EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Sfantul temnitelor comuniste

* Numit de Steinhardt „Sfantul inchisorilor”, Valeriu Gafencu a fost un om al sacrificiului total. Pentru Libertate, Tara si Neam, si-a jertfit tineretea, sanatatea si, in cele din urma, viata. In ciuda bolilor crunte, contactate in inchisoare si suferintelor, Valeriu Gafencu nu numai ca si-a pastrat lumina, puterea si credinta, dar a impartasit-o si altora. Si-a cunoscut sfarsitul dinainte, l-a pregatit meticulos si a plecat rostind: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul". Text Valeriu Gafencu este una dintre figurile luminoase ale inchisorilor comuniste. Prin credinta, tarie si altruism, nu numai ca si-a pastrat convingerile nepatate, dar le-a dat putere si altora. Gafencu a demolat mitul dezumanizarii prin suferinta si tortura. Prin suferinta inumana a inchisorilor comuniste, el s-a apropiat de Dumnezeu si a devenit un “sfant” al temnitelor. Valeriu Gafencu s-a nascut in ajunul Craciunului din 1921, in localitatea Sangerei din judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii, adunare ce a votat in 1918 Unirea cu Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de sovietici este deportat in Siberia, unde isi gaseste sfarsitul. Valeriu ramane “stalpul casei”, urmand sa se ingrijeasca de mama sa si de cele trei surori. In 1940 devine student la Facultatea de Drept din Iasi, iar in 1941 este arestat de trupele generalului Antonescu. Desi inchis si prigonit, Valeriu scrie familiei sale ca este fericit: „Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toti. Este o cale atat de greu inteleasa si acceptata de oameni, dar sunt convins ca ea este singura care duce spre Fericire. Si daca privesc la Viața mea, o marturisesc deschis, regret din toata inima pacatele si greselile savarsite, dar sunt fericit ca Dumnezeu, cu darurile lui minunate, mi-a luminat calea, intarindu-mi credinta spre desavarsirea Iubirii si spre apararea scanteii de adevar, ce ne-a fost sadita in Inima. Iar daca-mi vad viitorul, il vad luminos cu sufletul si mintea luminata de adevar”. In 1949, studentul Gafencu ajunge la Targu Ocna, intr-o stare de sanatate deplorabila: TBC pulmonar, osos si ganglionar, reumatism. Pentru detinuti, era insa o minune ca boala, care ii macina trupul, i-a lasat chipul neatins. In ciuda suferintelor crunte, chipul era luminos si senin. Aici, la Targu Ocna s-a petrecut un episod care l-a facut celebru, povestit de martorul Ion Popescu: „Gh. Ardeleanu a fost tratat cu streptomicina ce i-a fost data și s-a insanatosit, cu toate ca era la un pas de moarte inaintea inceperii tratamentului. Victor Stratan, care nu avea o afectiune TBC grava, a oferit streptomicina lui Valeriu Gafencu, ca sa-l salveze de la moarte. Valeriu insa a socotit ca este mai de folos pentru el sa ofere aceasta streptomicina unui frate de suferinta din aceeasi camera cu el, lui Richard Wurmbrand. Acesta fusese, in tinerete, membru de frunte al PCR, apoi s-a crestinat, devenind pastor protestant al unei organizatii protestante cu sediul in Suedia, care milita pentru crestinarea evreilor din orice tara de pe glob”. In urma tratamentului, Wurmbrand s-a insanatosit. Valeriu Gafencu s-a apropiat insa de moarte. In 2 februarie 1952 si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an. A mai cerut ca o cruciulita sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, pentru a fi recunoscut la o eventuala dezgropare. In 18 februarie, dupa ce si-a incheiat rugaciunea, a rostit ultimele cuvinte: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul" si a murit. Trupul sau, inhumat in groapa tuberculosilor, a devenit obiect de pelerinaj pentru toti detinutii.