EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Universitatea de dupa gratii

Daca ar fi avut la indemana un creion si o hartie, detinutii politici din inchisorile comuniste ar fi invatat cat in 10 universitati de prestigiu. Printre batai, umilinte, torturi si demascari, in celulele groazei se tineau cele mai pasionale lectii de istorie, geografie, matematica, literatura ori filosofie. Izolati, batuti, cu „tinerețea, viata si sanatatea” confiscate, mereu cu gandul la familiile prigonite de Securitate, flamanzi, murdari, infrigurati, bolnavi si umiliti, fostii detinuti politici au avut puterea de a ramane aceiasi in iadul comunist. Au raspuns minciunii, nedreptatii, torturii prin demnitate. Si au continuat sa se opuna regimului si sa lupte impotriva lui prin doua arme „imbatabile”: libertatea credintei si a gandirii. Cu frica-n san, se rugau lui Dumnezeu pentru a avea taria sa reziste. Si, in loc sa se revolte, isi ocupau timpul incercand sa devina mai buni. Mai toate celulele inchisorilor comuniste au fost mici sali de clasa. Pe tavanul celulelor erau scrijelite sinteze ale literaturii franceze, secole, ani, autori. Iar gamelele ruginite si murdare au devenit tablite. Fundul gamelei era dat cu un strat de sapun, pe care era presarat apoi praf de var razuit de pe pereti. Acolo, cu litere minuscule, erau scrise sinteze, lectii, carti. Geamul aburit servea si el ca tabla pentru predarea materiilor. Fiecare detinut ii invata pe ceilalti ce stia: literatura, matematica, filosofie, istorie, geografie, chiar strungarie. Pe bucati de carpa se faceau mini-dictionare, sau table de sah, pe care erau asezate „piese” din mamaliga uscata. Dupa ora stingerii, pe furis, se tineau adevarate prelegeri, se povesteau carti, filme sau jurnale de calatorii. Multi dintre detinutii politici au invatat in inchisoare doua-trei limbi straine si multi tarani simpli, care au avut privilegiul de a imparti aceeasi celula cu intelectualii, au devenit invatati.