EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / LOTUL VISOVAN / Nistor Man - «Plesita a pus 11 informatori p

Reporter: Cand ati constientizat pericolul comunist si ati inceput sa luptati impotriva lui? N.M: In 1940, sfarsitul lui iunie am aflat ca rusii au ocupat Basarabia si Bucovina si ca taie sanii femeilor si implanta baionetele in pantecele copiilor. Asta e fraza pe care mi-o amintesc si de atunci urasc comunismul. Din 1945 ne-am organizat noi, elevii din Sighet si in 1947 a venit Aurel Visovan cu Fratia de Cruce „Ionel Mota” in care am intrat si eu. Rep.: Care erau coordonatele principale ale educatiei pe care ati primit-o in organizatia anticomunista din Sighet? N.M.: La sedintele noastre se vorbea doar de credinta si de salvarea neamului. Eram credinciosi, mergeam la biserica, credeam in ceea ce faceam, dar ceea ce ne-a impresionat cel mai mult a fost armata sovietica, care era dezastruoasa. Si am vazut ca acei care ne conduc tara sunt tradatori. S-a tradat tara cum nu s-a tradat niciodata pana atunci. Totul era vandut sovieticilor. Totul era servit sovieticilor. Situatia din tara ne-a obligat sa luam atitudine. Noi ne-am organizat de fapt cu scopul de a ne pregati pentru rezistenta in munti. Rep.: Telul dumneavoastra suprem era libertatea. N.M.: Era libertatea, lupta impotriva opresorului si lupta pentru tara. Eram nationalisti luminati. Era foarte constienti de menirea noastra. Rep.: Ati cunoscut de aproape toate ororile comunismului. Care vi s-a parut cea mai groaznica? N.M.: Lupta impotriva virtutii, distrugerea din punct de vedere moral a neamului. Toata lumea mintea, nimeni nu credea in adevar, nimeni nu credea in dreptate, in compasiune. Toata lumea mintea si toata lumea stia ca-i minciuna. Zilele trecute am citit condamnarea lui Socrate. Si pozitia lui a fost: „sa fiu condamnat, eu cred in virtute, n-am facut la nimeni niciun rau, n-am gandit la nimeni nici un rau, tot raul pe care l-am facut este ca am crezut in virtute, in dreptate, in adevarar si daca trebuie sa ma condamnati nu ma dau inapoi de la nimic”. Asa traiam si noi. Rep.: Mai credeti in neam intr-o perioada in care nationalismul a devenit desuet? N.M.: Am crezut tot timpul in neamul meu, in onoarea si destinul lui. Si acum mai cred. Nu suntem pierduti. Rep.: Datorita personalitatilor inchise in inchisorile comuniste, cineva spunea ca, daca detinutii aveau un creion si o hartie faceau cea mai buna scoala posibila. N.M.: E adevarat. Am invatat foarte multe lucruri, istorie, filosofie, trei limbi straini. Dar cu mare efort si cu mare risc. Daca te prindeau ca inveti si scrii pe sapun sau pe fundul gamelei erau capabili sa te omoare. Rep.: Cand ati aflat ca de supravegherea dum¬neavoastra s-a ocupat direct Nicolae Ple¬sita? N.M.: In 1964 cand eu m-am eliberat, Nicolae Plesita a fost seful regionalei securitatii din Cluj. Securitatea din Baia Mare a trimis securitatii din Cluj o hartie denigratoare la adresa mea, cum ca n-as avea dreptul sa urmez facultatea si sa ma dea afara, si Plesita a pus 11 informatori pe urmele mele. Dar din cei 11, unul singur a dat o informatie putin dubioasa, nu rea, despre mine. Ceilalti au dat declaratii foarte bune despre mine. Sau e posibil ca SRI sa fi trimis la CNSAS numai declaratiile care le conveneau. Eu nu i-am simtit pe niciunul din cei 11. De fapt, m-am purtat destul de natural si corect. La plecarea din inchisoare am spus: „Tin cu tara mea, n-am alta tara”. Si m-am tinut de cuvant. Mergeam pe malul marii si intalneam straini, dar nu mi-am denigrat niciodata tara. Atata doar le-am spus: „Vedeti ca Uniunea Sovietica e pericol pentru dumneavoastra”. Rep.: In ce inchisori ati cunoscut „reedu¬carile comuniste”? N.M.: La Targsor unde am refuzat pe fata si din aceasta cauza 26 de elevi am fost trimisi disciplinar la Jilava in 1950. Si acolo au incercat o mica reeducare dar n-a reusit. Rep.: Daca s-ar intoarce timpul ati face la fel? N.M.: Da. Nu-mi pot inchipui altfel. Nu stiu ce as fi facut altfel, nu se putea altfel. Exista un destin si acesta a fost destinul meu. Cred in destin. Si in destinul popoarelor cred.