Eroul terfelit

A castigat de trei ori in instanta impotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Sighetu Marmatiei. Deciziile sunt definitive si executorii. Inutil, edilii urbei refuza sa il puna in posesia propriului teren. Refuzul e motivat stupefiant: petentul n-are dreptate, instantele au gresit! „Petentul” e un veteran de razboi, colonelul in rezerva Iulian Bratulescu. La 86 de ani, fostul ostas, decorat cu cele mai inalte distinctii ale Romaniei si Cehoslovaciei pentru acte de curaj in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cel care l-a avut in fata pe Adolf Hitler, continua razboiul. Un razboi surd, pentru pamantul sau. Nu-l satisface ca, pentru refuzul de a aplica legea, Parchetul a cerut amendarea Comisiei Locale! Vrea pamantul. Atat. Legea cui? Bratulescu a facut plangere penala impotriva membrilor comisiei de fond funciar, insa procurorul Ioan Tupita (dat afara din magistratura pentru fals in declaratii, dar care continua sa profeseze la Parchetul de pe langa Judecatoria Sighet) a solutionat dosarul cu „neinceperea urmaririi penale”. Intre timp a aparut Legea 247 si Bratulescu a depus din nou, pentru a nu se stie cata oara, dosarul doldora de acte prin care-si dovedeste drepturile. Sesizata cu privire la abuzurile comisiei sighetene, pe 8 septembrie 2005, prefectul Bondy Gyongyike a solicitat primarului Eugenia Godja, in calitate de sef al Comisiei locale de fond funciar, sa ia masuri pentru indeplinirea urgenta a hotararii judecatoresti. Dupa o luna, Primaria a dat un raspuns incredibil, motivandu-si refuzul de punere in posesie cu o poveste despre vanzari din 1949, echivalente de fanata cu livada si alte istorioare, substituindu-se justitiei si dovedind dispret fata de sistemul de drept! In urma unei noi plangeri penale, in decembrie 2005, prim-procurorul Parchetului Sighet, Laurentia Berinde, a refuzat sa acuze de abuz in serviciu pe membrii comisiei locale, motivand ca Legea 247 nu mai califica acel gest ca infractiune, doar ca si contraventie (s-a recunoscut, tacit, ca membrii comisiei au comis abuzul, dar ca nu mai pot fi trasi la raspundere datorita modificarii legii). Prim-procurorul a cerut Prefecturii Maramures sa aplice membrilor comisiei locale Sighet o amenda de 100-300 milioane lei. Colonelul Bratulescu a solicitat ca amenda sa nu fie suportata din banii publici, ci sa fie imputata membrilor comisiei, in opinia sa, singurii vinovati. Cireasa amaruie de pe tort: 19 ianuarie 2006, Comisia locala de fond funciar Sighetu Marmatiei a respins toate cererile lui Bratulescu, propunand pana si invalidarea terenurilor puse in posesie inca din 2001! Daca la inceput colonelului i s-a recunoscut dreptul pentru 9,3 hectare (din 10), ulterior s-a scazut la 5,6, iar mai nou, la… 0! Acest ultim gest poate fi interpretat ca prostie, razbunare, necunoastere a legilor. Ori toate la un loc! Astazi, colonelul Bratulescu detine doua adeverinte de punere in posesie, un titlu de proprietate si trei sentinte (doua definitive si executorii), dar nimeni nu il pune in posesia terenului furat de comunisti Cronologia unui razboi Bratulescu este reprezentantul legal al sotiei sale si al cumnatei Kiss Sofia, care au mostenit de la parinti o suprafata de teren de aproximativ 10 hectare in zona „Faget”. In perioada comunista, terenul a fost colectivizat, dar imediat dupa aparitia Legii 18 din 1991, colonelul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate al mostenitorilor socrilor sai. In iulie 1992 a primit o adeverinta care-i certifica dreptul de proprietate asupra a 9,3 hectare de teren. Dupa sapte ani (in 1999!), comisia locala de fond funciar a eliberat un proces verbal de punere in posesie cu suprafata de 8 hectare in zona Faget, dar colonelul Bratulescu sustine ca “acel proces verbal a disparut din documentele comisiei, si a fost gasit dupa ceva timp la reprezentantul Oficiului de Cadastru in comisie, Iuliu Gavaler”. Dupa alti doi ani, in martie 2001, Comisia locala i-a eliberat un alt proces verbal de punere in posesie, pentru suprafata de doar 5,9 hectare, din care 5,6 hectare livezi si 0,3 hectare teren neproductiv, instiintandu-l: „ati primit teren in suprafata de 5,6 hectare, reprezentand echivalentul a 16,8 hectare de fanat, adica mai mult decat ati avut!” Exasperat, colonelul a apelat la instanta pentru a-si dobandi diferenta de teren de circa 4 hectare si, in martie 2003, a castigat primul proces, cu sentinta definitiva. Inutil, Comisia de punere in aplicare a legilor fondului funciar Sighet a refuzat sa o puna in aplicare! Incepe un alt proces, urmeaza o noua sentina definitiva si irevocabila, emisa de Judecatoria Sighetu Marmatiei in martie 2004, nepusa nici aceasta in aplicare de primarie! Apoi a urmat al treilea proces castigat, o noua sentinta definitiva si irevocabila, in ianuarie 2005. Dar nici aceasta sentinta n-a fost luata in seama de membrii Comisiei locale de fond funciar Sighetu Marmatiei. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro