EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Reeducarile comuniste de la Gherla

Dupa Pitesti, reeducarile comuniste – cea mai cumplita inventie a regimului rosu – s-au extins si in alte inchisori din tara. La Gherla, torturile au luat forme dementiale dupa venirea lui Eugen Turcanu, in anul 1950. Bataile salbatice din timpul demascarilor erau garnisite aici cu ritualuri satanice, menite sa distruga moral detinutii. Cumplita reeducare de la Pitesti, sub conducerea lui Turcanu, a durat pana la transferarea acestuia la penitenciarul Gherla, in septembrie 1951. Intre timp, primele metastaze ale fenomenului Pitesti aveau sa apara la Canal, odata cu trimiterea la munca silnica a unui grup de studenti trecuti prin "reeducare", in iunie 1950. Apoi la Gherla, tot in anul 1950, unde, pana la venirea lui Turcanu, "operatiile" de reeducare erau conduse de adjunctul acestuia –Alexandru Popa. La Gherla, reeducarea a luat forme dementiale. Pe langa batai salbatice aplicate in timpul demascarilor, extinse si la detinutii netrecuti prin Pitesti, s-au organizat veritabile ritualuri satanice pentru distrugerea morala a victimelor. In aceasta perioada, multi tineri s-au prabusit moralmente si au trecut in tabara tortionarilor. Centrul reeducarii de la Gherla era camera 99 de la ultimul etaj al inchisorii, botezata sugestiv "Camera mortii". Cei care au trecut pe aici spun ca cei mai multi dintre detinuti erau studenti : "In camera 99, propriu-zis intrai printr-o camera mai mica de 3/3 m, unde era si WC-ul, care de fapt servea drept camera de tortura. Camera 99 nu avea paturi sau priciuri, in partea unde erau geamurile erau numai rogojini intinse pe jos si paturi. Cand ne-am vazut aici in camera, nu ne mai gandeam la confort, ci ca vom fi dusi la munca. Majoritatea din cei pe care i-am intalnit in camera 99 erau studenti: Costache Oprisan, Stuparu Mihai, Ghita Calciu, Magirescu Eugen, Pavaloaia, Bordeianu Virgil, Lica Condurache, de numele altora nu-mi mai amintesc. In lotul celor adusi acum in camera 99, cam 16, voi incerca sa-i numar: Anghel Avram, Hentiu, Soare Ioan, subsemnatul, capitanul Magirescu Nicolae, Petrica Duduta, Munteanu Florin, Paul Caravia, Popescu Traian (zis Maca), Maxim Virgil, Mandru, Radu Ciuceanu, Gioga Parizianul, Vasile Zota, Constantin Teja, Atilla. De fapt noi, cei mentionati mai sus, am fost ultimul lot din camera 99. Cred ca pe noi si-a experimentat Turcanu tot arsenalul de metode de exterminare fizica si morala. (…) Se apropie de mine Costache Oprisan si imi spune ca din auzite ma cunoaste, ca-i prieten cu Paragina si este bucuros ca m-a cunoscut personal. La un moment dat, Costache Oprisan ma cheama de-o parte si imi spune: "Sa stii ca o sa fiu pus sa te bat". M-am uitat la el mirat, nu stiam ce vrea sa-mi spuna. Si-l intreb foarte intrigat: "Dar de ce sa ma bati tu?" Ma masoara si-mi spune: "O sa intelegi mai tarziu". Din acel moment, nu trec nici doua minute si intra in camera Turcanu. Nu-l vazusem niciodata pana atunci si nici nu auzisem de el in inchisoare pana la acea ora. Avea o infatisare atletica, era imbracat si el ca si noi, in zeghe, numai ca a lui era noua, iar noi ceilalti eram imbracati in zeghe vechi, rupte si murdare. Pe langa infatisarea lui atletica, pe figura lui se citeau mult cinism, cruzime, si o atitudine de siguranta si stapanire de sine. Odata cu Turcanu, sau imediat dupa el, intra si echipa adevarata de tortionari: Livinschi, Popa Tanu, Martinus, Puscasu Vasile, Morarescu, Fux, Steiner Rek, Jurebeanu si altii, ale caror nume nu le mai retin. In aceasta atmosfera de relaxare si veselie, mai ales in randul acelora care nu stiau ce ii asteapta, nici eu, care am fost pus in garda de Costache Oprisan, nu realizasem ceea ce urmeaza sa fie. Turcanu intra in camera urmat de calaii lui si, stapan pe sine, ni se adreseaza noua cu autoritate: "Ce faceti aici, banditilor? Faceti sedinta legionara?". In acel moment toate privirile se indreptau spre el, cu stupoare si revolta, iar eu ma ridic in picioare, pasesc in fata lui si-l infrunt: "Cine esti tu? Si cum indraznesti sa ne insulti si sa ne faci banditi?" La fel se ridica si Petrica Duduta si-l infrunta si el. O sa ne coste scump aceasta infruntare. Turcanu ridica mana sus, cu autoritate si comanda: "Pe ei, pe banditi". In acel moment, toti cei din camera, in afara celor 14-16 victime, scot de sub rogojine si paturi, ciomege si cozi de matura si se napustesc asupra noastra si incep sa ne loveasca, cu betele, cu picioarele si mainile, unde apucau, in cap, pe fata, pe corp. La un moment dat il vad pe Costache Oprisan ca se apropie de mine si incepe si el sa ma loveasca, dar loviturile lui le simt ca sunt deosebite de ale altora. Ochii lui Oprisan erau scaldati in lacrimi, cu fiecare lovitura trimisa cu durere pe trupul meu, cadea si o picatura de lacrima din ochii lui Costache. Si atunci am inteles ca el, Costache Oprisan, trebuia sa dea ultimul examen in fata lui Turcanu. Ca sa nu mai fie batut si torturat trebuia sa-l bata pe Mihai Timaru". Dupa bataie a urmat o perchezitie amanuntita. Timaru a fost obligat sa manance poza sotiei si a fiului sau si o icoana pe care o tinea in manseta hainei. Dupa ce s-a terminat si cu acest capitol, Turcanu a ordonat sa fie asezati unul langa altul, la distanta de 1 m pe cimentul gol in sezut, cu mainile intinse inainte si cu privirea in jos, fara sa aiba voie sa-si miste nici macar privirea. Asa au stat pana dimineata, la ora 5, cand au fost dusi la WC sa-si spele urmele de sange. Dupa vizita de dimineata, detinutii au fost obligati sa stea din nou in pozitia preferata de Turcanu. Seara au fost dusi pe rand in camera de tortura si obligati sa-si faca demarcarea in fata lui Turcanu care suiera printre dinti: "Banditule, sa te gandesti si sa-ti faci demascarea: si tata care ai supt-o de la ma-ta o sa ne-o spui, altfel o luam de la capat. Ce-a fost aseara e numai un acont". La Gherla pana si mancarea era un mijloc de tortura: " ne fortau sa o mancam fierbinte. In loc sa ne bucuram cand venea mancarea, blestemam acel moment. Daca refuzam sa mancam, atunci ne turnau mancarea fierbinte pe gura. Dupa masa, am fost primul dus la Turcanu sa-mi fac demascarea". In ciuda terorii, multi dintre detinuti au avut puterea sa reziste, iar unii, asemeni muncitorului Ioan Pangrate, chiar sa protesteze, facand greva foamei si amenintand cu sinuciderea. Pangrate muncea in fabrica inchisorii si a reusit sa-si faca o prastie din sfoara si a scris pe o bucata de hartie de ambalaj : "Cetateni. Anuntati autoritatile si la ONU ca aici, in inchisoarea Gherla se omoara oameni in torturi. Au fost omorati pana in prezent 40 de oameni, unul si-a taiat gatul, dar traieste". Biletul a fost aruncat de trei ori la rand in cimitirul Roja Sandor. Dupa cateva saptamani, intamplator, a inceput o ancheta prin care comunistii au incercat sa se spele de maini de marlania de la Gherla. Istoria unei inchisori Cele mai vechi cladiri din incinta penitenciarului Gherla apartin cetatii construite in 1540, de catre George Martinuzzi, episcop de Oradea, cancelar si vistier regal. Cetatea Gherla a fost una inconjurata de un sant de apa, iar intrarea si iesirea din cetate se facea pe un pod mobil. Cetatea a intrat pe rand in posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismud Bathory (1580) si Gheorghe Racozzi II (1648), devenind astfel resedinta princiara. La inceputul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanta strategica, de aceea in 1706 a fost stearsa din randul cetatilor de razboi. In 20 octombrie 1785 imparatul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla in inchisoare centrala pentru Transilvania (‘Carcer Magni Principatus Transilvaniae’). Intre anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de detinere. In anul 1913 inchisoarea este transformata in institut de preventie pentru minori. In timpul comunismului inchisoarea Gherla a cunoscut doua perioade distincte: 1945-1964 inchisoare politica, respectiv 1964-1989 inchisoare pentru detinuti de drept comun. Moartea socialistului Fluieras In cartea lui Gheorghe Andreica, "Omul din groapa", Tache Rodas povesteste despre moartea socialistului Ioan Fluieras : "cand trec spre atelierul unde se gaseau doritele turti din par de porc, aud din biroul reeducarii ca cineva este batut amarnic. Se auzeau lovituri, asa cum ai bate intr-un sac de fasole. Se auzeau gemete stinse. Infiorat, am trecut mai departe. Stiam cum vin aceste grozavii, deoarece si eu am trecut prin ele de mute ori. Cand ies cu turta din atelier, dinspre celular ieseau patru insi purtand pe o patura un om zdrobit in batai. Am recunoscut pe unul din cei ce duceau patura, era Juberian. Am recunoscut si pe al doilea, era Reck. A doua zi, eram din nou la furat de turta, cand incepu sa sune alarma. Deodata vad ca in curte intra o trupa de stabi, in frunte cu directorul inchisorii, Goiciu, urmat de doctori si o trupa de ofiteri. In inchisoare s-a raspandit ca fulgerul vestea ca Fluieras a fost omorat. Eram singurul care stia cum a fost omorat. N-am scos nicio vorba macar. Cum eu eram pontator, aveam dreptul sa port creion la mine. Hartie de sac aveam la discretie. Am facut niste fluturasi pe care am scris cu stanga, cu un scris pocit JUBERIAN SI RECK L-AU OMORAT PE FLUIERAS. In scurt timp, intreaga inchisoare a aflat cine sunt autorii crimei". Dupa acest incident au fost verificati toti cei care purtau creioane, dar autorul fluturasilor nu a fost descoperit. Tache Rodas a aflat mai tarziu de la plantonul care l-a pazit pe Fluieras care a fost motivul crimei. Fluieras a fost dus in Bucuresti, cazat si rasfatat la un hotel luxos. Dupa care a fost dus sa-l vada pe Gheorghiu Dej. Acesta i-a oferit libertatea si un post in Ministerul Muncii. Dar Fluieras a refuzat, din cauza ca tovarasii lui trebuiau sa ramana in inchisoare. De la hotelul luxos a ajuns direct in camera de tortura de la Gherla si de acolo intr-o groapa comuna.