Politica principiilor, onoarei şi credinţei

Oamenii politici ca şi Eugenia Godja sunt extrem de rari şi extrem de puţini. În nebunia politică a României, cuvinte ca şi respect, onoare, demnitate au devenit desuete sau simple slogane electorale. Primarul municipiului Sighetu Marmaţiei este însă un om care crede în ele cu toată tăria şi le aplică în viaţa de fiecare zi, ca om şi ca primar.

Reporter: Vorbiţi totdeauna în discursurile dvs. despre principii şi respect. Cum vă raportaţi la aceste valori ca şi om politic, în condiţiile în care se spune că, pentru a fi un bun om politic, trebuie să ştii să minţi şi să furi.

Eugenia Godja: Pentru a fi un bun om politic trebuie să fii înainte de toate om. Se spune că orice om conştient şi responsabil e dator să facă politică, chiar dacă nu o face în cadrul unui partid.

Ca să fii un bun om politic, trebuie să ştii să-i pui pe ceilalţi mai presus de tine, să te dăruieşte unei comunităţi, unui oraş, unui vis.

Reporter: Merită România de azi sacrificiul unui om politic?

Eugenia Godja: În urmă cu o jumătate de secol, mii de tineri, intelectuali, genii, cei mai buni fii ai acestui neam, credeau asta. Iar noi avem datoria de a face o Românie care să merite zilnic sacrificiile noastre. Sacrificiul fiecărui profesor care face naveta într-un sat, sacrificiul fiecărui medic care se apleacă asupra bolnavului, sacrificiul fiecărui român care munceşte pentru ţară, care e cetăţean responsabil şi căruia îi pasă.

Vina pentru imaginea proastă a ţării o poartă cei care o conduc. Din păcate, trăim vremuri în care oameni politici adevăraţi de la care aştepţi foarte mult şi pe care ai vrea să-i vezi cum se risipesc pentru noi toţi, sunt foarte rari. Cei care conduc trebuie să se trezească la realitate. Regimul acesta de subordonare în tăcere, de suferinţă mută, nu este corect. Cred că Dumnezeu ne-a creat la fel pe toţi, egali. Şi eu cred că Dumnezeu nu-şi modifică unitatea de evaluare a noastră după puterea pe care am avut-o şi am exercitat-o sau nu am exercitat-o corect pe pământ, ci după faptele noastre cele bune, cu o raportare mereu la cele 10 porunci, pe care dacă le-am cunoaşte, dacă le-am rosti şi dacă am fi conştienţi de ce spunem rostindu-le, ar trebui să avem ca şi oameni politici, ca lideri locali, naţionali un alt comportament. Aceasta cred eu că este menirea pe care un om ales să rânduiască ceva, orice, trebuie să o aibă. 

Reporter: Care dintre crizele societăţii româneşti se resimt mai mult în Sighetu Marmaţiei: financiară, politică sau morală?

Eugenia Godja: Toate, numai că în mod diferit şi cu efecte diferite. Cea mai evidentă este criza financiară, pentru că e resimţită de toată lumea. Creşte numărul şomerilor, creşte numărul falimentelor, se reduc salariile, scade puterea de cumpărare. Şi atunci, o analiză a crizei se opreşte pentru cei mai mulţi cetăţeni aici, la situaţia financiară, care a devenit copleşitoare şi dramatică pentru foarte multă lume, deşi, această criză financiară are legătură directă cu toate celelalte.

Aşa cum e adevărat că pruncii născuţi în perioade de criză devin oameni puternici, serioşi şi muncitori, tot aşa e de adevărat că problemele financiare pot face oamenii mai uşor de manipulat, mai uşor de minţit şi le pot „anestezia” mai uşor conştiinţa. De aici şi acutizarea crizei morale şi politice.

E uşor în astfel de perioade, ca politician aflat într-o funcţie publică, să promiţi lucruri irealizabile sau să aprinzi scânteia nemulţumirii publice. E uşor, dar e iresponsabil. Eu am înţeles întotdeauna să pun interesul oraşului şi al oamenilor dincolo de orgoliile politice sau personale. Aşa mi s-a părut corect şi aşa am aşteptat sau am sperat să facă şi oponenţii noştri politici. Numai că, nu s-a întâmplat întotdeauna aşa.

Dar un proverb vechi spune că eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti întelept dacă ştii care jumătate! Iar eu am încredere în înţelepciunea sighetenilor.

Criza morală e cea mai insesizabilă pentru marea masă a populaţiei, dar, după părerea mea, are efectele cele mai grave, pentru că ele ne vor modela viitorul mult timp după ce recesiunea economică şi criza politică se vor încheia. Pentru că e vorba de modul în care ne modelăm generaţiile viitoare şi modul în care ne definim noi, ca popor. Ori, din păcate, astăzi dăm impresia că nu mai avem nimic sfânt. Şi aici o mare vină o poartă şi clasa politică, dar şi noi, românii, care avem prostul obicei de a pune un butoi cu bere şi un grătar cu mici pe orice Golgotă. Dacă o să faceţi un sondaj şi o să întrebaţi românii în ce cred astăzi, o să vedeţi cât de mulţi şi-au pierdut „busola”. De aceea admir generaţia interbelică de politicieni, care, deşi aveau multe dintre defectele clasei politice de astăzi, aveau parcă mai multă credinţă în Dumnezeu, mai mult patriotism, mai multă onoare şi mai mult curaj. Azi, din păcate, aceste valori par desuete. 

Reporter: Aţi învăţat mai mult despre oameni la catedră sau la primărie? Se vede diferit lumea şi oraşul din cele două posturi?

Eugenia Godja: Da, categoric. Perioada pe care am petrecut-o la catedră a avut o influenţă mare asupra mea, ca om. Am învăţat responsabilitatea, munca, modestia, am învăţat că în viaţă nu contează „rezerva” de bunuri materiale, ci rezerva de cunoştinţe şi de suflet. De acolo, lucrurile se văd mai optimist, pentru că am avut de-a face mai mult cu tineri, cu oameni care n-au învăţat ipocrizia, minciuna şi trădarea.

În administraţie şi în politică, lucrurile sunt mai nuanţate. Am cunoscut mulţi oameni dedicaţi, mulţi profesionişti desăvârşiţi, dar am avut şi experienţe dezamăgitoare, acuze urâte şi nefondate, războaie cu victime colaterale nevinovate, pornite doar din interesul lor personal sau orgoliul lor.

Rep.: Aţi fost acuzată de oponenţii politici de diferite interese.

Eugenia Godja: Dacă e vorba de acuze, am fost, mai ales în campaniile electorale, acuzată de numeroase lucruri. Şi în timp, s-a dovedit că toate au fost minciuni sfruntate. Bunicul meu avea o vorbă: fiecare îl judecă pe celălalt după cum trăieşte. Nu mi-am cumpărat niciodată poziţii, privilegii şi funcţii şi n-am vândut niciodată ce nu a fost al meu.