EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Testamentul lui Vulcanescu: "Sa nu ne razbunati!"

A fost unul cei mai rafinati intelectuali ai perioadei interbelice, asa ca in timpul regimului comunist a devenit o tinta a terorii din inchisorile rosii. Desi bolnav de tuberculoza si slabit (avea 40 de kg), in carcera rece si-a folosit trupul drept asternut, salvand un tanar. A murit la 48 de ani, lasand un testament simplu, care sintetizeaza intreaga sa filosofie de viata: "Sa nu ne razbunati!". Mircea Vulcanescu s-a nascut pe 3 martie 1904, la Bucuresti. Clasele primare le-a facut in Bucuresti, iar gimnaziul la Iasi si Tecuci, familia sa refugiindu-se din Capitala, dupa ce aceasta a fost ocupata de armata germana. In 1921 se inscrie la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Drept din Bucuresti pe care le termina in 1925. A fost profund impresionat de Nae Ionescu si Dimitrie Gusti pe care i-a avut profesori. Vulcanescu a plecat in 1925 la Paris pentru studii, dorind sa-si dea un doctorat in drept si altul in sociologie, lucru nerealizat in final. Din iunie 1935, a detinut functia de director general al Vamilor pana in septembrie ’37, cand a fost demis dupa ce a descoperit contrabanda cu bauturi si tigari facuta de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicatiilor. Totusi, a fost numit director al Datoriei Publice in acelasi Minister al Finantelor. In anii urmatori, a ocupat de asemenea pozitii importante in administratia nationala: 1940 - 1941, director la Casei Autonome de Finantare si Amortizare si presedinte al Casei Autonome a Fondului Apararii nationale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 sa fie subsecretar de stat la Finante, pana la 23 august 1944. Dupa lovitura de stat din 23 august ’44, a revenit pe postul de sef al Datoriei Publice, unde a ramas pana pe 30 august 1948, cand a fost arestat in lotul al doilea al fostilor membri ai guvernului Antonescu, calificati drept ”criminali de razboi”. La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temnita grea. Judecarea recursului s-a prelungit pana in ianuarie 1948, cand instanta a mentinut pedeapsa din ’46. Mircea Vulcanescu a fost considerat de conducerea penitenciarului Aiud drept unul din stalpii rezistentei din inchisoare si prin urmare i-au aplicat cele mai grele torturi si dese izolari la crunta Zarca. Din cauza conditiilor de detentie si torturilor, Mircea Vulcanescu s-a stins in scurt timp. S-a lansat scenariul potrivit caruia Vulcanescu, bolnav de preumonie, ar fi murit sacrificandu-si viata pentru un tanar cu care a fost inchis in Zarca. Intamplarea e reala, insa fostii camarazi ai lui Vulcanescu spun ca moartea lui a fost cauzata de altceva. Aurel Obreja povesteste ca: „Mircea Vulcanescu era extrem de slabit. Pentru el nu mai conta propria viata, ci cauta sa-si fructifice chiar si moartea, facand binele crestin. Inainte de a ajunge in camera mea, acest grup a trecut printr-o procedura de bataie sistematica si apoi au fost introdusi in pielea goala in celula neagra. Celula era o adevarata ghetarie, plina de fecale si alte mizerii. Acolo, Mircea Vulcanescu a vrut sa-si sacrifice viata, stand intins pe ciment, iar peste el sa stea elevul Edi Tomescu, care era bolnav. La insistentele lui Vulcannescu, tanarul s-a prefacut ca sta intins pe el, in realitate greutatea corpului si-o sprijinea pe maini. Aceasta situatie a durat un minut sau doua, dupa care tanarul s-a ridicat declarandu-se vindecat. Detinutii aveau un adevarat cult pentru Vulcanescu, respectandu-l in mod deosebit. La ora aceea, in inchisori nu existau tineri inconstienti, incat sa permita sacrificarea vietii unui om de talia lui Mircea Vulcanescu”. Nicolae Cracea, martor la ultima tortura a lui Vulcanescu, povesteste cum a fost ucis acesta: „Torturarea mea s-a terminat si acum zaceam aruncat intr-un colt pe jos. La rand era Mircea Vulcanescu. Dupa ce l-a torturat prin bataia pe tot corpul, a cazut in nesimtire. Un tigan robust l-a luat de un picior, tarandu-l pe jos. Capul ii balanganea in dreapta si in stanga, ca o minge legata cu o sfoara trasa de un copil zglobiu, in joaca. Imbaindu-l cu apa rece pentru a-si veni in fire, a contactat o congestie pulmonara si dupa cateva zile a murit”.