EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Masacrarea invaþamantului

* Pentru Partidul Comunist, invaþamantul constituia o prioritate inca din 1944, cand titularul acestui portofoliu a devenit ªtefan Voitec, inlocuit ulterior ºi acuzat ca e prea tolerant faþa de „reacþiune”. Incet, dar sigur, invaþamantul a fost supus unui proces de comunizare. In anii 1946-1947, prin prisma unor poziþii publice ale primului ministru, schimbarea radicala a sistemului educaþional devenea aproape o certitudine in primavara anului viitor, o data cu preconizata masura de naþionalizare a tuturor ºcolilor particulare, inclusiv a celor confesionale, stipulata ºi de noua Constituþie comunista. Intre obiectivele principale ale legii invaþamantului din 3 august 1948 – Decretul nr. 175 – s-au aflat: formarea tinerilor in spirit comunist, controlul strict al ºcolilor elementare, medii ºi superioare, prin suprimarea autonomiei universitare, precum ºi asigurarea cadrelor pentru planul de industrializare, prin extinderea invaþamantului tehnic mediu ºi superior. Scopul reformei invaþamantului din 1948 era politizarea integrala a invaþamantului ºi o „curaþare” a invaþamantului romanesc, prin introducerea discriminarilor sociale la admiterea in invaþamantul mediu ºi superior. Conducerea comunista viza ºi constituirea unei paturi de „cadre” care sa aplice politica partidului in aparatul de stat, armata, justiþie ºi cultura. ªcoala reprezenta, in viziunea noilor conducatori, prima veriga din sistemul de pregatire a cadrelor necesare construirii socialismului. Astfel, tineretul trebuia educat in spiritul patriotismului socialist ºi al internaþionalismului proletar. Inca din 1918, comuniºtii sovietici au decis ca „trebuie sa facem din tanara generaþie o generaþie de comuniºti. Trebuie sa transformam copiii in comuniºti adevaraþi. Trebuie sa-i invaþam sa-ºi influenþeze in mod considerabil familia. Trebuie sa-i luam sub controlul nostru ºi, sa spunem clar, sa-i naþionalizam. Inca din primele zile vor fi sub influenþa gradiniþelor ºi ºcolilor comuniste”. Invaþamantul preºcolar era facultativ ºi se adresa copiilor intre 3 ºi 7 ani, avand la dispoziþie camine ºi gradiniþe, subordonate direct Ministerului Invaþamantului Public. Copilul trebuia educat inca de mic in spiritul partidului. „In loc sa rataceasca pe maidane, i se da o educaþie sanatoasa”, declara ministrul Invaþamantului, Gheorghe Vasilichi, la o consfatuire pe þara cu inspectorii ºcolari, carora li se dadeau indicaþii pentru aplicarea in teren a reformei. Invaþamantul elementar era stabilit la 7 ani, dintre care primele patru clase erau generale ºi obligatorii. Invaþamantul mediu de 4 ani era imparþit in: licee, care trebuiau sa asigure baza pregatirii pentru accederea in urmatoarea treapta de invaþamant (cea universitara); ºcoli pedagogice, pentru pregatirea cadrelor didactice necesare in invaþamantul preºcolar ºi elementar; ºcolile tehnice ºi profesionale. Ultimele doua pregateau cadrele tehnice medii ºi calificate necesare producþiei industriale ºi agricole. In 1951 durata ºcolii de cultura generala a devenit de 10 ani, prin renunþarea la un an. Din anul ºcolar 1948/1949 s-a organizat invaþamantul seral pentru liceu, iar din 1952/1953 pentru clasele V-VII. In 1956 s-a revenit la durata de ºcolarizare de 11 ani, s-a introdus invaþamantul mixt, s-a facut imparþirea pe secþii a claselor a X-a ºi a XI-a (secþia umanista ºi reala), ceea ce imbunataþea oarecum nivelul invaþamantului de cultura generala, faþa de cum fusese acesta conceput prin legea din 1948. (Va urma)