Evans şi Palatul de la Cnossos

La 19 martie 1900, Arthur John Evans a început săpăturile în Creta, la Cnossos. Celebrul palat este situat la 5 kilometri depărtare de Heraklion, în valea râului Kairatos. Palatul din Cnossos este monumentul cel mai recomandabil al arhitecturii cretane.

Prima aşezare de la Cnossos datează din neolitic, iar palatul ridicat ulterior aici este considerat a fi servit drept reşedinţă a legendarului rege Minos. Cu siguranţă, la Cnossos a fost principalul centru de putere în Creta.

Primele săpături arheologice pe scară mare au fost făcute în 1878 de către negustorul şi anticarul cretan Kalokairinos Minos, în timp ce Creta se afla încă sub ocupaţie turcească. Kalokairinus a săpat câteva secţiuni în aripa de vest a palatului. Săpăturile arheologice sistematice se leagă de numele lui Arthur John Evans, directorul Muzeului Ashmolean din Oxford, care a achiziţionat întreaga zonă a sitului, continuându-şi investigaţiile până în 1931.

Sir Arthur John Evans a fost cel care, prin săpăturile arheologice începute în 19 martie 1900, a scos la lumină palatul şi întreaga zonă înconjurătoare, unde s-a aflat o mare parte a oraşului minoic şi mai multe necropole. Evans a restaurat palatul, folosind ca material principal betonul, o tehnică condamnată de către arheologii zilelor noastre ca fiind arbitrară şi dăunătoare stucturii originale minoice. Evans a efectuat mai multe lucrări de restaurare la Palatul lui Minos, cum îl numea el, o mare parte dintre acestea fiind controversate, iar palatul, aşa cum arată în momentul de faţă, este rezultatul imaginaţiei lui Evans şi al ideilor preconcepute despre minoici, cel puţin aşa susţin unii dintre arheologi.

După Evans, săpăturile de la Cnossos au fost efectuate de Şcoala Britanică de Arheologie din Atena şi de Serviciul Arheologic al Ministerului Culturii din Grecia. Săpăturile continuă şi în prezent, în paralel cu programul de conservare pentru a opri deteriorarea palatului.

Palatul de la Cnossos a fost ridicat folosindu-se piatra şi noroiul pe post de mortar. În interior, zidurile erau acoperite cu gips alb. Suprafeţele exterioare ale pereţilor erau acoperite cu mai multe straturi de ipsos. Frescele minoice păstrează încă, după 4.000 de ani, culorile vii în care au fost pictate. Cretanii pictau cu coloranţi extraşi din plante aplicate pe tencuiala umedă, creând astfel culori permanente, indestructibile.

În partea de vest a palatului au fost descoperite 19 depozite alungite. În fiecare depozit se află două rânduri de vase mari, în total aproximativ 400, dintre care 150 au fost recuperate. La nord, deasupra Sălii Tronului, se află o cameră restaurată de Evans, care conţine copii ale unor fresce minoice, originalele fiind expuse la Muzeul Arheologic Heraklion. Evans a restaurat aceste fresce din bucăţi foarte mici de ipsos, recuperate în timpul săpăturilor. Frescele de pe pereţii palatelor cretane, îndeosebi cele din Cnossos, pot fi puse alături de cele mai bune opere de artă ale lumii antice. Cu toate că în arta cretană au existat teme religioase, ea a avut un caracter mai laic decât cea egipteană sau babiloniană.

Sala Tronului a reprezentat, probabil, o încăpere sacră. Tronul de alabastru se află pe peretele de nord. De-a lungul pereţilor se întind bănci, iar pe podea, în faţa tronului, în centrul camerei, se află un bazin folosit pentru curăţenia rituală. Pe peretele de sud se află o frescă ce reprezintă grifoni, fiare mitice cu cap de vultur, urechi de cal şi cap de leu, care simbolizau puterea regală şi divină.

O scară principală duce la apartamentele regale care s-au păstrat într-o stare bună.

Partea de est a palatului a avut cinci etaje, în timp ce partea de vest era de trei etaje. Apartamentele reginei aveau ferestre, bănci, un coridor şi camere secundare în care s-a găsit o baie cu apă curentă.

Apartamentele regelui sunt construite din blocuri de pietre fără mortar. Holul principal este compus dintr-o cameră cu multiple căi de acces şi coridoare de jur împrejur, asigurând furnizarea luminii şi a aerului. Pe coridorul de vest s-au descoperit vestigiile unui tron impresionant. Palatul reprezintă un complex gigantic de camere, săli şi curţi, acoperind aproximativ 60.000 de metri pătraţi.

La Cnossos au fost descoperite tăbliţe de lut în scrierea numită Liniarul B, cea mai veche formă de scriere în limba greacă. Scribii palatului înregistrau pe aceste tăbliţe detaliile lucrărilor şi administrării principalelor lor industrii, precum producţia de ulei parfumat, aur, vase din bronz, care, textile, precum şi distribuţia de bunuri,ca şi lână, oi şi grâne. Există şi tăbliţe cu silabarul anterior, Liniarul A. În total au fost descoperite peste două mii de astfel de tăbliţe. Scrierea liniară B, în mare parte descifrată astăzi, este alcătuită din 88 de semne, care indică vocale, consoane şi diferite silabe; în afară de acestea, scrierea cuprinde multe semne pentru noţiuni.

La scurt timp de la începerea săpăturilor, întreaga lume a fost fascinată de descoperirile şi restaurările lui Evans. Structura palatului a fost una labirintică. Stâlpi subţiri de lemn susţineau terase şi parcuri, coloanele fiind specifice acestui gen de construcţii.

Mulţi arheologi consideră că impunătoarea clădire nu a fost construită ca un palat, ci mai degrabă ca un loc sacru sau un templu cu semnificaţii deosebite.

În acest scop ei argumentează că multe dintre picturile şi statuile descoperite aici au un caracter votiv şi reprezintă figuri de preotese în cadrul unor ceremonii speciale, uneori oferind hrană unei zeiţe, legată probabil de fertilitatea pământului. Este posibil ca palatul să fi devenit reşedinţă regală într-o perioadă mai târzie. Palatul a fost distrus pe la anul 1380 î.Hr., în urma unui incendiu.

Primul palat a fost construit la Cnossos pe la anul 2000 î.Hr. şi a rezistat până în 1700 î.Hr., când a fost distrus de un mare cutremur de pământ, eveniment care a adus sfârşitul a ceea ce arheologii au numit perioada palaţială. Un palat, nou, mai complex, a fost ridicat pe ruinele celui vechi. Această structură anunţa Epoca de Aur a culturii minoice sau perioada neopalaţială. Acest Mare Palat sau Palatul lui Minos a reprezentat realizarea cea mai de seamă a culturii minoice şi centrul celui mai puternic oraş-stat din Creta.

Complexul avea funcţia de centru administrativ şi religios, cuprinzând până la 1400 de încăperi din patru aripi, aranjate în jurul unei curţi dreptunghiulare, cu funcţie de centru al întregului complex. Fiecare secţiune a palatului din Cnossos avea un rol special. În partea vestică erau altarele, camerele ceremoniale şi încăperile înguste pentru depozitare, pline cu vase cunoscute sub numele de pithoi. Camera tronului se află în această secţiune.

În partea vestică îndepărtată a complexului se afla marea curte pavată, intrarea oficială în palat. Aripa estică a avut cândva patru nivele, dintre care doar trei s-au păstrat până astăzi. În această parte a complexului se aflau şi camerele rezidenţiale ale elitei minoice conducătoare, atelierele, un altar şi Marea Scară. Alte părţi ale palatului includ apartamente vaste, cu ţevi din teracotă prin care trecea apă curentă şi poate primul exemplu de toaletă în care se trăgea apa.

Frescele înfăţişează prinţese, doamne de la curte, peşti, flori şi jocuri ciudate, în care tinerii sar peste tauri impunători. Când au fost descoperite, aceste picturi murale erau fragmentate, unele componente semnificative lipsind. Prin urmare, au fost reconstruite şi înlocuite de Evans şi de artistul Piet de Jong. Există, prin urmare, controverse cu privire la acurateţea reconstrucţiilor, deşi nu se îndoieşte nimeni de natura ritualică şi religioasă a acestor fresce.

În timpul înfloririi culturii minoice, palatul avea unul sau două etaje, fără a mai socoti încăperile de la subsol, unde se aflau pivniţele, atelierele, magaziile de alimente şi arme, precum şi temniţa. Încăperile oficiale ale palatului erau alcătuite din sala mare şi sala mică a tronului şi din săli destinate cultului. Palatul avea o mare reţea de canalizare făcute din conducte de lut ars cu diametre mari şi mici, pentru băi, bazine şi closete.

Mobilierul bogat din unele camere, numărul uriaş de obiecte din metale preţioase, frescele şi picturile murale de un înalt nivel artistic, precum şi magaziile încăpătoare dovedesc că palatul era reşedinţa regilor care cârmuiau palatul din Cnossos şi întreaga Cretă.

Despre numele lui Minos s-a speculat că ar fi însemnat pur şi simplu „rege”. În miturile greceşti, palatul este numit „labirint”. Complicata construcţie reprezenta o îngrămădire complicată de sute de încăperi. Grecii ahei l-au socotit o clădire din care nu se mai poate ieşi. De atunci, cuvântul „labirint” a devenit sinonim cu o clădire având un sistem complicat de camere şi coridoare. Potrivit legendelor, în fundul palatului locuia Minotaurul – o fiinţă pe jumătate om, pe jumătate taur – căruia oraşul Atena îi trimitea în fiecare an şapte tineri şi şapte tinere, victime pe care Minotaurul le devora. Se spune că Minotaurul a fost omorât de eroul atenian Teseu, fiul regelui Egeu. Probabil că mitul despre Teseu a oglindit dependenţa Aticii faţă de Cnossos, la începutul perioadei minoice târzii.