EURO-VOCEA MARAMURESULUI - concurs organizat de senatorul Sorin Marius Bota

Ipocrizie Motto: „N-am lasat niciodata scoala / sa-mi afecteze educatia" (Mark Twain) E cam ceea ce as putea eu spune azi, in calitate de elev, despre scoala. In prezent, scoala a reusit sa imbine cu perfectiune liberalismul, anarhia si comunismul. Fantastic, nu!? Liberalism pentru ca fiecare face ce-l taie capul, nepasandu-i de altii, si de cele mai multe ori scapa nepedepsit. Cateodata pedepsitii sunt cei care nu comit mari nedreptati, ba chiar sunt nevinovati. De ce? Pentru ca aceea care sunt nesimtiti au de cele mai multe ori parinti care sa-i salveze din orice situatie sau sunt chiar ei intr-atat de violenti incat cadrelor le este frica sa ia masuri. Astfel se ajunge la o oarecare forma de anarhie: fiecare isi face propria dreptate; isi aduna gasca de golanasi si pornesc spre razbunare taind si spanzurand, la figurat, dar uneori si la modul propriu. Nu conteaza ca „afrontul" ce le-a fost adus e o nota proasta, o jignire din partea altui „ smecher", o privire ce a parut sfidatoare, sau nici nu exista motive, ei sunt mereu la panda in cautare de noi victime. Liberalism si din partea profesorilor, pentru ca unii joaca fotbal cu elevii in timpul orelor (nu de sport), pentru ca unii fumeaza cot-la-cot cu elevii fix in dreptul afiselor cu mesajul: „Fumatul interzis in incinta scolii" si pentru ca sunt profesori care intretin relatii cu elevele. E drept, acestea nu sunt interzise de lege, dar cum iti mai privesti profesorul si ce parere sa mai ai despre el cand acesta nu pastreaza discretia in legatura cu relatia dintre el si o anumita eleva? Si in astfel de circumstante, cum sa nu devina banuitoare intreaga scoala cand o eleva se evidentiaza la materia predata de un profesor, se pregateste cu acesta pentru olimpiade (la scoala, nu in particular) si profesorul ii poarta o oarecare admiratie? Comunism pentru ca sunt profesori care inca asteapta ca elevul sa stea ascuns in banca sa, cu privirea adanc coborata in pamant, spunand la cererea acestuia lectia invatata ca pe o poezie, niciun cuvant in minus, niciunul in plus. Pentru ca parerea ta nu conteaza, pentru ca nevoia ta nu conteaza, pentru ca tu nu contezi. Pentru acestia esti doar un „ratat " pe care ei sunt obligati sa-l „suporte", dar pe care au dreptul sa-l jigneasca in fel si chip. In afara umilintei in fata clasei, esti condamnat sa auzi in minte ecoul vorbelor profesorului cum ca esti un prost, un idiot, un ipocrit, bun-de-nimic, o nulitate. Chiar nimeni nu realizeaza efectul acestor cuvinte asupra elevului? Poate colegii lui il vor crede pe profesor, poate el il va crede pe profesor. Chiar vreti sa trimiteti in lume tineri care sa creada ca nu sunt buni de nimic, pentru ca mai apoi chiar sa fie? De ce sa fie elevii criticati pentru parerile lor? De ce un elev care spune ca nu e de acord cu greva generala a profesorilor sa fie facut ipocrit? De ce ipocrit? Trebuie scoala sa ne invete sa trecem prin lume cu capul plecat fiindu-ne teama sa spunem ce gandim? Nu mai degraba suna asta a ipocrizie? Oana Pop Trei trandafiri Trei trandafiri eu ii iubesc, Sunt rosii si tare sclipesc, Sclipesc ca soarele-auriu, Sunt TSD-ist si -vreau sa fiu! Un tanar social democrat, Chiar daca multi deja, au si plecat, Voi fi si voi ramane pururi, Iar sangele-mi rosu va curge-n rauri. O viata-ntreaga voi lupta, Pentru scumpa Romanie-a mea, Sa stiu ca noi, cu totii ne-am trezit Asa ma simt eu cel mai implinit. Ar mai fi multe de spus, Dar cum norocul ni s-a dus, Romani suntem, asa vom fi, Si binele odata… va veni. Ovidiu Pasarica