Sfânta Euharistie - Taina Învierii noastre

În Sfânta Evanghelie după Ioan, în capitolul al şaselea, este relatată minunea înmulţirii pâinilor în pustie şi săturarea celor 5000 de bărbaţi afară de femei şi de copii. Mântuitorul are o discuţie cu Apostolul Filip, întrebându-l: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia…Dar aceasta o zicea ca să-l încerce, ştiind ce avea să facă ”(Ioan 6,5 - Ioan 6,6).

Unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru a zis: „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?”.

În acel moment, Iisus începe să lucreze minunea nu doar ca să aline foamea mulţimilor, ci ca să desluşească Taina Sfintei Euharistii.

Lucrarea Mântuitorul se desfăşoară într-o ordine desăvârşită. Porunceşte să-i aşeze pe oameni în cete de câte 50, jos pe iarbă, ca să poată fi număraţi, şi astfel să poată fi mai uşor înţeleasă minunea.

Apoi Hristos ia pâinile, se roagă, mulţumeşte, le dă ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Evanghelistul relatează că au mâncat toţi, s-au săturat şi au adunat 12 coşuri pline cu fărâmituri. Sfinţii Părinţi ai Bisericii interpretează minunea înmulţirii pâinilor şi săturarea mulţimilor ca simbolizând Sfânta Euharistie. Iată ce rosteşte preotul la Sfânta Liturghie când frânge Sfântul Agneţ după prefacere: „Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”. În acest moment al Sfântei Liturghii, slujitorul mărturiseşte minunea ce s-a petrecut la înmulţirea pâinilor şi se petrece la fiecare Sfântă Liturghie cu credincioşii care se împărtăşesc din acelaşi Sfânt Potir din care s-au împărtăşit slujitorii, formând împreună Trupul tainic al Domnului prin faptul că toţi devin hristofori, adică purtători de Hristos.

Legat de minunea înmulţirii pâinilor, în acelaşi capitol, Mântuitorul are o lungă şi cutremurătoare discuţie cu cărturarii şi fariseii, dar şi cu ucenicii şi poporul care era de faţă. Hristos sancţionează abordarea simplistă a mulţimii şi spune „Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minunea, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat ” (Ioan 6, 26) după care arată diferenţa între mana pe care au mâncat-o părinţii lor în pustie şi au murit şi pâinea care s-a pogorât din cer şi care dă viaţă lumii „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu.” (Ioan 6, 51) „Adevărat zic vouă, de nu veţi mânca trupul fiului omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi” (Ioan 6, 53) „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6,54) „Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mană şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.” (Ioan 6, 58).

Cărturarii şi fariseii au fost scandalizaţi, mulţi ucenici au fost tulburaţi şi au plecat, iar cei 12 apostoli au rămas definitiv cu El. Mântuitorul i-a întrebat: „Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” (Ioan 6, 68).

La Cina cea de Taină din joia sfintelor patimi, Hristos a Instituit Sfânta Euharistie atunci când a rostit cuvintele: Luaţi mâncaţi acesta este Trupul Meu… Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat, zicând: Beţi dintr-u acesta toţi, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. (Matei 26, 26 - 28) „Aceasta să faceţi întru pomenirea mea, că ori de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea mea veţi vesti şi Învierea Mea veţi mărturisi...”(Liturghia Sf. Vasile cel Mare).

Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtăşanie este alături de Taina Sfântului Botez şi a Sfântului şi Marelui Mir, una din cele trei taine de iniţiere care se împărtăşesc împreună la botez. În Biserica Ortodoxă se administrează odată pentru că orice nou botezat devine mădular al trupului Tainic a lui Hristos care este Biserica. De aceea se cântă la Botez „Câţi în Hristos v-aţi Botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat…”

Ce înseamnă acest lucru? Că cel nou botezat s-a îmbrăcat în toată umanitatea îndumnezeită a Mântuitorului, urmând să parcurgă acelaşi drum al ascultării faţă de Tatăl, al primirii cu smerenie şi al purtării cu răbdare a tuturor încercărilor şi pătimirilor; purtarea crucii de creştin, moartea pentru lume şi pentru păcat, mărturisirea lui Hristos şi Învierea în slava pe care a dat-o Mântuitorul ucenicilor: „Slava pe care Tu mi-ai dat-o mie, le-am dat-o lor…Părinte, voiesc ca acolo unde sunt Eu, să fie şi aceştia pe care Mi i-ai dat pentru ca să vadă slava mea…” (Ioan 17, 22, 24).

Prin botez, omul devine fiu al lui Dumnezeu după har şi intră în familia Preasfintei Treimi. Ca acest loc să fie onorat, creştinul trebuie să se facă vrednic de el, trăind o viaţă bine plăcută lui Dumnezeu. Tocmai de aceea Mântuitorul a instituit Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei. Omul este înclinat spre cele de jos şi lesne alunecător, fapt pentru care are nevoie de ridicare din cădere printr-o luptă duhovnicească continuă şi ajutorul harului Duhului Sfânt: „Care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte”(din slujba hirotonirii preoţilor).

Prin mărturisirea păcatelor în faţa preotului duhovnic, care a primit de la Hristos puterea de a lega şi dezlega „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (Ioan 20, 22, 23) creştinul primeşte lumina înţelegerii adevărate şi anume că, Învierea cea de-apoi trebuie să fie precedată de învierea cea dintâi, din moartea păcatelor.

Împărtăşirea cu Sfintele şi Dumnezeieştile Taine este atât arvuna învierii celei duhovniceşti, cât şi Învierii celei de obşte. De aceea nimeni nu trebuie să plece din lumea aceasta fără a-şi mărturisi păcatele şi a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Sfânta Euharistie este germenele care va produce Învierea cea din morţi. „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”(Ioan 6, 54). Iată de ce nu este îngăduit nici unui creştin să plece din lumea aceasta nepregătit, nespovedit şi neîmpărtăşit.

La sfârşitul Simbolului de Credinţă noi mărturisim: „Aştept Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!”. Dacă mărturisirea noastră de credinţă nu s-ar încheia aşa, ar însemna că suntem sortiţi deznădejdii şi morţii veşnice. Imnul de biruinţă al Sfintelor Paşti: „Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le” arată că Hristos prin moarte Sa a biruit moartea noastră dăruindu-ne Învierea şi viaţa veşnică.

De aceea în rânduiala Bisericii acest imn de biruinţă se cântă nu numai de la Paşti până la Înălţare, ci cu el se încheie slujba înmormântării fiecărui creştin care l-a mărturisit pe Hristos în viaţă şi a adormit întru nădejdea Învierii şi a vieţii de veci. Iubirea lui Hristos faţă de umanitate este mai puternică decât moartea , iar iubirea noastră faţă de Hristos ne face părtaşi Învierii Lui pe care o primim în dar ca răsplată pentru urmarea şi mărturisirea Domnului.

Fie ca Lumina lui Hristos pe care o primim în noaptea Sfintelor Paşti să ne lumineze întreaga viaţă pământească şi calea spre împărăţia lui Dumnezeu.