EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Iadul de la Ocnele Mari

* Penitenciarul de la Ocnele Mari, disparut odata cu surparea salinei, a reprezentat pana in anul 1948 unul dintre centrele in care, alaturi de detinuti de drept comun, au fost incarcerati ºi membri ai Partidului Comunist din Romania, printre care si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dupa instaurarea regimului comunist, penitenciarul Ocnele Mari a devenit unul dintre cele mai importante lagare de concentrare a luptatorilor din Miscarea Nationala de Rezistenta Anticomunista. Unul dintre cele mai semnificative figuri intelectuale incarcerate la Ocnele Mari a fost si ganditorul Petre Tutea. De numele acestuia se leaga unul dintre putinele evenimente fericite din istoria puscariei, si anume incetarea procesului de reeducare, ca urmare a protestului inaintat de Tutea directorului penitenciarului, prin care ameninta cu sinuciderea in masa a tuturor detinutilor politici. Evenimentul se petrecea prin anul 1958, cand conducerea de stat a luat hotararea de a infiinta un centru de reeducare pentru minori (cunoscut ca scoala de corectie), dar scopul fiind acoperirea detentiei politice care exista in continuare, insa sub denumirea de „drept comun”. Nimeni din localitate nu indraznea sa spuna ce se petrece acolo si nimeni nu „vedea” caruta puscariei care ducea mortii la cimitir. La Ocnele Mari au fost exterminati prin impuscare o serie de figuri insemnate ale intelectualitatii romanesti si oameni simpli, legati de idealul luptei anticomuniste, ingropati ca anonimi in cimitirul Bozeasca. Penitenciarul ramane in istoria Romaniei drept unul dintre cele mai dure centre de detentie, unde conditiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihica si fizica a detinutului. Arestatul Gheorghe Gheorghiu - Dej Inainte de 1948, la Ocnele Mari a fost incarcerat ºi Gheorghe Gheorghiu - Dej. Intr-o telegrama catre Arestul Principal Ocnele Mari, datata in 1936 se cere: „Rog efectuaþi perchiziþia deþinutului Gheorghiu Gheorghe, zis Dej, condamnat pentru acþiune comunista ºi ridicaþi orice act, corespondenþa primita de la individul Isacescu Petre, zis Ionescu din Galaþi, precum ºi de la orice persoana, din care ar rezulta legaturi comuniste, inaintandu-le urgent Consiliului de Rasboiu Galaþi”. Iar in raspunsul acestei telegrame se arata ca: „La adresa dvs., nr. 16023 din 22 Martie a.c., referitoare la comunistul Gheorghe Dej, cerut de guvernul sovietic, am onoarea a va face cunoscut urmatoarele: Gheorghe Gheorghiu- Dej este cunoscut ca activeaza in miºcarea clandestina comunista, pe linia Sindicatelor Revoluþionare, din anul 1928. Susnumitul a funcþionat ca lucrator electrician la atelierele C.F.R. Galaþi, Dej ºi Cluj ºi in calitate de membru in Consiliul General al Sindicatelor Revoluþionare . Impreuna cu Doncea Constantin, lucrator la Atelierele Griviþa C.F.R. Bucureºti ºi Ilie Pintilie de la Atelierele C.F.R. Nicolina Iaºi, a pregatit ºi declanºat in luna februarie 1933 greva ºi rebeliunea, care s-a produs concomitent la aceste centre ceferiste ºi care viza declanºarea grevei generale ceferiste ºi petroliste in Romania, potrivit instrucþiunilor primite de la Profintern/ Internaþionala Sindicatelor Revoluþionare/ de la Moscova, in scopul instaurarii regimului comunist ºi a instituirii guvernului muncitoresc ºi þaranesc la conducerea þarii. In cadrul grevei generale preconizate la data menþionata, Gheorghiu – Dej avea misiunea de a solidariza la aceasta acþiune comunista muncitorimea de la Calea Ferata din toate centrele din Ardeal. Pentru activitatea revoluþionara comunista, desfaºurata cu prilejul rebeliunii ceferiste din luna Februarie 1933, a fost judecat ºi condamnat de Consiliul de Razboi al Corpului II de Armata Bucureºti in luna august, acelaºi an, la 12 ani munca silnica, pedeapsa in curs de executare, sus numitul fiind in prezent incarcerat la Penitenciarul Caransebeº. Pentru a crea in opinia publica un curent favorabil achitarii lui ºi a celorlalþi conducatori ai rebeliunii, Partidul Comunist a infiinþat organizaþia, camuflata comunista „ Comitetul de Acþiune pentru Ceferiºti”, care pe tot timpul judecarii procesului a dus o viguroasa acþiune prin presa democratica evreiasca in sprijinul acestora. Fiind considerat ca unul dintre fruntaºii comuniºti, cei mai fanatici ºi intransigenþi, pentru organizarea acþiunilor revoluþionare comuniste, Comitetul Central al Partidului Comunist din Romania a pus la cale evadarea susnumitului, cu prilejul transferarii lui in cursul anilor 1935-1937 la inchisorile Vacareºti, Ocnele Mari, Aiud, ºi Doftana, fapt ce a fost zadarnicit, de masurile riguroase ce s-au luat de catre autoritaþi. Pentru calitaþile lui revoluþionare comuniste, una din bateriile grupului de artilerie „Ana Pauker” format din voluntarii comuniºti romani care au luptat in brigazile roºii internaþionale, ale republicanilor spanioli, purta denumirea „ Gheorghe Gheorghiu- Dej”. Tot timpul de la condamnarea lui ºi pana in prezent, organizeaza agitaþie necontenita, pentru amnistierea ºi eliberarea acestuia din inchisoare ºi a celorlalþi fruntaºi ai rebeliunii ceferiste, trimiþand, in acest scop, autoritaþilor competente, memorii, scrisori ºi telegrame, ca din partea maselor muncitoreºti, dupa directivele date de Comitetul Central al Partidului Comunist, prin tipariturile de propaganda ce a difuzat. Punerea susnumitului in libertate ar constitui un pericol permanent pentru ordinea ºi siguranþa statului, mai cu seama in imprejurarile actuale, nefiind exclusa eventualitatea retrimiterii lui in þara, de catre Komintern, in mod clandestin, in vederea dinamizarii acþiunii revoluþionare a Partidului Comunist din Romania”.