''Eu l-am impuscat pe Ceausescu!''

In jurul procesului si executiei fostului sef de stat roman Nicolae Ceausescu si a sotiei sale, Elena, s-a tesut o intreaga retea de mituri. Revista germana Stern, citata de Rompres, a discutat cu seful plutonului de executie, Ionel Boeru (47 de ani). In 1989 acesta a comandat plutonul care l-a executat pe dictatorul comunist, asa cum decisese Curtea Martiala. Boeru s-a intalnit cu reporterul revistei germane intr-un parc din Giurgiu, la 50 de kilometri de Bucuresti. Un Kalasnikov, 30 de gloante Reporter: Sunteti fericit ca l-ati impuscat pe Ceausescu? Ionel Boeru: Ordinul este ordin. Si probabil ca a fost mai bine pentru tara ca a murit. Rep.: Cum l-ati omorat pe Ceausescu? I.B.: Cu un Kalasnikov. Eram trei si am tras cu arma sprijinita de coapse, de la o departare de aproximativ 7 metri. Fiecare avea 30 de gloante la dispozitie, in total 90. Rep.: Ce ati simtit in momentul cand ati apasat pe tragaci? I.B.: Nu am avut nici o mila pentru el si sotia sa. Totul s-a desfasurat foarte rapid. Am evitat sa privesc in ochii lor. E ca si atunci cand omori un animal - nici un contact ocular nu e permis. Rep.: Care au fost ultimele cuvinte ale lui Ceausescu? I.B.: A strigat: „Traiasca Romania libera!” si „Traiasca socialismul!”. L-am apucat de brat ca sa nu mai strige atata. Am avut ordine stricte sa ne purtam civilizat cu prizonierii si sa nu-i lovim. Rep.: A fost un proces corect? I.B.: Nu, procesul a fost o farsa in toata regula. Aparatorii lui Ceausescu nu l-au aparat mai deloc, iar judecatorii au fost oricum numai neutri nu. Ei ridicau acuzatii contra lui Ceausescu, atributie care este de resortul procurorilor. Deja inainte de inceputul procesului, generalul comandant Stanculescu mi-a spus sa caut un loc unde sa fie executati sotii Ceausescu. Rep.: Nu a existat nici o sansa pentru Ceausescu sa scape de executie? I.B.: Intr-un fel da, pentru ca a fost intrebat daca este bolnav mintal. Daca el ar fi raspuns afirmativ, probabil ca ar fi fost internat intr-o institutie de specialitate. Rep.: Ce a facut Ceausescu? I.B.: A devenit foarte furios, a tipat la avocat si l-a amenintat cu cuvintele: „Stai numai sa vezi ce o sa fac cu tine dupa ce trecem de toate astea”. Rep.: Ce fel de delicte i-au fost imputate dictatorului? I.B.: A fost acuzat de inalta tradare si de genocid, pe motiv ca, cu ocazia incercarii de a inabusi revolta impotriva sa, ar fi fost ucisi 60.000 de oameni. Aceasta cifra era insa exagerata. Judecatorul si procurorii l-au mai acuzat de foametea indelungata din tara si de distrugerea unor intregi sate. Pe langa toate acestea au vrut sa stie unde si-a ascuns banii. Rep.: Cum a reactionat Ceausescu la aceste acuzatii si la intrebarea legata de averea sa personala? I.B.: A repetat de mai multe ori ca acest proces este ilegal si ca pe el doar Marea Adunare Nationala poate sa-l demita, pe atunci parlamentul tarii, chiar daca nu era ales in mod liber. Rep.: Cum se face ca erati prezent la proces? I.B.: Aveam ordin sa-i execut pe cei doi imediat, in cazul ca s-ar gasi cineva care sa incerce sa-i elibereze. La momentul respectiv, lupta pentru putere din tara nu era clar si definitiv rezolvata. „Elena a facut pe ea de frica!” Rep.: Ce s-a intamplat imediat dupa pronuntarea sentintei? I.B.: Ceausescu a re-actionat foarte cumpatat. El si sotia au cerut voie sa moara impreuna. Dorinta le-a fost respectata. Rep.: Cum s-a comportat sotia sa, Elena? I.B.: Mirosea ca o cersetoare si, de frica, a facut in pantaloni. In timpul procesului de la Curtea Martiala a trebuit sa o indemn de mai multe ori sa se linisteasca, sa inceteze sa se comporte ca o tiganca. Rep.: Sunteti chinuit uneori de mustrari de constiinta sau cosmare? I.B.: Nu, spre deosebire de ceilalti doi colegi, care au participat la executie, absolut deloc. Toti trei insa suferim mai mult sau mai putin de mania persecutiei. Rep.: De ce? Cine va urmareste? I.B.: Vedeti, azi dimineata pe la orele cinci, pe cand ma plimbam prin parc, am vazut oamenii care stateau la rand pentru medicamente. Pentru acesti oameni situatia dupa moartea lui Ceausescu s-a inrautatit. Daca ar fi stiut cine sunt probabil ca m-ar fi linsat. Imi pare rau ca trebuie sa spun aceste lucruri, dar profetia lui Ceausescu, pe care el a proferat-o in timpul judecarii sale de catre Curtea Martiala, din pacate s-a adeverit. El a spus atunci ca oamenilor o sa le mearga mai rau. Rep.: Asta suna ca si cum ati simpatiza cu victima dumneavoastra... I.B.: Nu. Dar azi exista foarte multe probleme. Sunt multi bogati in Romania, dar si saracie extrema. O clasa de mijloc lipseste. Si sub Ceausescu exista nepotism, dar numai la nivel de varf. Astazi insa coruptia a cuprins intreaga tara. Rep.: Ce a insemnat atunci Ceausescu pentru dumneavoastra? I.B.: Era comandantul suprem. Un general care trecea in revista paradele militare intr-o uniforma paramilitara a la Castro. Doar mai tarziu am inteles ca nu era militar adevarat. Pe atunci gandeam ca a fost prost informat, ca nu stia de situatia poporului deoarece consilierii sai ii ascundeau adevarul. Visam sa obtin o audienta la el ca sa-i pot povesti aceste lucruri. Rep.: Care erau conditiile dumneavoastra de viata? I.B.: Locuiam in cartierul Rahova, la marginea Bucurestiului. Seara, de la ora sapte, nu mai era deloc apa la robinete. La televizor aveam doar o ora si jumatate de program TV, cea mai mare parte fiind stiri despre Ceausescu. Tocmai atunci se nascusera cei doi copii ai mei. Era groaznic de greu sa gasesti lapte sau produse pe baza de lapte. Rep.: Cum v-ati descurcat? I.B.: Ca ofiteri, nu ne mergea totusi chiar asa de rau. Pe linga aceasta, aveam teren agricol pe linga cazarmi. Mi-e rusine sa o spun, dar furam de pe aceste terenuri mere, struguri sau cartofi. Stern, despre Revolutie O data cu executia dictatorului roman Nicolae Ceausescu si a sotiei sale, Elena, in ziua de Craciun a anului 1989, s-a incheiat era schimbarilor din cadrul blocului est-european. Cuplul a fost judecat si executat printr-o procedura de urgenta, in orasul Targoviste, la nord de Bucuresti, la 25 decembrie 1989. Protestele care au inceput la jumatatea lunii decembrie, in orasul Timisoara, au cuprins in scurt timp intreaga tara. Ceausescu si-a grabit caderea, cand a comandat un mars de 100.000 de oameni, in 21 decembrie, la Bucuresti. Cand acestia, spre surprinderea sa, au inceput sa-i strige sa demisioneze, soldatii au deschis focul. Dupa ce, intre 17-22 decembrie, armata a ascultat de ordinul dat de Ceausescu de a se trage in oameni, pana la urma a refuzat sa faca aceasta. Ceausescu a ordonat impuscarea ministrului Apararii si a fugit cu un elicopter. In cadrul luptelor dintre armata si trupe speciale, nici pana astazi identificate, ale securitatii au fost ucisi cel putin 1.040 de oameni si raniti alti 3.000. Inca inainte de executarea lui Ceausescu conducerea tarii a fost preluata de Frontul Salvarii Nationale. Der Stern