, ci ca abilitatea generala a statului democratic este de a-si proteja cetatenii în cazul unui atac.Sarcina lui John Reid, în momentul în care apare pe ecranele televizoarelor din aeroporturi este de a reasigura masele de oameni care se pregateau sa plece în vacanta din aeroporturi ca statul detine controlul asupra situatiei. Acest lucru tine mai mult de tonul si limbajul trupului, decât de cuvintele precise pe care le foloseste.Teroristul vrea sa auda o urma de incertitudine în vocea lui si sa vada o ezitare în ochii lui. Reid este o alegere buna pentru rolul sau. Are o autoritatea naturala.Sfatul semnatarului articolului pentru ministrul britanic de interne este ca acesta sa revina la agresivitatea lui naturala – „splendida în unele ocazii” - si sa foloseasca puterea linistita a vocii sale pentru a transmite stapânire de sine si competenta. Si l-ar mai sfatui în legatura cu retorica. Ar fi bine sa nu faca declaratii pripite în legatura cu razboiul împotriva terorismului, arcuri ale extremismului sau axe ale diavolului. Acestea sunt lucrurile pe care teroristii doresc sa le auda. Le da statutul de razboinici ideologici, mai degraba decât viitori ucigasi murdari.Batalia pentru spiritul publicDar acest subiect merita rezervat gazetarilor. Trebuie folosite declaratii cu subînteles, pentru ca publicul sa traga singur concluziile. Nu trebuie dezvoltat acel punct potrivit caruia acest plan - care pare a fi ceva adevarat si foarte serios - scoate în evidenta ceea ce s-a spus despre natura acestei amenintari.Publicul britanic are nevoie sa simta ca liderii sai politici, serviciile secrete si ofiterii de politie, trateaza cu calm si judecata înteleapta aceasta situatie. Acesta este si punctul în care ministrul de interne paraseste întâlnirile Cobra pentru a aparea în fata camerelor de luat vederi.Scopul terorismului este pur si simplu de a teroriza publicul, astfel încât panica sa se raspândeasca peste urmatoarele victimele sau peste victimele vizate, pâna la un punct în care populatia sa nu poata trai fara teama zi de zi. În acel moment, teroristul va fi creat deja o stare generala ca evenimentele scapa de sub controlul statului, pâna în momentul în care nu va mai putea oferi securitatea necesara pentru viata obisnuita fara întreruperi distructive.Toate acestea ar putea suna apocaliptic, dar bombardarea discotecii din Bali si a consulatului britanic de la Istanbul au provocat pagube economice importante. Turismul este o tina în lumea întreaga. Daca oamenii nu se mai simt în siguranta atunci când calatoresc, atunci teroristul si-a atins scopul în ceea ce priveste afectarea vietii obisnuite. Iar raspândirea sentimentului de neliniste si lipsa de speranta i-ar oferi teroristului un sentiment de împlinire important, chiar daca pierderea vietii este eliminata.Aceasta actiune presupune într-adevar raspândirea sentimentului de teroare în fiecare familie care se pregateste sa îsi ia copiii si sa îi duca la aeroport pentru a pleca în concediu, la fel cum atacurile de anul trecut asupra serviciului public de transport britanic intentionau producerea unei paralizii prin instalarea panicii în rândul calatorilor. Charles Clarke a facut o treaba buna anul trecut pentru a reasigura cetatenii, iar aceasta sarcina îi revine acum lui John Reid, care trebuie sa se asigure ca oamenii nu fac ceea ce îsi doresc teroristii, adica sa stea în case pentru ca acestea ar fi cele mai sigure locuri.Din pacate, traim într-o lume unde a iesi în fiecare zi implica si luarea în calcul a unei cote de risc, daca treceti prin locuri publice unde teroristii ar putea lovi. Astfel de calcule sunt inutile atât timp cât statul pare a fi competent. Aceasta este batalia pentru spiritul public pe care John Reid trebuie acum sa o câstige.The Guardian