EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL TIBLESUL / Cititorul in frunze si-n fum

Ioan Mat era cioban la stana lui Pop, asa ca, dupa declansarea terorii in zona Lapusului a fugit si el in munti. Mat era recunoscut in grup datorita faptului ca putea „citi” pe frunze orice urma. Prin anii ’50 Ioan Mat era cioban. Mergea cu oile sus, pe munte, pentru ca acolo se simtea liber. Iar cand a simtit apropiindu-se amenintarea comunismului, a facut ce a stiut el mai bine: a urcat pe munte. Dar nu cu oile, ci cu un grup de tineri curajosi, condusi de padurarul Nicolae Pop. Si-au facut o coliba de piatra intre stanci si acolo au stat doua ierni. Iarna mancau mamaliga, din ce le aduceau localnicii, iar vara toate frunzele padurii. Aveau chiar si un cuptor, sapat in munte, unde isi faceau paine de malai. Dar nu ieseau niciodata in timpul zilei, ca sa nu fie reperati de trupele de securitate care dadeau tarcoale zonei. Daca mergeau undeva, alegeau sa mearga prin izvor sau sa calce pe pietre, pentru a nu lasa urme. Fostii camarazi ai lui Mat povestesc ca recunostea orice urma si spunea pe loc daca e de animal ori de om. Mai mult, se zice ca Mat stia si daca fumul e produs de foc ori de arma. In multe din confruntarile cu securitatea, talentul lui Mat a fost salvator. Totusi, in una din confruntari Mat a fost impuscat in umar. Ajunsesera intr-o poienita cand Aristina a vazut o urma. L-a chemat pe Mat s-o descifreze, dar din cauza ca omul calcase pe varf, era greu de stabilit. S-au trezit cu o namila in fata. El a lovit arma, care a cazut, iar Aristina a fugit in padure. Ceilalti s-au ascuns pe unde au putut. La un moment dat lupta s-a linistit si securistii s-au speriat de o caruta care venea pe drum. Mat a fugit inspre poiana si a fost impuscat in umar. S-a tratat cu „iarba talharului” ,insa, si s-a vindecat. A fost prins si arestat in 1953 si batut groaznic. A ajuns apoi la Satu Mare, la ancheta, si apoi a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica. Dar el a avut puterea sa glumeasca: „ca maine trec, domnu’ judecator”. A facut 12 ani, din 25, pana la amnistierea generala din ‘64. A trecut prin inchisori grele ca Jilava, Satu Mare, Oradea, Targu Ocna. Apoi s-a intors in satul lui si a redevenit cioban. Acolo, sus, se simtea cu adevarat liber.