EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL DRAGOMIRESTI / Lotul ”vinovatilor fara vina”

Pentru intimidarea fugarilor din lotul Dragomiresti, familiile acestora au fost ridicate de securitate * Intre „vinovatii fara vina” s-a aflat si Maria Ionescu, fiica „liderului lotului” * Pe lânga drama nedreptatii femeia a trait si drama de a-si da copilul de un an si jumatate din brate * Intreaga familie era inchisoare, de la parinti, la tata, sot si copil. * Femeia si-a gasit sotul, cu o celula „mai sus” printr-o intâmplare demna de un scenariu de film. I n anii 50, Maria Ionescu avea 24 de ani si casatorita cu un locotenent major. Era invatatoare si avea un fiu de un an si jumatate. Tatal sau era fugar in munti si era considerat de Securitate ca fiind „capul rautatilor”. De aici s-a abatut nenorocirea si asupra familiei. In 5 octombrie 1950 s-a trezit cu o „armata” de securisti in casa. I-au rascolit toata casa si când au ajuns la ultima camera i-au spus ca trebuie sa se imbrace si sa-i urmeze: Santajul securitatii a avut succes. Fugarii s-au predat, dar prigoana nu a incetat. Mama Mariei Ionescu a fost dusa in camera de tortura si maltratata: „era un capitan Retezaru. Au trântit-o jos. Au batut-o cât au vrut si cât au putut. La un moment dat unul s-a obosit. I-au dat apoi la talpi. A lesinat, au aruncat apa peste ea si batausii aia au târât-o pe jos sa sterga apa”. De ce au batut-o? Pentru „crima” de a-si apara fata: „Asculta tu, fata ta o sa faca 10 ani de inchisoare si dupa ce va iesi de acolo o sa fie cea mai mare târfa a Sighetului. Si maica-mea foarte revoltata a spus fata mea nu a fost asa si nici nu va fi. Si atunci au trântit-o pe jos si i-au dat bataia asta zdravana”. Intr-o noapte s-a dat ordin sa fie dusa la securitate. Pe drum capitanul a instruit-o sa-i dea copilul mamei sale, ca va fi mai bine pentru toata lumea: „O aduce pe mama saraca, abia se tinea pe picioare, albastra, batuta. Ea plângea si mama zicea nu poate sa tina copilul, ca o dor mâinile, ca n-are putere si zicea ca-l da la un sublocotenent. Si era si un soldat. Soldatul tinea plasa cu lucrurile ce le-am luat. Il ia sublocotenentul, copilul plânge. Dau copilul si ma uitam dupa ei cum se indeparteaza. Când am vazut ca copilul pleaca si eu ramân, m-am dat cu capul de tocul usii cât am putut. M-au luat de acolo. Am inceput sa-mi trag parul, sa ma scalpez. Am zis ca nu mai vreau sa traiesc. M-au urcat in duba, jos toti stateau in sezut, cu ochelari la ochi. Plângeam. Pâna la colt am tot auzit copil tipând mama, mama”. Pâna la urma au ajuns intr-o curte, unde au fost pusi cu fata la zid. Maria a auzit ca cineva se prabuseste. Si-a intors capul si si-a zarit tatal. Securistii l-au tras de un picior si l-au dus la subsol. N-a putut nici sa se mire, nici sa intrebe ce s-a intâmplat ca a si primit un ghiont in spate. Apoi au fost repartizati pe celule. Maria Ionescu a ajuns intr-o celula cu un singur pat in care era incarcerata si o prostituata prinsa pe frontiera. Femeia n-avea astâmpar. Tot cocheta si striga la cei din celulele apropiate. La un moment dat a inceput sa vorbeasca pe geam cu cel de deasupra. A aflat ca e din Sighet si i-a spus ca si colega sa de celula „o femeie inalta, slaba care plânge intruna dupa copil” e tot din Sighet. Asa a aflat barbatul de deasupra ca jos e inchisa chiar sotia sa. Numai ca discutia a fost reperata de gardieni si femeia a fost chemata la birourile sefilor: „vine un ofiter, imi pune ochelari si ma duce sus intr-un birou. Era unul singur acolo. A inceput ala sa-mi traga niste injuraturi stricate românesti. Eu am inceput sa râd. Apare un maior. Am zis domnule maior, spuneti-i sa ma injure corect româneste. Apoi vine Brudasca ce m-a anchetat la Sighet si ii aduce când pe unul, când pe altul si ma confrunta cu toti trei”. In urma mini-anchetei a stat la neagra 11 zile. Apoi a venit si condamnarea „mare”: un an si sase luni la care s-a mai adaugat un „supliment” de doua luni. Sotul sau a fost condamnat la 3 ani, iar tatal sau la 10 ani. „Eu am fost internata in spital cu copilul, ca n-am vrut sa dau copilul din brate. Am spus ca daca imi ia copilul, il strâng de gât, moare si apoi ma omor si eu. Era o masa lunga cu 7 pacate, 3-4 capitani si ceilalti cu grade mai mici când au vazut ca sunt asa pornita m-au dus intr-o camera cu copilul si s-au hotarât sa ma interneze in spital. Pe vremea aceea erau calugarite in spital. Era cu noi un soldat inarmat, iar camera era inchisa cu cheia. Intr-adevar, calugaritele erau foarte cumsecade, au luat copilul si il plimbau prin curtea spitalului. Eu ma uitam pe geam si ma gândeam ce se va alege de mine, dar mai ales de copil. De mine nu-mi prea pasa”. “La insistentele lor, le-am dat copilul. Ma uitam dupa ei cum se indeparteaza. Când am realizat ca eu ramân si copilul pleaca, m-am dat de tocul usii cât am putut. M-au luat de acolo. Am inceput sa-mi trag parul, sa ma scalpez. Am zis ca nu mai vreau sa traiesc fara copilul meu.”