EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Haiducul Pasca

Gheorghe Pasca este una dintre cele mai importante figuri ale luptei anticomuniste armate din Maramures si unul dintre partizanii care a rezistat cel mai mult in munti * Vanator excelent, invitat de un grof ungur la vanatoare, Pasca devine spaima Securitatii * Dupa moartea fratelui sau, isi foloseste abilitatile de tintas pentru doborarea dusmanilor * Desi in permanenta vanat, Pasca traieste in codri si o poveste romantica * Ioana Vlad, „momeala” trimisa de securisti pentru a-l prinde ii devine sotie * Primul copil, o fetita, se naste chiar in grota in care era ascuns. * In urma unei prime tradari, Ioana Vlad, insarcinata si cu un copil, este capturata * Pasca reuseste insa sa tina legatura cu sotia sa si chiar sa o ajute * In 1956, in urma unei tradari, moare insa si el. Prefera sa se sinucida decat sa fie ingenunchiat. * Vanatorul printului devenit fugar Gheorghe Pasca a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale rezistentei anticomuniste de pe Valea Izei, impunandu-se prin iscusinta, inteligenta si popularitate. De meserie vanator, Pasca a reusit sa atraga atentia unui important nobil ungur. In jurul lui s-au tesut numeroase legende, extrem de actuale si astazi. Falsificarea alegerilor din 1946 porneste valul revoltelor anticomuniste si in Salistea de Sus. Imediat dupa alegeri, sateanul Gheorghe Vlad, zis a Imparatului, in semn de protest, trage clopotele din sat tipand in gura mare ca ingroapa comunistii. Provenind dintr-o familie numeroasa, cu 11 copii, Gheorghe Pasca a fost nevoit, la fel ca si fratii lui sa deprinda de mic un mestesug. Gheorghe si fratele sau Dumitru au devenit vanatori. Manuiau perfect arma, cunosteau perfect muntii si cararile din paduri. Intr-un studiu a lui Radu Hriniuc, publicat in Anuarul Institutului de Istorie Orala din 1999, se povesteste ca, despre calitatile de vanator a lui Pasca ar fi aflat si un nobil ungur, care i-ar fi daruit o arma speciala, ce a infierbantat multa vreme mintile satenilor. „Am auzit din sat ca arma primita de Pasca era dotata cu o luneta, avea doua tevi, una pentru gloante si una pentru alice, iar patul armei era incrustat cu argint, reprezentand scene de vanatoare. In aceasta scena era prezent un cerb avand ochi de rubin, pe care daca apasai, se deschidea in patul pustii un locas cu cinci gloante de argint”, marturisea Lupu Grad in studiul lui Hriniuc. Tot din marturiile localnicilor din zona, pusca ar fi fost primita cadou de la print ca semn de multumire pentru ca Pasca i-a salvat viata. Legendele spun ca, intr-una din vanatori, ursul ranit, era gata sa cada peste print, dar Pasca, desi aflat la distanta, reuseste sa-l impuste in cap si sa-l doboare. Vasile Ofrim, membru in Grupul de Rezistenta din Dragomiresti descrie cu lux de amanunte in studiul lui Hriniuc legatura lui Pasca cu printul.: „Contactul cu printul prevedea plata pentru serviciul depus 1000 de pengo/luna, 100 kg de faina si 50 de kg de zahar si atributiile lui Pasca in campania de vanatoarea (n-avea voie sa impuste ci doar sa-l apere pe print)”. Acestia s-au plimbat prin toata Europa in cautarea unui vanat mai bun, iar scena cu ursul ar fi avut loc in Germania. Motivul care l-a determinat pe Pasca sa ia calea pribegiei are legatura tot cu vanatoarea. Cand comunistii au incercat sa dezarmeze populatia, Pasca n-a vrut sa renunte nici in ruptul capului la „bijuteria” lui. Cu pusca isi castiga mancarea, iar vanatoarea era pasiunea lui. Pasca a predat toate armele pe care le avea acasa, mai putin pusca cu luneta. Lupu Grad povestea insa ca conflictul lui Pasca cu autoritatile a pornit mai mult din razbunarea unui satean. In timpul razboiului, odata cu crearea primelor celule comuniste din sat, una condusa chiar de Pasca, un satean pe nume Ionu Zapului ar fi incercat si el sa se inscrie in partid. Pasca l-a refuzat insa dur: „noi nu primim in partid toti cacaciosii”. Dupa promulgarea decretului cu predarea armelor, Ionu Zapului l-ar fi parat pe Gheorghe Pasca ca pastreaza pusca cu luneta. Devenise deja un „bandit” in ochii lor. Potrivit unor declaratii, se pare ca in 1946 isi face aparitia, in casa familiei Pasca, un taran, care pretinde a fi o ruda departata de-a lui Pasca din zona Clujului. De fapt, era un informator, trimis in casa lui Pasca pentru a-l descoase. Pretinsa rudenie a ramas in casa lui Pasca trei saptamani, timp in care a incercat sa afle parerea lui despre partid. Dupa cele trei saptamani, Gheorghe a fost nas la o nunta si, se spuna ca a fost capturat de Securitate chiar in toiul petrecerii. A fost la Sacel si tinut cateva zile, pana cand a reusit sa fuga si s-a amestecat intr-un alai de nunta pana a iesit din sat. A fugit initial la sora lui, dar cand sa intre in casa, curtea s-a „albastrit” de militieni. A incaltat din nou opincile si dus a fost. * Vanatoarea de securisti Gheorghe Pasca isi petrece prima parte a pribegiei impreuna cu Gheorghe Vlad a Imparatului, pana la moartea acestuia in 1948. Dupa retragerea in munti, Gheorghe Pasca s-a aliat in prima parte a pribegiei cu Gheorghe Vlad a Imparatului, intrat si el in conflict cu comunistii dupa alegerile din 1946. Se spune ca cei doi fugari se ascundeau undeva pe „granita” Maramuresului si a Bistritei. Desi organele de Securitate, speriate mai ales de talentul cu care cei doi manuiau pusca, au mobilizat trupe importante in cautarea lor, n-au fost de gasit. Cunosteau foarte bine zone si beneficiau si de sustinerea localnicilor. In 1948, Gheorghe Vlad este ucis, iar Pasca se retrage o vreme din vizorul securitatii. Din perioada mai 1948-iunie 1949, provin informatii potrivit carora Pasca ar fi facut mai multe deplasari in tara, deghizat in diferite personaje si folosind nume fictive. Lupu Grad spune ca ar fi si lucrat pe cateva santiere din tara, tot sub un nume fictiv, pentru a i se pierde urma. Ulterior, fratele sau, Dumitru se integreaza in grupul Dragomiresti, dar este ucis in 1949, de catre un grup de securisti deghizati in tarani. Acest moment il schimba radical pe Gheorghe. Nu numai ca devine si mai suspicios si mai solidar, dar incepe un fel de vanatoare de securisti. Orice persoana suspecta care intra in padure era amenintata cu moartea, orice informator prins era batut crunt si pus sa-si manance carnetul de partid. Unul dintre cele mai importante personaje ucise de Pasca a fost Iosif Sipos, sef al Securitatii Viseu. Din marturia unui alt frate a lui Gheorghe, spusa in penitenciarul Oradea, reiese cum s-a petrecut scena. Sotia lui Pasca ii ducea alimentele cumnatului sau, care le ducea mai departe, in inima padurii. Cu toate masurile de precautie, intr-o zi, fratele lui Pasca a fost luat in vizor de securitate si obligat sa-i duca la vizuina fugarului. Acesta a refuzat insa sa se apropie de pestera, chiar daca acolo era fratele sau, argumentand ca: „il cunosc pe frate-miu! Daca ne apropiem, trage! Mai bine ma impuscati dumneavoastra, decat sa ma impuste el, ca l-am tradat”. Ofiterii ar fi ras de el, ca face pe el de frica si l-ar fi lasat acolo. Numai ca, dupa mai multe schimburi de focuri, securistii s-au intors purtandu-si comandantul mort, pe brate. Pasca scapase. * Idila din buncar Urmarit de securitate, vanat, amenintat cu moartea, Gheorghe Pasca a trait in perioada de haiducie si o poveste de dragoste. Ioana Vlad, iscoada trimisa de Securitate pentru a-l captura, i-a devenit sotie si mama a doi copii. Primul copil, o fetita, s-a nascut chiar in ascunzatoarea fugarului. In 1950, Securitatea, disperata ca nu-l prindea pe fugar, a incercat sa afle macar cine dintre sateni ii ajuta. In reteaua de sateni era si Ioana Vlad, care a fost supusa unui interogatoriu crancen pentru a spune ce fel de relatie avea cu Gheorghe Pasca. Femeia a recunoscut ca, la insistentele sotiei lui Pasca, i-a dus de cateva ori alimente. Atunci Securitatea i-a propus sa mai aiba o intalnire cu Pasca, de aceasta data una supravegheata. In studiul lui Radu Hriniuc, Ioana Pasca povesteste ca: „Am venit acasa si n-am zis nimica. Am mancat, am sezut un pic, am iesit afara si m-am dus. Si buna dusa am fost trei ani de zile. Era iarna. Ma gandeam ce sa fac, unde sa ma duc, n-am auzit numai cainii batand. Cam la un kilometru de stat, m-am trezit singura. Am vazut o umbra coborand dealul: era Pasca. De spaima, era sa cad. Zice: „Te-o manat dupa mine. Zic: nu. Pasca zice: Stiu eu, da inapoi nu te mai duci, vii cu mine. Si m-am dus cu el, am stat trei ani de zile si am facut doi copii”. Ioana Vlad spune ca cei doi traiau intr-un buncar, in Magura Telciului. Aveau masa, pat, soba, blide si nu duceau lipsa de nimic. Gheorghe impusca mistreti, capre si aducea lapte si branza de la stana. Din cand in cand, se simtea supravegheat de securitate, dar ii spunea Ioanei sa nu-i fie frica. In 1952, Ioana Vlad a nascut o fetita, acolo in padure, pe care a numit-o tot Ioana. Intre timp, impotriva celor care il ajutau pe fugar se pornise o adevarata ofensiva. Darie Vlad povestise in studiul Andreei Dobes ca: „si pe noi ne-o supravegheat, ca am fost aproape. Si ne duceau acolo si ne bateau ca nu l-am vazut pe Pasca. Sa mergem dupa el, sa le aratam unde e. Pe tata l-o batut pana ce o murit. I-a dat lapte la o copila de-a lui Pasca. L-au batut acolo in camp, caci a fost aproape de buncarul lui cu casa. Si au mai stiut ei, ca nu a putut trai copila aceea numai cu apa. I-au dat atata bataie pana ce a cazut acolo. Nu a trait mult dupa aceea. Nici o luna. Avea 62 de ani”. Apoi, Ioana ramane din nou insarcinata. In aceste conditii, Pasca e mai prudent. Evita sa se expuna in zonele circulate, dar, cu toate acestea, peste cateva luni, prin tradare, este descoperit de securitate. Ioana povesteste cum a decurs scena: „Gheorghe iese in fata buncarului si il vede pe Ionu Hatcului (Nebunu`) ascuns dupa un lemn. L-o prins pe Hatcu si o inceput sa-l bata strigand „De ce nu ma lasati in pace? Ce cauti aici taratura? Ce vrei de la mine?” L-a snopit de Hatcu in bataie si i-o dat drumul si o strigat dupa el ca nu care cumva sa-l vanda, ca-l impusca. In noaptea aceea ne-am mutat in padurea Bitigilor. Dupa o saptamana, Gheorghe s-o intors la buncar sa vada daca a fost cineva pe acolo. Totul era asa cum am lasat. Gheorghe s-a gandit ca l-o infricat pe Hatcu si n-a parat la Securitate, dar s-a inselat. Ne-am intors amandoi la buncar si am mai stat o saptamana. Intr-o dimineata imi spune Gheorghe ca o visat rau noaptea si crede ca-s pe urmele lui Securistii. A doua zi, in zori, auzim focuri de arma deasupra noastra. Eu am vrut sa ies afara, dar Pasca mi-o zis „Nu mergi nicaieri, pana traiesc eu, eu ma duc!”. O iesit si o aruncat o grenada, tinand foc cu armata pana la ora noua. O venit in buncar si o zis sa ma duc cu el ca o sa incerce sa ma scoata din incercuire. Eu n-am vrut, eram cu un copil mic in brate si groasa in sase luni. I-am spus sa scape daca poate si sa se duca, ca eu ma predau. O iesit din nou, o aruncat o grenada si o reusit sa iasa din incercuire, fugind pe vale, peste copaci. M-a strigat sa vin dupa el, dar nu mai aveam ce face. Securitatea era langa mine. M-am predat si au inceput sa ma intrebe de unde aveam mancare, cine ne aproviziona, si eu n-am stiut sa-i spun, asta-i adevarul - Pasca nu mi-a vrut a spune, ca in caz ca m-or prinde sa nu ma chinuiasca. Impreuna cu securistii erau doi oameni de la noi care probabil le-o fi aratat drumul. Toata armata cata era acolo a ramas langa buncar, pe mine m-au trimis in sat cu doi securisti si doi salisteni. Am coborat Stefanita si pe Setref si ne-am bagat intr-o coliba ca incepuse ploaia. Pasca o venit dupa noi, incercand sa ma salveze, dar din cauza ploii foarte dese m-o pierdut. O venit pana aproape de sat, pe Vapatana si s-o uitat dupa noi sa ne prinda din urma. Noi am coborat pe Gruiu Buciumilor si ne-am oprit la un canton unde am dormit in noaptea aceea”. * Iși intretinea familia din pribegie Dupa capturarea Ioanei Vlad de catre Securitate si eliberarea ei, Gheorghe Pasca continua sa-si vada familia si chiar s-o intretina, din pribegie. Odata cu capturarea Ioanei, Gheorghe Pasca a ramas din nou singur. Dupa Gheorghe Vlad si fratele sau Dumitru, mai pierduse un om drag si se trezise din nou singur, intre fiare salbatice. Intre timp, Ioana a fost supusa unor interogatorii interminabile. Desi era insarcinata in 6 luni, este trimisa dupa gratii. Al doilea copil se naste la infirmeria penitenciarului din Satu Mare, in 23 august 1953. Dupa patru luni de detentie, si ea si copilul se intorc acasa, speriati, terorizati si fara niciun punct de sprijin. In curand insa, Gheorghe ia legatura cu sotia sa si continua sa o viziteze de cate ori are ocazia. Noaptea, Pasca venea acasa si le aducea mancare, vedea copiii si pleca din nou in padure. Desi fugar si vanat de securitate, doi ani de zile, Gheorghe si-a intretinut familia din pribegie, riscandu-si viata de fiecare data. In 1955 insa, din cauza unor concentrari de trupe mari in zona, Pasca intelege ca s-a strans latul si isi rareste vizitele acasa. Destinul lui Vasile a lui Carcel In studiul sau, Radu Hriniuc aminteste destinul dramatic a lui taran. Vasile a lui Carcel a fost descoperit de Securitate pe dealurile din apropierea ascunzatorii lui Pasca, cu desaga plina de mancare. A sustinut ca mergea la fan, desi a fost batut teribil de Securitate. Dupa mai multe zile de ancheta, s-a descoperit ca era nevinovat, dar era prea tarziu. Din cauza batailor, Vasile a facut o cangrena si piciorul i-a fost amputat. Apoi cangrena s-a extins si la celalalt picior si i-a fost amputat si acela. Traind multa vreme in mizerie, Carcel a decis intr-o zi sa mearga in audienta la Ceausescu. Trei zile la rand a stat pe holurile palatului, tinut in carca de fratele sau. In cele din urma a fost primit de dictator, care i-a promis ca il va ajuta. Intr-adevar, a primit o pensie de infirm. * Mai bine mort decat ingenuncheat In iarna anului 1956, dupa 10 ani de pribegie, Pasca este din nou descoperit de Securitate, in urma tradarii unui tanar pe care il luase sub aripa lui. Neputand scapa, haiducul din Salistea de Sus prefera moartea in locul ingenuncherii. Se sinucide, preferand sa moara demn. Obligat sa rareasca vizitele la familia sa, Pasca incearca sa-si schimbe si strategia. In 1955 intalneste un tanar care a dezertat din armata. Unii sustin ca tanarul era informator al Securitatii si ca a fost trimis special pentru a-l captura pe Pasca, altii spun ca tanarul ar fi fost intr-adevar dezertor si ca nu l-ar fi tradat niciodata pe Pasca, iar descoperirea lor ar fi fost cauzata de tatal baiatului, care, la bautura, a scapat cate o vorba in sat. Tanarul era baiatul morarului din Bitigi, si se spune ca ar fi facut o intelegere cu Securitatea: in schimbul eliberarii tatalui sau, arestat pentru specula cu produse de consum, trebuia sa-l predea pe Pasca. Cateva luni, cei doi s-au ascuns impreuna, intr-un buncar din zona Bitigilor, fiind aprovizionati cu hrana de morar, tatal tanarului. Torturat de securitate, tatal flacaului i-ar fi turnat pe cei doi. Asa ca, trupele i-au luat prin surprindere. Se spune ca baiatul i-ar fi ascuns opincile lui Pasca, pentru a-l impiedica sa fuga. Fiind un ger naprasnic, Pasca stia ca ii vor degera picioarele daca va fugi descult si nu va putea ajunge departe. Dandu-si seama de tradare, se spune ca l-ar fi impuscat pe tanar si apoi s-ar fi sinucis. Altii sustin ca a luptat cu securistii, iar ultimul glont l-a pastrat pentru el. Vlad Darie povestea in studiul Andreei Dobes ca: „l-o tradat cineva. Unui baiat i-a dat drumul din armata ca sa se adune cu Pasca sa zica ca si el e fugar. Era dintr-o comuna, de acolo, de langa Salva. A stat cu baiatul aproape un an. Iarna, tatal baiatului a mers cu securitatea acolo si baiatul o fost ascuns opincile, ca sa nu se poata incalta. Securitatea, cand o venit peste ei, i-o gasit pe amandoi morti. L-o impuscat si pe baiat. L-au dus acolo, la Bistrita, pe la Nasaud, i-o ingropat. Au dus-o pe ea, femeia lui, pe aceea care nu a avut copii cu el, pe aceea au dus-o sa-l vada ca-i mort”. Se spune ca trupul lui Pasca a fost legat de o sanie si asa a fost dus la Nasaud. Acolo a fost depus in curtea primariei, cu lozinca: „Cine face ca el, ca el pateste”.