Eroii uitati ai Maramuresului

* 1 Decembrie. Ziua Nationala a Romaniei. Ziua in care ne amintim sa fim mandri de Romania, desi i-am uitat pe cei care ne-au dat acest drept. Detinuti politici, veterani de razboi, militari, se sting pe timp de pace mai amarati decat in vremuri de razboi. Arhitecti, profesori, artisti, medici, oameni care au scris istoria Maramuresului de astazi traiesc intr-un con de umbra, uitati, nebagati in seama. Cei mai multi se sting fara sa astepte si sa primeasca macar un „multumesc” si o diploma de onoare pentru munca si daruirea lor de-o viata. GAZETA de Maramures va propune un recurs la valorile si oamenii adevarati ai Maramuresului. Zile trecute, mai bine de o duzina de politicieni si reprezentanti ai institutiilor publice s-au plimbat pe la monumente, televiziuni si statui aruncand „praf patriotic” in ochii maramuresenilor si rostind apasat cat sunt de mandrii de Maramures si Romania. In acest timp, cei care ne-au dat dreptul de a fi mandri zac in uitare, nepasare si anonimat. Trecem zilnic pe langa cladirile proiectate de ei, prezentate ca modele la facultatile de arhitectura; pe langa oamenii educati sau salvati de ei; pe langa lucrarile lor, citim despre ei in carti de istorie, dar nu ni-i amintim. Pentru sacrificiul, daruirea si geniul lor, au primit o singura „rasplata” din partea judetului si a tarii: uitarea. Andrei Ivantoc. In anii 90, agita un tricolor dintr-o cusca de fier, acelasi cu care a dormit sub perna vreme de 16 ani in inchisorile transnistriene si se apara de acuze cu trei cuvinte: „noi suntem romani”. Azi, si el si ceilalti membrii ai lotului Ilascu sunt uitati de tara pentru care si-au jertfit tineretea, sanatatea, viata. Desi are cetatenie romana si grave probleme de sanatate cauzate de numeroasele si cruntele batai la care a fost supus, Andrei Ivantoc nu primeste din partea statului roman nici documente de identitate si nicio renta care sa-i asigure existenta. Sotia lui, Eudochia, care l-a asteptat vreme de 16 ani a fost nevoita sa plece saptamana trecuta la munca in Italia. Deh, ajutorul de somaj de 22 de dolari nu le ajungea pentru mancare si medicamente. Autoritatile romane? Autoritatile romane sunt ocupate cu discursuri despre patriotism si eroi.... Ioan Huzau. Redactorul sef al publicatiei „Maramuresenii”. Un „Don Quijote” al limbii romane si libertatii de exprimare in dreapta Tisei. De ani buni lupta cu un sistem care ar trebui, pe baza tratatelor bilaterale sa sustina publicatia in limba romana „Maramuresenii”, dar care, in loc de sustinere, o sufoca cu taxe si executari silite. Dupa procese si tentative de confiscari de bunuri, presiuni si multa tracasare, Huzau e aproape de pensie. O pensie mizera. Probabil fara el, publicatia se va inchide. La fel ca si ochii autoritatilor romane in fata dramei romanilor din dreapta Tisei. La o aruncatura de bat de Slatina si „Maramuresenii”, in Sighet, alti OAMENI, alti eroi uitati. Prea multi. Primul lot de detinuti politici ai Maramuresului, lotul Visovan. Doctorul Anton Wirtz, primul doctor in medicina din Maramures, care, dupa ce a slujit mai bine de o jumatate de secol sistemul, salvand mii de copiii, a ajuns sa se lupte cu el. In ultimii doi ani, doctorul Wirtz a fost „rasplatit” pentru munca, daruirea si anii in care traia in si pentru pediatrie, cumparand inclusiv alimente si medicamente copiilor din banii sai cu multa dezamagire si ignoranta. Intai a fost nevoit sa lupte pentru salvarea sectiei de pediatrie si a spatiilor sale, apoi a policlinicii Ghergulescu. Acum e internat intr-un spital din strainatate, dupa ce a asteptat aproape o luna un aviz pentru un tratament de care depinde viata sa. Deh, de ce sa rasplateasca sistemul de sanatate si sa respecte oamenii care l-au construit si sustinut? Sambra oilor, Tanjaua de pe Mara, Festivalul Cantecului, Dansului si Portului Popular din Chioar, Cununa de grau, Hora la Prislop, Targul Cepelor, Festivalul Datinilor si Obiceiurilor de Iarna din Sighetu-Marmatiei, toate sunt acum branduri care ne fac mandri de Maramures. Si toate au fost initiate de un om: Nicoara Timis. Din 1967, de cand a fost numit director al Casei Creatiei Populare, cu riscul unor iminente arestari si cu toata puterea si sufletul de care era capabil s-a daruit traditiilor maramuresene. El este si cel care a creat Muzeul Tarancii Romane. Acum, Timis traieste uitat si bolnav intr-o casa din Centru Vechi. Nici autoritatile, nici politicienii care deschid festivalurile initiate de el nu-l pomenesc si nu-l cauta. Ioan Nadisan. O somitate in domeniul protectiei mediului. Autor a numeroase volume, profesor universitar, initiator al actiunii de salvare a castanului comestibil. Azi e pensionar. Isi petrece o buna parte din timp la Biblioteca Judeteana Petre Dulfu, rasfaind ziare si carti. Maramuresul pentru care a muncit si munceste in continuare nu l-a onorat si rasplatit asa cum merita. Nistor Bud. Unul din numele mari ale ecologiei maramuresene. Autor a numeroase volume si lucrari. Una din ultimele reusite este o carte despre personalitatii din silvicultura. Traieste dintr-o pensie modesta si el uitat si prea putin recompensat pentru munca sa. Palatul Administrativ din Baia Mare a fost construit intre 1969-1970, dupa planurile unui colectiv condus de arhitectul Mircea Alifanti. Din colectiv faceau parte arhitectii Adrian Panaitescu, Alexandra Florian si Tiberiu Benedek. Proiectul de rezistenta apartine inginerilor Alexandru Cismigiu, Dragos Badea si Alexandru Eliescu; instalatiile electrice au fost proiectate de ing Dénes Ladislau, cele de incalzire de Francisc Lung, instalatiile tehnico-sanitare de Ion Burlan. Expresie a unui stil personal, elaborat de arhitectii Mircea Alifanti si Adrian Panaitescu (ilustrat si prin Sediul politico-administrativ si hotelul „Coroana” din Bistrita), Palatul administrativ din Baia Mare este considerat de Mircea Lupu edificiul emblematic al functionalismului liric in varianta sa dramatica. Ordinul Arhitectilor a propus clasarea cladirii ca monument istoric. Cei care isi desfasoara insa activitatea in ea par sa-i fi uitat pe cei care au gandit-o. Adrian Panaitescu s-a intors anul trecut in tara, dupa 30 de ani. Numai ca tara de care n-a putut sta departe, se pare ca l-a uitat. Si pe el, si pe colegii si pe munca lui. Nimeni nu l-a primit, nimeni nu i-a multumit. Deh, e „doar” arhitectul celei mai importante cladiri din Baia Mare! Serafim Man. Fostul staret al Manastirii Rohia de care se leaga viata monahala a lui Steinhardt. El l-a tuns intru monahism pe Steinhardt si de el se leaga si sederea acestuia la Rohia. Acum arhimandritul, batran si bolnav e ingrijit de obstea manastirii pe care a slujit-o de-o viata. In rest, nici opinia publica, nici autoritatile nu-si amintesc de el si de meritele lui. Mihai Olos, pictor, grafician, sculptor, poet, filosof, arhitect si, mai presus de toate, maramuresean nascut la Arinis in 1940. Considerat unul dintre cei mai mari sau cel mai mare artist maramuresean contemporan. E plecat de ani buni in Germania, dar, nici in scurtele vizite in tara nu i se acorda atentia cuvenita. E vazut mai mult singur, mai mult uitat. Lucian Balan. In urma cu doua decenii este unul dintre cei mai invidiati maramureseni. Acum, la 25 de ani de momentul Sevilla 86, Lucian Balan zacea pe un pat de spital din cauza unei tentative de sinucidere. Dupa ce, o vreme a fost taximetrist, i s-a oferit un post la o echipa de juniori in Ghencea. Dupa plecarea lui Piturca de la Steaua, a plecat si el. Balan declara pentru GSP ca: „M-a afectat foarte mult plecarea mea de la Steaua. Foarte, foarte mult. Au vrut sa scape de noi ca de niste cirpe pline cu mizerie. Am avut unele probleme la Steaua dupa plecarea lui Victor Piturca. Nu vreau sa vorbesc acum cu pacat, nu vreau sa atac pe nimeni, dar nu ma simt deloc bine". Parasit de familie, aflat intr-o situatie financiara delicata, in urma cu cateva saptamani a incercat sa-si puna capat zilelor inghitind un pumn de medicamente. Din fericire, a fost salvat la timp. O alta stea a sportului maramuresean, Maricel Voinea, zace in uitare. Nu are deloc o situatie dificila, dimpotriva. Doar ca putini isi mai amintesc de el si il pretuiesc asa cum ar merita. Plecat peste hotare, n-a fost trecut pe nicio lista de premiere sau de onoare. Fiind incredibil de modest, nici nu asteapta. Doctorul Torok Lehel a condus ani buni una dintre cele mai celebre sectii ale judetului: Sectia de Psihiatrie a Spitalului Sighet, cu o iubire, daruire si omenie, care i-au determinat pana si pe bolnavii sai cu mintea neclara sa-l vada un erou. Din postura sa a vazut de-a lungul vremii zeci de sportivi, medici, inventatori, profesori care s-au pierdut si au ajuns dintr-o pozitie respectata uitati, pe un pat de spital. A inteles ca asa e mersul vietii si nu a cerut niciodata nimic. Desi, n-a primit niciodata recunostinta pe care o merita pentru munca sa. Ca si el sunt zeci de medici maramureseni. Multi ajunsi la pensie, multi profeseaza inca in cabinetele particulare. Doctorita Mailatescu, doctorul Dragomir sau Chertif sunt doar cateva nume. Cateva nume prea putin rostite si onorate. Cateva nume care pentru mii de maramureseni au insemnat “sanatate” si “viata”. Astfel de oameni, de eroi, exista in numar mare si toate domenii de activitate. Ca si pana acum, GAZETA de Maramures ii va cauta si promova, rostind, de fiecare data apasat ca datorita lor putem spune in fata monumentelor, statuilor ori la televiziuni ca suntem mandri de Maramures si Romania. Iar pentru dreptul pe care ni l-au dat, noi i-am rasplatit doar cu uitare. Arhitectii care au construit orasul, Maramuresul Orasul Doamnelor sau Baia Mare, un oras frumos ridicat de arhitecti deosebiti, de oamnei care au avut viziunea viitorului. Cine isi mai aduce aminte de cei care au proiectat orasul? Faceti un exercitiu de imaginatie si veti vedea ca nu puteti numi cativa dintre cunoscutii arhitecti ai anilor in care s-a ridicat Baia Mare. Unii s-au dus la cele vesnice, altii traiesc in uitarea nostra. Nu se pune problema ca ar fi oameni ce au nevoie de sprijin material, dar sufletul are si el nevoie de raspala. Un cuvant bun, un gest de recunostinta pentru cele facute, sau chiar consultari pe teme de urbanism, arhitectura. Inca se mai poate invata de la ei. Arhitectii trecutului sunt maistri! Oxana Florescu a fost arhitetul sef al judetului, iar sotul domniei sale, Gheorghe Florescu a fost cel care o proiectat Sala Sporturilor, dar si ansambluri de blocuri deosebite si alte constructii minuate din Baia Mare. Doamna Florescu ne-a spus ca lucreaza, desi a iesit de mult la pensie, adica nu are probleme finaciare, dar a simtit “raceala” celor din administratie sau a unor colegi de breasla. Face parte, pe hartie, din comitete si comitii, ca da bine ca Oxana Florescu sa apara in aceste comitete, in fapt nu o cheama nimeni, nu o intreaba nimeni, nimic. In urma cu cativa ani, cand a fost vorba ca ar urma sa fie demolate Sala Sporturilor si Bazinul de inot, a avut o lupat surda cu cei care decid viitorul orasului. Poate ca parerea Oxanei Florescu a cantarit greu in decizia care s-a luat. “Ne-am obisnuit cu gandul ca suntem o generatie care si-a facut datoria, iar acum trebuie sa vina altii sa spuna ce am facut bine, ce nu...sa mai corecteze. Daca s-ar fi acceptat acel proiect cu sala Sporturilor am fi patit ca si cu Maratex, ar fi fost o mare groapa acolo si cu asta-basta”, a spus Oxana Florescu. Gheorghe Florescu a fost premiat pentru Sala Sporturilor. “Sala Sporturilor Dacia nu Lascar Pana. Da! Asa s-a numit, numai la noi dam nume la oameni aflati in viata. Am lucrat, am fost sef de atelier la blocurile “Y”. In aceasta parte de oras nu prea s-a intervenit, dar ma deranjeaza cartierele astea noi unde sunt fel si fel de ciudatenii. Pot sa spun ca Gold Plaza nu avea ce cauta acolo, pe langa caracterul indoielnic al arhitecturii. De fapt eu sunt impotriva mall-urilor, ca si impotriva McDonald’s. Am facut tot ce am putut pentru a nu fi acolo unde este, in Baia Mare. Nu e McDonald’s, este un McDrives. Acesta se face in afara localitatilor in tarile slab dezvoltate. In ceea ce priveste rolul nostru...Cand era viceprimar Szanislo exista o Comisie care aviza proiectele, eram de la arhitecti la specialisti in diverse, de la noi se mergea la consilieri, dupa ce a venit Istvan Ludescher care le aproba pe toate, comisia s-a desfiintat. Acum totul merge la consilieri care nu au calitatea profesionala, ei au fost alesi si isi dau cu parerea...pe vremuri era un consiliu format doar din specialisti, ei hotarau ce se face si cum se face. Acum sunt doar interese materiale, cum este si problema retorocedarilor. Si dupa 20 de ani la noi inca se mai retrocedeaza...”, a spus Gheorghe Florescu. Viorel Neaga a fost arhitectul sef al Baii Mari. A iesit la pensie de mai bine de sase ani. Punct. “Eu am inceput Baia Mare. Am peste 400 si ceva de apartamete proiectate, blocuri, jumatate din cartierul Sasar, am inceput baia Sprie, Cavnic si statiunea Izvoarele. Eram prieten cu Teodorescu, seful de proiect de la Runcu. Se cheltuia multi bani pentru organizare de santier si am spus hai sa facem ceva. Asa au aparut cabanele...Apoi, Spitalul TBC, Cinematograful Dacia si atatea altele. Cinematograful a fost premiat de CSCAS, i institutie coordonata de marii profesori de arhitectura de la “Ion Mincu”. Realizarea Cinematografului a fost sarcina de partid, doi ani de zile am fost scos de unde lucram, de la Institutul de proiectari. Acum arata deplorabil. Sunt foarte suparat. Administratia si cine a dat avizarile l-au distrus. Tot holul principal, erau doua scari de acces, a fost distrus. S-a facut popicarie. Cinematograful a fost foarte apreciat la vremea respectiva, acum e o ruina, in ce hal este si fatada. A fost distrus si ca functiune. Era un spatiu care foarte usor putea fi transformat in Teatru. Cel pe care il avem este mic, iar Cinematograful ar fi putut fi transformat prin realizarea unor mici anexe care nu deranjau zona, intr-un Teatru extraordinar. Dar asta este viata!”, ne-a spus Viorel Neaga. Oameni care merita sa fie mentionati macar la momente deosebite. Vom reveni! Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro