EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / SIGHET - mormantul elitei romanesti

In urma cu aproximativ 6 decenii, regimul comunist a pornit un adevarat genocid impotriva «dusmanilor poporului» * Pentru studenti au fost pregatite cruntele reeducari, pentru elevi Targsorul Nou, pentru tarani lagarele de munca, iar pentru elitele politice si religioase Sighetul * In urma cu 61 de ani, inchisoarea Sighet a devenit politica prin incarcerarea unui lot de elevi * Cateva luni mai tarziu, Sighetul a fost inclus pe harta neagra a decapitarii elitei politice romanesti * Cei mai de seama reprezentanti ai partidelor si bisericii au fost exterminati si ingropati fara sicrie, undeva, la marginea orasului. Pentru Stalin, moartea unui om constituia o tragedie. Moartea a mii de oameni, doar o statistica. Pentru toti istoricii si eroii rezistentei anticomuniste, Inchisoarea Sighet repre¬zinta totodata o tragedie si o statistica sumbra a genocidului comunist. Asa cum Pitestiul a fost “cea mai crunta barbarie a lumii contemporane”, Targsorul Nou «inchisoarea copiilor», Aiudul, o tem¬nita insangerata, Gherla o casa a tor¬turii, Sighet a devenit mormantul elitei romanesti. Dupa ce multi dintre luptarorii rezistentei anticomuniste erau morti sau incarcerati, studentii erau prinsi in focurile reeducarii iar legionarii azvarliti demult dupa gratii, in 5-6 mai 1950, comunistii au initiat o actiune brutala, menita sa decapiteze definitiv elita politica din Romania. In luna aprilie 1950 directiile regionale de Securitate au inaintat la centru tabele nominale cu propunerile de arestari. Pe tabelul cu fostii demnitari a fost trecuta rezolutia ramasa nesemnata “Toate elementele care au avut un rol in viata politica a tarii. Sa se gaseasca motive de implicare in procese”. Intr-o singura noapte au fost arestati simultan, din diferite localitati, si dusi la Sighet, 90 de demnitari. Toti ministri in guvernele din 1919-1945, ajunsi la varste onorabile de 70, 80 sau chiar 90 de ani. Mania s-a revarsat chiar si asupra unor personalitati care au facut parte din guvernul pro-comunist Petru Groza, cum a fost Gheorghe Tatarescu sau alti oameni politici care, acceptasera pana la un punct colaborarea cu comunistii. La scurt timp, completarea «panopliei de demitari» a continuat, pe masura ce fostii ministri, secretari de stat sau conducatori ai partidelor erau arestati. Ulterior, oamenilor politici li s-au adaugat episcopi, preoti si inalti ierarhi ai bisericii. Toti, pana la unu aveau sa fie supusi unui crunt regim de exterminare. Oficial, la Sighet au murit peste 50 de demnitari si oameni politici, ingropati noaptea, la marginea orasului, in Cimitirul saracilor, dar cifrele reale sunt mult mai mari. Din dorinta de a «economisi lemn», celebrul tortionar Vasile Ciolpan nu aseza trupurile nici macar intr-un amarat de cosciug, ci direct in groapa. Fara cruce, fara o rugaciune, fara o lumanare. La 15 august 1951 au fost adusi la Sighet si condamnatii din procesul PNT (noiembrie 1946), aflati pana atunci la Galati (intre ei, Iuliu Maniu si Ion Mihalache). Birocratia, teroarea si haosul erau atat de mari incat unii dintre detinutii politici au fost “condamnati” a doua oara la mult timp dupa ce decedasera. Regimul alimentar de exterminare era garnisit cu frigul, tortura, umilinta si batjocura. Teroa¬rea din Sighet s-a sfarsit in 1955, ca urmare a Conventiei de la Geneva si a admiterii Ro¬maniei comuniste (RPR) in ONU. In acest context a avut loc o gratiere. Parte din detinutii politici din inchisorile romanesti au fost eliberati, parte transferati in alte locuri, inclusiv in domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de detinuti, 52 (pe alte date 58) murisera. Inchisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totusi, detinuti politici mai apareau si in anii urmatori, mai ales «in trecere» spre spitalul de psihiatrie din localitate. In 1977 inchisoarea a fost dezafectata, devenind fabrica de maturi, depozit de sare si, in cele din urma, o ruina parasita. In 1993, Fundatia Academia Civica a preluat ruina fostei inchisori si a transformat-o in «Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei». Initial fostii demnitari au stat inchisi la Sighet mai mult de un an de zile fara nici o baza legala. Abia la 1 august 1951, au fost „legalizate” lucrurile: prin decizia MAI nr. 334, 89 fosti demnitari erau “trimisi” (ei se aflau deja acolo!) intr-o unitate de munca “pe termen de 24 luni – evidenta speciala”. Numele de cod al penitenciarului Sighet era “Colonia de munca Dunarea”. Aceasta pedeapsa administrativa, fara drept de apel, le-a fost majorata la 6 august 1953 cu 60 luni prin Decizia MAI nr. 552. METODE UZUALE DE TORTURA Cezar Zugravu, un fost detinut politic, a facut, intr-o comunicare publicata in „Anale Sighet” 5: Anul 1947 – caderea cortinei (Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 1997, pp. 478-486) un inventar al metodelor de tortura fizica si psihica : loviturile asa-zis „libere”, aplicate cu palma, pumnul sau piciorul, asupra partilor sensibile ale corpului (obraz, gat, abdomen, testicole, coloana vertebrala); bataia la talpi, cu diferite obiecte (cravasa, baston de cauciuc sau lemn), victima fiind fixata in pozitii incomode; bataia la palme; atarnarea anchetatului cu capul in jos; bataia cu bete subtiri sau cu „vana de bou”; strivirea unghiilor cu un cleste special; arderea talpilor cu flacara oxiacetilenica; bataia testicolelor cu un creion greu, pana la lesin; prinderea mainilor intre doua mese si bataia la palme; tipetele de groaza sau gemetele unor rude apropiate sau ale unor necunoscuti (inregistrate pe benzi de magnetofon); bataia in cap cu un ciomag; bataia cu varful sau tocul cizmei peste gura victimei; spanzurarea (crucificarea) in niste belciuge fixate pe perete; bataia cu un cablu peste gambe; bataia peste plagi deschise; ciomagirea detinutilor pusi sa alerge in cerc, in jurul tortionarului; ancheta cu tigara aprinsa, aplicata pe scrot sau abdomen; „carcera” (in lagarul Valea Neagra era o cutie fara acoperis, in care pedepsitii trebuiau sa stea in picioare, inghesuiti cate doi, cate o noapte intreaga); ancheta cu proiectoare puternice indreptate spre ochii victimei; interogatoriul fara intrerupere, zile si nopti intregi; ancheta cu socuri electrice; ancheta cu regim alimentar cu sare in exces, fara apa; ancheta cu izolare in celule umede, intunecoase cu sobolani; „camera de chibzuinta”: in timpul anchetei, detinutul era trimis sa stea in picioare, ore si zile intregi, intr-o camera de izolare, cu mainile legate la spate in catuse cu „autostrangere”; legarea de pat in pozitii incomode, pentru perioade lungi de timp (1-6 luni), a celor socotiti „recalcitranti”. La Sighet, ca si in alte inchisori, metoda prefarata a tortionarilor era « bataia in cap», pentru ca “de acolo vine raul”. PERSONALITATI INCHISE SI EXTERMINATE LA SIGHET * Constantin Argetoianu, fost presedinte al Consiliului de Ministri, ministru de Justitie, ministru de Finan¬te, ministru de Interne, a murit in inchisoare * Ion Balan, episcop greco-catolic de Lugoj * Sebastian Bornemisa, gazetar, ministru secretar de stat la Cultura intre 1937 - 1938, fost primar al Clujului si al Orastiei, mort in 1953 inchisoarea Sighet. * Constantin I.C.(Dinu) Bratianu, istoric, profesor universitar; a murit in 1951 * Gheorghe I. Bratianu * Dimitrie Burilleanu, fost guvernator al Bancii Nationale, a murit in inchisoare * Ion Camarasescu, fost ministru de Interne, mort in inchisoare * Daniel Ciugureanu, fruntas basarabean, membru in Sfatul Tarii, presedinte al Consiliului de Ministri al Republicii Democratice Moldovenesti, ministru de stat in 4 guverne * Arlette Coposu, sotia lui Corneliu Co¬posu, functionara la Ministerul de Externe; arestata in 1950 - eliberata in 1964 * Corneliu Coposu, secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al PNT, arestat in 1947 - eliberat in 1962 * Anton Durcovici, episcop romano-catolic de Iasi, a fost lasat sa moara de foame in inchisoare * George Fotino * Iuliu Hossu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla * Ilie Lazar * Iuliu Maniu, presedinte al Partidului National-Taranesc, fost prim-ministru, decedat in 1953 * Petre Papacostea, secretar politic al generalului Averescu, directorul Postelor in guvernul Averescu, arestat in 1952, eliberat in 1954 * Victor Papacostea, istoric, fondator al Institutului de Studii Balcanice din Bucuresti, fost subsecretar de stat la Ministerul Educatiei Nationale in guvernele Sanatescu si Radescu, arestat in mai 1950, eliberat in 1955 * Radu Portocala, avocat, om politic liberal, mort torturat in 1952 sau 1953 * Alexandru Rusu, episcop greco-catolic de Baia Mare * Henri Cihoski, general si fost ministru al apararii nationale, a murit in inchisoare (18 mai 1950) * Grigore Georgescu, general al Armatei Romane (mort in detentie, la pe 27 aprilie 1952) * Nicolae Pais, general al Armatei Romane (mort in detentie la 16 septembrie 1952) * Ioan Mihail Racovita, general al Armatei Romane (mort in detentie la 29 iunie 1954) * Gheorghe Vasiliu, general al Armatei Romane (mort in detentie 20 septembrie 1954)