EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL TIBLESUL / „Sa traiasca partizanii, pana vin american

Cei doi copii ai padurarului Nicolae Pop, Aristina si Achim au fost nevoiti sa fuga in munti impreuna cu tatal lor. Desi erau doar niste copii, ambii au fost arestati si condamnati la ani de puscarie pentru ca si-au urmat convingerile si parintele. Aristina Pop s-a nascut la 13 mai 1931, in Lapusul Romanesc, intr-o familie de tarani : «M-am nascut in Lapusul Romanesc, judetul Somes, in anul 1931, la 13 mai, dintr-o familie de tarani, tata-meu taran, mama mea la fel. Am fost noua copii, dintre care patru au murit, cinci suntem in viata. Locuiam in afara de comuna, la paisprezece kilometri. Acolo aveam o casa de lemn cu doua camere, o bucatarie de vara, tot cu doua camere ... sura, grajduri, cotete de porci, de pasari, era o gospodarie frumoasa. Parintii mei au fost foarte muncitori. Tatal meu a mai lucrat in do¬meniul silviculturii, era padurar. (...)» Dupa ce tatal sau a ajutat niste evrei, securitatea i-a luat in vizor familia. Aristina a fost supusa unui lung sir de ademeniri si amenintari. I s-a promis ca, daca va coopera, va lua note bune la scoala si se va casatori cu «unul dintre noi». In 1949, cand tatal sau a fost nevoit sa fuga in munti, Aristina avea 18 ani. A plecat si ea im¬preuna cu fratele sau, Achim. Iarna dormeau intr-o coliba, vara pe radacinile copacilor. Pen¬tru ca mama sa a refuzat sa dea securistilor informatii despre fugari, in 1952, aceasta a fost deportata in Baragan, impreuna cu restul familiei. Intre timp, grupul partizanilor, condus de tatal sau, Nicolae Pop, se imputinase din cauza arestarilor, iar cei care ramasesera liberi erau nevoiti sa-si schimbe des adapostul. Unul dintre cei care si-au riscat pielea pentru partizani era secretar de partid in comuna Costeni. „Acest om ne-a tinut in podul casei lui, in timp ce jos veneau membrii de partid si discutau politica. Pana la urma au inceput sa cante: «Sa traiasca partizanii, pana vin americanii». S-au imbatat si au in¬cins o hora acolo“, relateaza femeia. In cele din urma, ea si fratele sau au fost prinsi, pe 8 martie 1953, tradati fiind de unul dintre cei de la care obtinusera gazduire. Tatal lor, dupa deportarea familiei, a paralizat si s-a predat, cu speranta ca astfel isi salveaza familia. „Ulterior am aflat ca a fost impuscat mortal chiar in ziua in care s-a predat la Targu Lapus. Nu stiu nici acum unde este inmormantat.“ A fost condamnata la 20 de ani de munca silnica, iar fratele sau a primit cu doi ani mai mult. Acum traieste la Bucuresti si a scris o carte cu numele cantecului anticomunist: «Sa traiasca partizanii, pana vin americanii». «M-am nascut in Lapusul Romanesc, judetul Somes, in anul 1931, la 13 mai, dintr-o familie de tarani, tata-meu taran, mama mea la fel. Am fost noua copii, dintre care patru au murit, cinci suntem in viata. Locuiam in afara de comuna, la paisprezece kilometri. Acolo aveam o casa de lemn cu doua camere, o bucatarie de vara, tot cu doua camere ... sura, grajduri, cotete de porci, de pasari, era o gospodarie frumoasa. Parintii mei au fost foarte muncitori. Tatal meu a mai lucrat in do¬meniul silviculturii, era padurar”.