EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL TIBLESUL / Salvat de caprior

Ioan Hotico a stat un an si jumatate in munti impreuna cu grupul Tibles. A fugit in 1950 din armata, de la Salva Viseu. O vreme, a stat cu Vasile Chindris pe dealuri, apoi au primit vorba sa mearga in Tibles: „Am stat un an si jumatate cu ei. Erau 25 in grup cand am ajuns, erau oameni invatati, era si un preot, era Atanasie Oniga pe care l-au impuscat, ca a fost tradat de nu stiu cine”. Confruntarile gru¬pu¬lui cu trupele Minis¬terului Afa¬cerilor In¬terne au fost nume¬roase, dar „haiducii” din Tibles adoptau o strategie de aparare. Nu atacau niciodata fara a fi atacati, asa ca au reusit sa scape aproape de fiecare data. In iarna anului 1952, au ramas fara provizii. Trupele de Securitate impanzisera zona si-i determinau pe localnici, prin batai, santaj si amenintari sa spuna unde sunt dizidenti. N-au scapat de amenintari si batai nici rudele si familiile fugarilor. In iarna lui 1952, a fost mare zapada. Multi dintre localnicii care ne ajutasera fusesera arestati: 30 si ceva de persoane. Ne-au catat cu avionul pa munti si unul o zas ca stie unde stam. A iesit armata si din partea Maramuresului si a Lapusului si o dat de niste urme. Eu, cu unul Dunca Gavrila, am fost plecati sa vedem ce se mai intampla pe la Ieud, ca eu sunt din Ieud. Dar ne-am intalnit cu niste baieti cu care aveam legatura si o zas ca-i plin de armata si in sat, in Ieud. Amu’, ce sa facem? Am zas ca merem inapoi sa le spunem care-i baiu’. Dar, cum am coborat prin padure, am vazut niste urme. Noi nu faceam urme. Si iese dintr-o vale armata multa. Noi nu stiam daca i-o prins pa aceia. Am fugit pa un varf de deal si am tras trei focuri de arma si am strigat sa aiba grija. Dar n-am putut merge la ei, ca stiam ca vine armata. Dar venea si din fata si din spate. Da’ da si Dumnezo, ca era o urma de urs inghetata. Am mars pa urma ceie de urs si nu ne-o mai gasit. Armata s-o intalnit si noi am scapat”. S-a intors in Ieud, impreuna cu Ilies Dunca. Urmau sa se intalneasca cu cumnatul lui Ilies, „Boboioc”, sa primeasca niste mancare. Numai ca au fost inconjurati de securisti imbracati in padurari. „Amu ce-om face? Ne-am predat, ca norocul ca o fost un plutonier de armata, tare bun om, in primul cerc, ca altfel ne-ar fi omorat, ca o tras cu arma. Noi n-am stiut cine ne-o tradat. Apoi s-o apropiat un padurar care era cu ei si o zas ca Boboioc ne-o adus”. I-au anchetat, i-au batut, i-au umilit. Voiau sa afle unde sunt ceilalti. Primul interogat a fost Hotico. Avea un frate fugar care, mai tarziu, a fost impuscat. Avea 20 de ani: „A venit unul Stern, seful securitatii din Baia Mare, si ne-o dus la ancheta cate unul, pa rand. M-o luat pa mine intai sa-i spun unde am facut intalnire cu ceilalti. Zic: n-am facut. Zice: du-te si te gandeste”. Hotico le-a spus un loc aiurea, in speranta ca vor renunta, dar securistii voiau sa-i duca acolo: „m-o dus la locul acela. Era o pastravarie a unuia cu care am avut legatura, arestat si el. Si armata a prins un caprior de padure, cum o picat acolo pe gheata. Si n-am stiut ca l-o prins si l-o dus cu masina in Lapusu’ Romanesc, la militie. Seara, am ajuns si io, si seful asta acolo, care zice: hai, ca ti-am mai prins un bandit. Capriorul s-o speriat de militari, ca te ajuta si Dumnezeu. Tat tremura si sefu cela zice: du-te la el. Nici nu s-o miscat capriorul, ase o stat, poate am mirosit si io a padure. Zice: uite, banditu’ te cunoaste, da’ daca scapi caprioru’ de aici, te si impusc. Si o dat ordin sa nu se apropie nimeni, ca ii impusca pe toti”. Cele 10 zile in care a ingrijit capriorul au fost cele mai fericite din cei 14 ani de temnita grea care au urmat: „Soldatii stateau in usa, dar nu se apropiau. Plutonierul aducea mancare, apa. Si vreo 10 zile m-o purtat cu el, cu masina. Mi-o dat o curea si il legam la gat. Si la ancheta meream cu tapu. Apoi, intr-o seara, l-o dus in Baia Mare”. Hotico a ajuns la Cluj, apoi la Satu Mare, Timisoara, Oradea, Jilava, la canal, in mina, la Gherla… Avea de executat 25 de ani de munca silnica. A fost eliberat insa in 1964, dupa 14 ani lungi si grei: „La Gherla, mai ales, omorau oameni. La etajul 3 era reeducarea, acolo ii batea, dupa care ii luau de picioare si-i trageau pa scari. Pa multi i-o dus vii si i-o ingropat”.