EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Poveste de dragoste la inchisoarea Vacaresti

* Tortura, chinuri, foame, restrictii si ...dragoste. Pe scurt, ingredientele unei povesti ca-n filme intre Aristina Pop, fiica liderului gruparii de rezistenta „Tiblesul” si Nicolae Saileanu. Ea avea vreo 20 de ani. De la 17 ani fugise impreuna cu tatal sau, padurarul Nicolae Pop si fratele sau Ichim Pop in munti. Mama sa fusese batuta in repetate randuri de securitate ca sa spuna unde se afla fii si sotul ei. Apoi, paralizat fiind, tatal sau a cerut sa fie dus si abandonat la marginea drumului principal. Securistii n-au vrut sa creada ca nu poate vorbi si l-au ucis in bataie. In scurt timp a fost arestata si ea, Aristina si fratele sau, Ichim Pop. Au ajuns la inchisoarea Vacaresti. El, Nicolae Saileanu, a terminat facultatea de Drept. Si, impreuna cu un prieten, in primavara lui 1952 a intreprins o actiune Anticomunista. A intocmit un manifest anticomunist si l-au impartit. A fost judecat de Tribunalul militar, fara a se da o sentinta si incarcerat. La Spitalul penitenciar Vacaresti l-a cunoscut intai pe Ichim. Era grav bolnav, impuscat in abdomen si tulburat. Se trezea in toiul noptii, batea in usa si cerea sa i se dea drumul sa plece in codru. In aceeasi perioada, auzise vorbindu-se despre o fata, Marioara Partizanca, inchisa si ea la Vacaresti. Intamplator, a zarit-o intr-o seara la geam, cand a plecat, insotit de gardieni sa aduca apa de la cismea. I-a deslusit cu greu fata si coditele. In 1955, el a iesit din inchisoare, dar a reusit sa pastreze o legatura sporadica cu ea, prin medicul spitalului. Asta pana in 1964, la decretul de amnistitie generala a tuturor detinutilor. Atunci ea a revenit acasa, in Maramures. In cartea lui Stefan Bellu, „Padurea razvratita”, Nicolae Saileanu povesteste ca: „nu stiam unde este localitatea ei de bastina. Am aflat-o cu aproximatie, de la doamna Veronica Georgescu, prietena de familie a parintilor. In vara anului 1965, sub pretextul unui turneu prin tara, am inceput calatoria spre Lapusul Romanesc, unde am ajuns dupa multe peripetii. In fine, ne-am intalnit si, in scurt timp, ne-am logodit. La 28 iulie am facut cununia civila. La 30 iulie 1965 a avut loc cununia religioasa, greco-catolica, oficiata in secret aici, la Lapusul Romanesc”. Inchisoarea Vacaresti In 1848, armata rusa de ocupatie aduce la Vacaresti detinutii revolutionari din principat, iar in 1864, an al marilor rascoale taranesti, cand guvernul conservator incarcereaza aici pe taranii arestati, intregul ansamblu monastic este transformat in penitenciar. Interventiile facute pentru dotarea monumentului in scopul noii destinatii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura originala a majoritatii cladirilor. Aici au fost inchise personalitati ale vietii culturale si politice romanesti, intre care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu (interesant la acesta din urma amanuntul ca, dupa cum el insusi marturisea, numele organizatiei pe care a intemeiat-o – Legiunea Arhanghelul Mihail – i-a fost inspirata de icoana Sfantului Arhanghel aflata pe usa din dreapta a altarului bisericii mari de la Vacaresti). Aristina Pop Saileanu Nascuta la 13 mai 1931, in Lapusul Romanesc Padurarul Nicolae Pop din Lapusul Romanesc a condus grupul de rezistenta din Muntii Tiblesului. Fugit in munti in 1949, Nicolae Pop i-a avut alaturi pe fiul sau Achim si pe fiica sa Aristina. La 1 martie 1953 a paralizat si a fost lasat, la dorinta sa, la marginea drumului in apropierea satului Poiana Botizii. A fost dus de un localnic la postul de militie, de unde a fost preluat de Securitate. Grav bolnav, a murit la scurt timp. Achim Pop (nascut la 14 martie 1927, in Lapusul Romanesc) a fost arestat in 1953 si condamnat la 22 ani munca silnica. Aristina Pop a fost arestata in 1953 si condamnata la 20 de ani munca silnica. Traieste la Bucuresti. Motivul: a activat in organizatie contrarevolutionara. A fost declarata „drept al popoarelor” (impreuna cu parintii sai) pentru ca, in anul 1944, au ascuns de prigoana si deportare copii de evrei. Aristina Pop, casatorita Saileanu, traieste in prezent la Bucuresti si a fost inregistrata de departamentul de istorie orala al fundatiei noastre- „M-am nascut in Lapusul Romanesc, judetul Somes, in anul 1931, la 13 mai, dintr-o familie de tarani, tata-meu taran, mama mea la fel. Am fost noua copii, dintre care patru au murit, cinci suntem in viata. Locuiam in afara de comuna, la paisprezece kilometri. Acolo aveam o casa de lemn cu doua camere, o bucatarie de vara, tot cu doua camere ... Sura, grajduri, cotete de porci, de pasari, era o gospodarie frumoasa. Parintii mei au fost foarte muncitori. Tatal meu a mai lucrat in domeniul silviculturii, era padurar. (...) Ce se-ntampla – la un moment dat eu m-am tot uitat in jos, asa, si am vazut, cam pe la ora 12 ziua cum campul era plin de armata. Eu, cand am vazut asa, m-am speriat, am lasat-o pe matusa cu fratiorul meu, care era de doi ani, m-am dus la moara, care era in padure, si am spus: “Tata, ce fac, caci vin zeci de securisti, sunt… e plin campul de ei.” Taica-meu a spus: “Vino cu mine. Vino la mine.” M-am urcat prin padure, m-am dus la el. Si-am plecat cu tata. Armata a venit, a devastat tot, a batut-o pe matusa, baietelul de doi ani, fratiorul meu, a plans, toata lumea ce-a intalnit… era multa lume, veneau oamenii de la munca campului, erau oameni la noi acasa, veneau la lucru, i-a luat pe toti, i-a batut. (...) Fratele meu era la stana, si cand a ajuns acolo armata, la stana, a intrebat care este baiatul lui Pop. Si atunci i-au spus ciobanii: “Uite, Achim, ca e Securitatea si a intrebat de tine.” Stana era in padure; si-atunci el a fugit (...) Si frate-meu a dat de noi, si-am ramas cu tata. Va dati seama ce era in sufletul mamei, sotul si cu cei doi copii pe munti, iar armata ne cauta, nu va puteti da seama ce-a fost in sufletul mamei. Si armata mereu pe munti dupa noi. Asa am stat patru ani…” Aristina Pop despre tatal sau, Nicolae Pop: „A venit Securitatea, n-au vrut sa creada ca-i bolnav si ca nu poate vorbi, au zis ca nu vrea sa vorbeasca, unul i-a dat cu patul armei in fata si i-a curs sange pe gura si pe nas, va dati seama, cred ca de-aici i-a fost moartea. De atunci nu mai stiu nimic; l-au dus la Securitate, o fi murit, nu stiu unde este inmormantat, insa tin sa spun ca a fost un om extraordinar, care si-a jertfit intreaga familie si pe el insusi pentru a face bine aproapelui lui. Nu a fost un om egoist, un om sa fie numai pentru el, va spun, a fost un model.” (fragmente dintr-un interviu aflat in Arhiva de Istorie Orala a Centrului International de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei).