EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Legislatia anti-avort

Comunismul a obligat femeile sa devina mame de bunavoie. Celebrul decret privind interzicerea avortului nu a insemnat insa si eradicarea practicarii lui. Fara specialisti, folosind metode babesti, zeci de femei au ramas marcate pe viata. Desi sovieticii si predecesorii sai renuntasera la legislatia anti-avort, Ceausescu o reactiveaza in 1966. Celebrul Decret 770 ridica planul de copii la patru si mentioneaza in preambul ca intreruperea sarcinii este „un caz cu grave consecinte asupra sanatatii femeii si aduce mari prejudicii natalitatii si sporului natural al populatiei”. Avortul devine interzis si incadrat in sfera penalului, cu cateva exceptii: sarcina pune viata femeii intr-o stare de pericol ce nu poate fi inlaturat prin alt mijloc; unul dintre parinti sufera de o boala grava care se transmite ereditar sau care determina malformatii congenitale; femeia insarcinata prezinta invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale; femeia este in varsta de peste 45 de ani; femeia a nascut patru copii si ii are in ingrijire; sarcina este urmarea unui incest sau viol. Pentru a beneficia de „exceptii”, gravida trebuia sa completeze un formular si sa-l depuna la cabinetul medical de care apartinea. Cu acest formular, se prezenta in fata unui comisii, care delibera si dadea verdictul. Abia apoi, avand aprobarea comisiei, putea cere unui ginecolog sa-i faca o programare pentru intrerupere de sarcina. In cazul producerii ilegale a avortului, medicii aveau voie sa intervina doar in cazurile de extrema urgenta si sa anunte imediat sau in doua ore procurorul care constata daca interventia a fost necesara. Intr-un numar al „Scanteii” fusese publicat un editorial cu titlul „Copiii nostri - copiii patriei noastre”, care lanseaza propagandistic invitatia la ..procreare: „Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman adreseaza in acelasi timp un apel intregii populatii, muncitorilor de la orase si sate, pentru a intelege bine asigurarea unei cresteri demografice normale este o inalta onoare si o obligatie pentru fiecare familie si pentru intregul popor, care s-a mandrit intotdeauna cu familii durabile, cu multi copii, pe care i-a crescut in dragoste, asigurand in acest fel vitalitatea, tineretea si vigoarea intregii natiuni. Astazi, mai mult ca oricand, avem inalta obligatie de a asigura patriei noastre noi si noi generatii care sa contribuie la inflorirea natiunii noastre socialiste, la triumful socialismului si comunismului in Romania”. Ca prima consecinta a legislatiei anti-avort a fost raportata desigur cresterea natalitatii. In 1967, rata fertilitatii aproape s-a dublat. Numai ca, comunistilor nu le-au fost suficiente aceste cifre, astfel ca, au infiintat noi institutii si mecanisme de constrangere. Incepand cu anii `80, femeile erau obligate sa efectueze controale periodice, iar autoritatile sa raporteze numarul de „gravide depistate”. Amenintate cu inchisoarea in cazul in care avortul era depistat si neavand mijloace de contraceptie, zeci de femei au apelat la avorturi babesti. In perioada 1966-1989, statistic, 9452 de femei au murit din cauza unor complicatii survenite in urma avorturilor provocate. Cele mai multe cazuri vizau septicemie sau blocaj renal. Marturii * „Am o fire optimista si am reusit sa trec bine peste multe. Al treilea avort mi s-a parut mai complicat. Metoda cu sonda o cunosteam din povestile altor femei si era a treia oara cand o foloseam singura. Am fiert sonda si mi-am introdus-o pentru a provoca sangerarea si avortul. Dar sangerarea a pornit abia dupa doua saptamani cand nici nu mai speram sa se intample ceva si in acelasi timp imi puneam problema ce voi face cu copilul care se putea naste anormal. Sarcina era marisoara, un carcel cat oul de rata. Cred ca avea peste doua luni, dar nu mi-am putut da seama daca ar fi fost baietel sau fetita. Am avortat in baie. Au urmat sangerari abundente cu cheaguri. Imi era teama sa nu ajung la spital, sa se complice cu interogatoriu sau ce se mai intampla pe-atunci. Oricum, as fi fost nevoita sa nu recunosc nimic. Ma pregatisem sa spun ca ridicasem ceva greu la curatenia mare a locuintei. Dar a trecut fara acele consecinte”. „Am folosit toate metodele posibile si pareau sa nu aiba efect. Injectii pe baza de hormoni, tratamente empirice - bai de sezut, bere fiarta cu hrean razuit, pastile de chinina, sonda. Dupa o hemoragie puternica in urma careia am ajuns la spital, fara niciun fel de dureri, fatul a iesit singur. Doctorul mi-a spus ca avea cam trei luni si jumatate. Dupa iesirea fatului, s-a hotarat un chiuretaj profilactic sub stare de narcoza. Au urmat stari de vertij, dar m-am grabit sa plec cat mai repede acasa de-acolo. Asa ca am plecat a doua zi. Tin minte ca era 1 aprilie, dar nu si anul”. „Dupa ce am ramas insarcinata, i-am povestit unei prietene, rugand-o sa ma ajute. M-a dus la un medic pensionar sa-mi faca un chiuretaj. Prietena mea si mama ei mi-au pus la dispozitie apartamentul lor pentru interventie. Au carat masa din bucatarie in sufragerie si au fiert o oala cu apa pentru sterilizarea instrumentelor. Medicul mi-a facut o injectie dar m-a prevenit ca o sa doara. Mi-a atras atentia sa nu scot un geamat daca nu vreau sa ajungem toti la inchisoare. Am urcat pe masa iar el a inceput sa-si alinieze instrumentele. Imi amintesc doar sunetul lor si apoi durerea cumplita care a urmat. Intre momentul in care a venit si a plecat doctorul ceasul arata 30 de minute, dar mie mi se parea ca trecuse o vesnicie”. „Consecintele celor doua avorturi ilegale au fost ca n-am mai putut avea copii, nici mare dorinta sexuala. Dupa incercarile facute pentru a scapa de acele sarcini, am ramas si cu dureri de stomac”. Marturii ale unor femei despre avortul provocat, care le-a ramas cel mai profund tiparit in minte, publicate in studiul Laviniei Betea, publicat in Anii 1973-1989, „Cronica unui sfarsit de sistem”