Euro-Vocea Maramuresului / Sfant lacas

Castele cu gradini si ziduri inalte. Printi si printese a caror iubire ne acopera in totalitate, facand din noi oameni adevarati. Spani si forte intunecate, care ajuta la dezvaluirea adevaratei iubiri si a prieteniilor sincere. Mosteniri impresionante si locuri de neinchipuit. Acestea reprezinta cate ceva din lumea fantastica de basm in care fiecare din noi speram sa gasim fericirea, sa gasim valorile umane, care se pierd incet in neant, in lumi neobservate ale propriei fiinte. Momentan, de tot ceea ce pot fi sigur sunt castelele de nisip facute de copiii ageri, dornici de joaca; printi si printese, tineri care isi impart sentimentele nemuritoare, plimbandu-se pe covorul format de miliarde de firicele de nisip. Patura de iubire ce se formase intre privirile lor ma atinge si pe mine. Ma duce in pragul visarii, in pragul nesigurantei…spuma marii imi atinge usor talpa piciorului. Imi da o senzatie de ameteala. E ceva neobisnuit, ceva ciudat in acest loc. Te lasa fara cuvinte. Vezi incercarile rautacioase ale indivizilor care poarta de grija altora. Dar in momentele in care valurile se spulbera in tarmul incins de razele soarelui de peste zi si de inimile in plina agitatie, parca totul intra inr-o stare de hipnoza. Toata lumea cugeta…Ce sa fie oare? Se naste un nou inceput, o noua stare febrila. Timpul trece, oamenii fac aceleasi miscari, folosesc aceleasi cuvinte banale, aceeasi limba. El o strange pe ea puternic in brate. Briza marii ii flutura agale parul blond peste umarul lui. Se contopesc intr-un singur eu, un singur suflet in doua trupuri…Valurile le inunda mintea cu amintiri. Locul perfect in care doua suflete pot sa isi gaseasca alinare. Locul potrivit in care cerul se uneste cu marea intr-o singura linie. Cea a destinului, dupa care se ascunde soarele. Pana si el le ofera intimitate. Cei doi se saruta tandru, lasandu-se purtati de brize usoare de inocenta. Inaintez in necunoscut. Nisipul imi joaca sub picioare. Pasesc usor sa nu-l ranesc. Sunt atent la fiecare detaliu. La fiecare fiinta pe care o pot iubi. Un tanar, cu lacrimi in ochi, arunca nemilos cu pietricele in mare. Ii simt durerea. Incerc sa inteleg prin ceea ce trece in fiecare moment cand soarele ofera omenirii clipa de intimitate vegheata de stralucitoarea Luna. Este un spectator fidel la grandoarea de pe Pamant, unde sentimentele isi joaca rolul magnific. In fiecare seara, marea este cea care face deschiderea spectacoleleor prin gravul ei sunet, ecouri de departe- odata voci…Vin sa o asculte oameni care vor sa-i impartaseasca dragostea. Oameni care isi impart suferinta, sau cei care sunt prea lasi sa spuna lucrurilor pe nume, prea lasi sa priveasca viata in fata…. Creste si se dezvolta o noua societate. Dar ea era de la inceput acolo, ne astepta sa facem primul pas spre umanizare, spre curatire spirituala. Privesc in juru-mi si sesizez undele procesului de contopire cu vocea ei, voce de nedescris. O incarc si eu cu destainuiri, cu iubiri. Doar ea ma intelege. Luna imi e martor ca vin aici in fiecare seara. Sunt nevazut intr-o lume concreta. Ne dezvoltam, ne marim orizonturile si pasim pe norii care curg pe balta cerului ce se oglindeste in apa. Luna ne saluta respectuos, luandu-si ramas bun de la o noua noapte. Inaintez in necunoscut si parca totul se schimba. Totul moare intr-o lume banala. Totul se duce in mister, se scufunda in coralii inimii noastre. Ne scaldam in sangele sarat al divinitatii, necunoscandu-i sensul… Ma reintorc la baiatul cu lacrimi in ochi. Il privesc cu atentie. Cufundandu-si talpile in nisipul fierbinte, pasea oarecum pe plaja pustie a vietii. Marea sufletului se imbina perfect cu cerul necunoscutului, nemaidorindu-si altceva. Se aseaza pentru o clipa la malul albastrului infinit, valurile i se izbeau de trupul insetat de razele soarelui, siroaie de apa sarata ii curgeau din pletele mangaiate de razele soarelui. Acorduri de fericire ii patrundeau sufletul si privirea i se ridica usor spre cer. Simtea ca poate zbura…entuziasmul ii inundase deja gandirea si acum vedea si simtea lucruri nevazute si nesimtite pana atunci. Arsita montana intra intr-un contrast de lin cu briza marii care o invaluia intr-o aura magnifica… Locul potrivit pentru meditatie….loc iubit si de stele. Loc sfant. Sfant locas al unui loc. Alexandru Matioc