Erwin Johannes Eugen Rommel - Vulpea desertului

* La 14 octombrie 1944, a murit Erwin Johannes Eugen Rommel, feldmaresal german in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aflat in legatura cu autorii atentatului din 20 iulie 1944 impotriva lui Hitler, Rommel a fost obligat sa se sinucida. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Rommel a comandat, din 1940 pana in 1943, corpul expeditionar gerrmano-italian din Libia (Afrika Korps), facand dovada unor excelente calitati de tactician prin care s-a aflat pe punctul de a cuceri orasul egiptean Alexandria, fiind definitiv infrant de contraatacul englez de la El-Alamein. Alaturi de Guderian, Rommel a condus blindatele germane in actiunile care au fortat Meusa la jumatatea lunii mai 1940. La sfarsitul anului 1940, trupele italiene din nordul Africii au inregistrat pierderi insemnate in fata ofensivei britanice. In aceasta situatie, Hitler a luat hotararea de a veni in ajutorul aliatului infrant, trimitand in Africa de Nord o divizie de tancuri si una de infanterie motorizata, constituite in „Africa Korps”, pus sub comanda generalului Rommel. In timp, Afrika Korps a ajuns sa cuprinda doua divizii de blindate, o divizie de infanterie, o brigada de parasutisti, acestora adaugandu-li-se cateva divizii auxiliare. La 31 martie 1941, Rommel a declansat ofensiva. La 8 aprilie, trupele sale au cucerit Derna, dupa doua zile au blocat orasul Tobruk si pana la 15 aprilie au ajuns in defileul de la Halfaya, unde, intampinand o rezistenta puternica, s-au oprit. Eforturile ulterioare ale germanilor au fost indreptate catre cucerirea orasului Tobruk, unde se aflau blocate doua divizii engleze. Garnizoana britanica, bine aprovizionata de flota si sprijinita de artileria de pe nave, a respins toate atacurile. Succesele repurtate de Rommel au avut ca efect renasterea nationalismului arab ostil Marii Britanii, in special a irakienilor. La inceputul lunii decembrie 1941, Rommel a fost obligat sa se retraga spre vestul Libiei. La 26 mai 1942, Rommel a declansat o noua ofensiva spre Egipt. Afrika Korps a fost blocat inaintea localitatii El-Aden de fortele blindate britanice si pus intr-o situatie dificila in privinta aprovizionarilor. Dupa lupte violente, Rommel a reusit sa ocupe Tobrukul, fapt care a produs o puternica impresie la Londra. Englezii vedeau Egiptul pierdut si de aceea si-au retras flota din Alexandria. Trupele lui Rommel nu au putut exploata aceasta situatie. Extenuate, nu au putut continua ofensiva. Ele au fost oprite in fata liniei de fortificatie engleze de la El-Alamein, situata la aproximativ 200 km vest de Canalul Suez. Inainte de a ajunge la El-Alamein, Rommel a capturat aproape 80.000 de englezi si o cantitate importanta de material de lupta. Actiunile militare pana in prima jumatate a anului 1942 au avut mai mult un caracter de uzura reciproca a fortelor. In noaptea de 30/31 august 1942, a inceput batalia de la El-Alamein. Raportul de forte era net favorabil britanicilor; la tancuri raportul era de 2,5 la 1, la tunuri de 3 la 1, iar la aviatie superioritatea britanica era si mai evidenta. Aprovizionarea germanilor devenise insuficienta si liniile lor de comunicatie tot mai slabe. Escadrilele engleze venite din Malta au dezorganizat comunicatiile corpului expeditionar german si unitatile rapide ale marinei britanice au scufundat navele germane de aprovizionare. Dupa trei zile de incercari neizbutite, avand pierderi importante, Rommel a ordonat trecerea in aparare. In fata presiunii crescande a britanicilor, Rommel a inceput retragerea la 3 noiembrie. Rommel mai dispunea doar de 60-70 de tancuri, in vreme ce armata britanica avea 600. La 26 decembrie, fortele Axei au ajuns la Beurat, in vestul Libiei, abandonand Tobrukul si Bengazi. Rommel nu a dezarmat in fata acestor conditii de lupta si a decis sa cucereasca Tunisia. Fiind cu spatele la mare, Rommel a putut sa lupte impotriva inamicului fara a risca vreo incercuire, avand in acelasi timp posibilitatea sa se reimbarce oricand ar fi dorit. Rommel s-a retras pe o linie de aparare care fusese construita candva de francezi, ca masura de prevedere impotriva unui eventual atac italian. Coplesit de forte de zece ori mai numeroase, Rommel nu a reusit sa reziste mult timp. Dupa ce trupele germane au ocupat pozitii in Tunisia, Rommel a plecat in Germania, lasand generalului von Armin misiunea de a duce ultimele lupte pe teritoriul Africii. In ianuarie 1944, Rommel a fost numit in functia de sef al Grupului B de armate germane. Acesta se intindea din Olanda pana la Loara si cuprindea 44 de divizii, dintre care 4 de blindate (doar 25 de divizii erau pregatite de lupta, cele care intorsesera din Rusia fiind in repaus sau reorganizare). Rommel era convins ca Aliatii dispun de o superioritate aeriana totala si ca, daca vor fi lasati sa debarce, va fi imposibil ca germanii sa reziste valurilor de tancuri sustinute de aviatie. Credea ca trebuia impiedicata cu orice pret debarcarea, iar batalia avea sa se castige sau fie fierduta pe plaje. Ca urmare, Rommel credea ca nu trebuia sa se mizeze pe rezerve, lupta trebuie data imediat, cu toate mijloacele existente. „Inamicul va trebui sa fie distrus inainte de a putea atinge campul nostru principal de lupta. Va trebui sa-l oprim inainte de debarcare si nu doar sa-i incetinim inaintarea; va trebui sa-i distrugem echipamentul de lupta cat se mai afla inca la bordul navelor”, declara Rommel la sfarsitul lui aprilie 1944. Indata dupa sosirea in zona de vest, Rommel a inspectat plajele si a ordonat intarirea sistemului de aparare prin montarea suplimentara a unei cantitati uriase de tehnica de lupta de o ingeniozitate diabolica si a cinci milioane de mine plasate in fata si in spatele „Zidului Atlanticului”. Comandant al grupului de armate germane care asigura apararea coastei de vest a Frantei, Rommel nu a putut impiedica debarcarea aliata din Normandia, in iunie 1944, si a fost ranit in urma unui atac aerian. Criticii militari se intreaba de ce Rommel nu a angajat in lupta inca din ziua de 7 iunie Divizia a 2-a Panzer, stationata in acel moment in regiunea Amiens-Abbeville. Generalul Speider a dat o explicatie: „Din ratiuni politice, Rommel vroia sa aiba la indemana, pentru orice eventualitate, formatiuni blindate sigure.” Generalul Geyr von Schweppenburg afirma si el urmatoarele: „Divizia a 2-a Panzer a fost trimisa in spatele frontului de catre Rommel, pentru un anumit timp, pentru ca, in asteptarea complotului din 20 iulie, tinea sa aiba la dispozitie o divizie pe care sa poata conta.” In complotul impotriva lui Hitler, fara a se angaja formal, Rommel si-a dat aprobarea. Numai ca, la 17 iulie 1944, Rommel a fost grav ranit in Normandia si scos practic din lupta. Complotistii nu se mai puteau baza pe el. In urma esuarii atentatului din 20 iulie 1944, Hitler si-a dat seama ca s-ar fi iscat un scandal fara precedent daca feldmaresalul, considerat a fi participat la complot, ar fi fost judecat si condamnat de faimosul „Tribunal al Poporului”. Hitler a dispus ca lui Rommel sa i se permita sa-si ia singur viata si sa nu fie acuzat de inalta tradare. Generalii Burgdorf si Maisel au fost trimisi la Berlin sa-i prezinte ultimatumul la 14 octombrie 1944. Rommel si-a luat ramas bun de la sotia sa si de la fiul sau si a plecat insotit de cei doi generali. La cateva sute de metri de casa, soferul si Maisel au coborat din automobil, in vreme ce Burgdorf i-a dat lui Rommel o fiola cu cianura. Dupa cateva minute, Burgdorf i-a chemat pe cei doi inapoi. Unul dintre cei mai straluciti strategi militari germani se stinsese din viata. Rommel a fost unul dintre cei mai distinsi si remarcabili feldmaresali ai Germaniei, ai Wehrmachtului si al celui de-al doilea razboi mondial, fiind totodata unul dintre cei mai mari comandanti militari ai tuturor timpurilor. Datorita succeselor repurtate in Africa de Nord, a fost poreclit „Vulpea desertului”. Feldmaresalul Rommel este adesea amintit nu numai pentru remarcabilele sale realizari militare, dar si pentru cavalerismul si respectul aratat adversarilor sai. Este cunoscut ca unul dintre membrii marcanti ai Wehrmachtului care s-a opus ordinelor directe, atunci cand acestea incalcau codul onoarei militare si al onoarei umane. Genial strateg, Rommel a stiut sa impuna diviziilor aflate sub comanda sa o mare viteza de deplasare, elasticitate, sa aiba mereu initiativa, sa creeze efectul surpriza, toate acestea dublate de un mare curaj. Inainte de marele razboi Rommel a fost al doilea dintre cei trei fii ai profesorului protestant al scolii secundare din Aalen, Erwin Rommel, si al sotiei acestuia, Helene von Luz, fiica unui important demnitar local. In adolescenta a fost considerat un viitor inginer aeronaut; la 14 ani a construit impreuna cu un prieten un mic planor care putea sa zboare pe distante scurte. Spre dezamagirea familiei sale, tanarul Rommel s-a inrolat in 1910 in Regimentul 124 de Infanterie Württemberg ca ofiter cadet si, la scurt timp dupa aceea, a fost trimis la Scoala de Ofiteri din Danzig, azi Gdansk, Polonia). A absolvit-o in 15 noiembrie 1911 si a fost inaintat in grad, devenind locotenent in ianuarie 1912. In 1916 s-a casatorit cu Lucia Maria Mollin, iar in 1928 i s-a nascut fiul Manfred, viitorul primar al orasului Sttutgart. Dintr-o aventura cu Walburga Stemmer, in 1913, a mai avut o fiica, Gertrud. In primul razboi mondial, Rommel a luptat in Franta si in Romania, capatand o reputatie datorita luarii unor decizii tactice rapide. A luptat la Oituz, unde a fost ranit la brat, dupa care a fost evacuat in Germania. Si-a reintalnit sotia, cu care si-a petrecut perioada de refacere intr-o statiune la Marea Baltica. In octombrie 1917 s-a intors la batalionul ce fusese mutat intre timp in Carintia, pregatindu-se de luptele de pe frontul italian. In timp ce lupta la Isonzo, Rommel a fost luat prizonier de italieni, insa a reusit sa evadeze. A fost ranit de trei ori si a fost decorat cu Crucea de Fier, Clasa I-a si a II-a. Dupa razboi, Rommel a ramas la comanda batalionului, intre 1920 a fost instructor la Scoala de Infanterie din Dresda, iar intre 1935-1938 a fost instructor la Academia de Razboi din Potsdam. In 1938, Rommel, devenit general, a fost numit comandant al Academiei de Razboi din Wiener Neustadt. La scurt timp, a fost transferat, preluand comanda batalionului personal de protectie a lui Adolf Hitler. Ioan BOTIS