Eroul din cusca de fier traieste din somaj

5 mai. Marea sarbatoare a Inaltarii Domnului si aniversarea Zilei Eroilor. Insa, uitati cuvintele goale/gretoase ale ceremoniilor, eroii sunt langa noi. Nestiuti. Uitati. Batjocoriti. Vreti o poveste despre un erou? V-o spun eu: povestea lui Andrei Ivantoc. La un an de la eliberarea din „cusca de fier” din Transnistria, in care si-a pastrat demnitatea si onoarea vreme de 15 ani, e acum ingenuncheat de nepasare. “Recompensa” pentru detentia ilegala, teroarea si izolarea se rezuma la un ajutor de somaj de 22 de dolari... A suportat 15 ani de detentie ilegala in „iadul transnistrian” pentru Tara si Neam. Acum, in peticul de pamant pentru care a luptat e declarat persoana non-grata, in Romania nu e asteptat si in Moldova nu e dorit si onorat. Iar Neamul pentru care si-a jertfit libertatea si tineretea l-a condamnat la nepasare, umilinta si saracie. Andrei Ivantoc a fost penultimul detinut politic din Europa si a devenit un simbol al patriotismului. In 2007, a fost decorat, alaturi de Alexandru Lesco si Tudor Petrov-Popa, cu cea mai inalta distinctie a statului roman: Ordinul National „Steaua Romaniei”. Astazi traieste dintr-un ajutor de somaj de circa 250 de lei moldovenesti, adica vreo 22 de dolari si isi cauta de lucru ca... sofer. Ar pleca sa munceasca in strainatate, dar nu poate lasa Tara pe mana „veneticilor”. Tara care il ingenuncheaza prin nepasare, in fata unui ghiseu de somaj... 2 iunie 1992. Andrei Ivantoc era acasa, in apartamentul de pe strada Tineretii din Tiraspol. A vazut casa inconjurata. Peste tot, chiar si pe acoperisuri, erau mascati inarmati. Au intrat, l-au imobilizat si l-au batut bine. I-a enervat tricolorul pe care il purta la reverul hainei. Si l-au incarcerat. Fara lumina, fara aer, fara drepturi... Pentru ei, era vinovat. Se considera „roman si punctum” si era membru al Frontului Popular Moldovenesc (FPM), care lupta pentru limba romana, pentru scoala romaneasca si se opunea separarii Transnistriei de Moldova. Cum se discuta tot mai deschis de reunificarea cu tara, ”presedintele” Igor Smirnov a decis sa suprime orice urma de rezistenta impotriva auto-proclamatei Republici Moldovenesti Nistrene. In acea zi, sub pretextul unor acte de terorism, au fost arestati 32 de membri ai FPM, din care au ramas incarcerati 5 - asa-numitul „Grup Ilascu”: Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Petru Godiac. Ivantoc a fost dus la comandamentul Armatei a 14-a, unde a stat pana la asa-zisul proces din 1992. El era la subsol, iar fortele speciale rusesti deasupra. Coborau la subsol pentru „antrenament”. Il bateau „la fiecare schimb” si se amuzau ca „s-a facut negru teroristul asta”. La W.C. era alergat cu cainele lup, o data la 24 de ore, si avea 45 de secunde sa se intoarca. Hrana nu primea. Era batut si drogat pana isi pierdea cunostinta. Sotia lui, Eudochia, era la serviciu in acea zi. Dupa cateva ore, a aflat ca sotul sau a fost arestat, dar nu stia unde a fost dus. Apoi, a putut sa-l vada, cu conditia sa vorbeasca in rusa si in niciun caz despre proces. Au urmat batai, amenintari, teroare, mizerie si „intoxicari”. I se spunea ca va fi impuscat curand si ca toti ceilalti sunt morti. A urmat „procesul” din sala de festivitati a uzinei Kirovet din Tiraspol. „Teroristii” au fost adusi cu lanturi la maini si la picioare, fiind tinuti in custi de fier, pazite de 150 de soldati. Ilie Ilascu a primit pedeapsa capitala, dar, in final, a fost gratiat. Ivantoc si Petrov-Popa au primit o pedeapsa de cate 15 ani de inchisoare, pe care au executat-o pana in ultima zi. Asta in dispret fata de o sentinta CEDO, din 2004, prin care se constata ilegalitatea detentiei si se cerea punerea in libertate, precum si in ciuda presiunilor internationale. 2 iunie 2007. Andrei Ivantoc era un om liber si a ramas la fel de demn. A fost batut chiar si in ziua eliberarii, pentru ca a refuzat sa semneze un act prin care recunostea regimul ilegal de la Tiraspol. Urcat intr-o masina, a fost dus la „frontiera” cu Moldova, in zona Tighina. Dar, nu a mers spre rudele si prietenii care il asteptau. A fugit spre pamantul pe care s-a nascut, pentru care si-a sacrificat 15 ani din viata si unde era acum persoana non-grata. A declarat ca s-a intos acasa: „n-am fugit, doamna, m-am intors in Tara, pe pamant, la casa natala. Transnistria e pamant romanesc”. A fost batut din nou. Intr-un interviu acordat de cei doi soti, in exclusivitate pentru GAZETA de Maramures, in primele zile dupa eliberare, Eudochia si-a amintit ca, in urma batailor, sotul ei a facut comotie cerebrala si are multiple vanatai. „Si cu vreo doua zile inainte de eliberare l-o luat la rand, ba, la unu noapte, i-au zis pregateste-te, ca te transferam la alt penitenciar, ba pregateste-te ca te ducem undeva. A fost terorizat pana in ultimul moment, fizic si psihic.” Apoi, la scurt timp dupa eliberare, a fost „asaltat” de mesaje, invitat la Bucuresti alaturi de ceilalti eroi si decorat cu „Steaua Romaniei”. O scurta perioada, lumea si-a mai amintit de el. Apoi, s-a asternut tacerea. 2 iunie 2008. A trecut un an de la eliberarea lui Andrei Ivantoc. Nimeni nu a fost pedepsit pentru cei 15 ani de detentie ilegala, sau pentru agresiunile din ziua eliberarii. Andrei Ivantoc si Eudochia erau acasa, in apartamentul lor din Chisinau. Telefonul sunase doar de cateva ori. Sacrificiul lui de 15 ani a fost aruncat „la cosul de gunoi”, intr-un singur an. Eudochia Ivantoc ne-a declarat ca nu se astepta la altfel de reactii. „Indiferenta, nici nu mai asteptam alte reactii. Presa de aici nu mai zice nimic, nici autoritatile. Din Romania ne-ati sunat azi dumneavoastra si, zilele trecute, o doamna ziarista. Dar, principalul e sanatate sa avem si sa mergem inainte. Tocmai cu sanatatea are probleme, dar, incetisor-incetisor, o sa-si revina. Sunt consecintele eliberarii si ale anilor de puscarie”. S-a consolat ca recunoasterea eroismului lui Ivantoc a tinut doar cateva zile. „Dupa eliberarea lui, ne-au chemat si in Romania. Atata a fost. De atunci nu ne-a mai chemat nimeni. Din Moldova nu asteptam alta reactie. Ce sa facem? Mergem inainte si cu procesele. Daca avem nevoie de ceva, mai sunt persoane care reactioneaza si doresc sa ne ajute.” Acum sotii Ivantoc traiesc din economii si dintr-un ajutor de somaj de circa 22 de dolari, pe care eroul il va mai primi inca 6 luni. Apoi, desi e bolnav din cauza batailor incasate vreme de 15 ani, va fi nevoit sa munceasca. Tara pentru care si-a sacrificat libertatea, tineretea si viata nu-si permite sa-si intretina eroii. Si nici sa-i onoreze. El a suportat 15 ani de detentie ilegala in „iadul transnistrian”, pentru Tara si Neam. NOI, cei pentru care si-a jertfit libertatea si tineretea, l-am condamnat la nepasare, umilinta si saracie. Bonus natang, vomam discursuri pompoase despre eroi. Ei sunt aici, langa noi. Si, ca si el, nu regreta sacrificiul facut. Ar face oricand la fel. Tara si neamul merita: Reporter: A trecut repede un an? Ati reusit sa uitati cei 15 ani? Andrei Ivantoc: La mine, totul este in trecut. E istorie, incerc sa uit si sa ma indepartez de ce a fost. Rep.: A fost mai dureros si nedrept ce s-a intamplat atunci, sau e mai dureroasa nepasarea din prezent? A.I.: Si ce a fost atunci a fost dureros, nici acum nu e mai bine. Am fost in Germania, iar cand m-am intors am zis ca lumea e fericita ca nu stie cum traiesc cei din tarile civilizate, unde omul este stimat. Asta ma doare, ca lumea nu stie si nu vrea sa stie ce se petrece imprejurul lor. Rep.: S-au organizat in Chisinau vreun fel de manifestari in cinstea dumneavoastra? V-a sunat cineva? A.I.: Nu, conducerea noastra e aceea care in 1990 a luptat impotriva limbii, a tricolorului, o istoriei, impotriva identitatii nationale. Acum sunt la putere. De la dansii nu ne asteptam la nimic. Si nici nu ma gandesc sa-si aminteasca de noi. Rep.: S-au luat masuri impotriva abuzurilor comise la eliberarea dumneavoastra? A.I.: Dupa abuzurile de atunci am facut demersuri, mi-am scos certificat medico-legal cu toate urmarile de atunci. Acum mergem in continuare in instanta si speram sa obtinem sentinta definitiva de la CEDO. Cu sanatatea, asa, cu incetul, imi revin. Am fost internat in spital, am iesit cu bine, multumesc Domnului, si asa ma deprind cu viata. Rep.: Dupa vizita in Romania v-a ajutat cineva cu tratamentul medical? A.I.: Nu. Rep.: Tara nu mai face nimic pentru dumneavoastra? A.I.: Ce sa faca? A fost ce a fost, este ce este. Traim cu realitatea de astazi. In Romania nu sunt asteptat, aici nu sunt dorit. In Transnistria sunt persoana non-grata. Rep.: Sacrificiul dumneavostra si al altor tineri a fost in zadar? A.I.: Nu. Atunci, toti au vrut bine si frumos. Unii se injosesc, altii fac averi, alti vor capital politic. Eu n-am vrut nimic din toate astea. In timpul de fata, daca s-ar ridica lumea care a mai ramas - dar nu a mai ramas nimeni - as face ce am facut atunci. Numaidecat as face la fel. Rep.: Ce viitor vedeti pentru Moldova si Transnistria? Credeti intr-o unire cu Tara? A.I.: Off. Cu conducerea de astazi, nici vorba nu poate sa fie. Pana cand la putere este conducerea care se uita la Rusia, cei care in 1990 au luptat impotriva bastinasilor pentru Rusia, nu... Rep.: S-au mai comis abuzuri impotriva dumneavostra de la eliberare? A.I.: Am fost urmarit, am si depus o plangere. Rep.: Ce veti face de acum incolo? Veti mai candida la o functie publica? A.I.: Nu m-am hotarat. Ma uit acum cat este de murdara politica, cat este de nesincera, si nu cred. Nu stiu ce as putea eu singur sa hotarasc si sa fac spre binele poporului. Am fost si acum sa caut ceva de lucru. Primesc somaj 254 de lei moldovenesti, adica vreo 22 de dolari, inca o jumatate de an. La constructii nu pot lucra din cauza sanatatii, eventual sa lucrez ca si conducator auto. M-am gandit si sa-mi gasesc ceva de lucru peste hotare, dar am zis mereu ca nu voi pleca. Sa nu las loc liber pentru venetici. Sa nu vina si sa ne ia locul nostru, sa se creada stapani la noi in tara. Rep.: Meritati mai mult de la Tara. A.I.: Din Moldova n-am ce astepta nimic. Noi am facut pentru popor, pentru Neam, ce am facut. Nu ma gandesc la recunoasteri, nici nu astept. Daca timpul s-ar intoarce inapoi, tot asa as face. As face pentru Tara si Neam. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro