EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Cantecele rezistentei anticomuniste

* Cu mainile incatusate, aruncati in celulele iadului comunist, flamanzi, prigoniti, batuti, luptatorii anticomunisti au continuat sa se opuna regimului, folosind doua „arme”: rugaciunea si cantecul. Inchisi, batuti, schingiuiti, cu libertatea si tineretea furata, fostii detinuti politici n-au fost niciodata invinsi de prigonitorii comunisti. N-au fost niciodata robi, pentru ca au invatat sa moara pentru crezul lor. Tortionarii puteau decide daca detinutii mananca sau nu, daca dorm sau nu, daca vor fi batuti sau nu, daca traiesc sau nu. Dar nu puteau decide si nu le puteau impune in cine si in ce sa creada. In spatele gratiilor, in bezna inchisorilor, detinutii politici au reusit sa-si pastreze credinta si taria fara arme, fara baston si fara pumn. „Armele” lor erau rugaciunea si cantecul. Prin rugaciune, si-au transformat neincrederea si durerea in speranta si iubire, iar prin cantec, si-au transformat suferinta in putere. Imnul carpatinilor Din piscuri, unde regine-s furtuna si cremenea, Din codrii cu feciorelnice poieni, V-ati inaltat naprasnici si aspri asemenea uraganului Carpatini fagaraseni! Adanc in morminte strabunii se zbat si ne cheama, N-au liniste mortii acestui popor Chemarea dreptatii rasuna din tulnic de arama Si-o poarta si codrii in freamatul lor. Uniti cu toti acei ce vor sa moara-n LIBERTATE, Cu totii vom porni, In dusman vom lovi Vom frange-n zbor Robia lor, Cand NEAMU-ntreg se va trezi din somnul cel de moarte Carpatini fagaraseni, veniti Loviti In cei ce au distrus si pangaresc ALTAR si NEAMUL ROMANESC. Paganii adus-au robia si jaful in Tara, Ne luara avutul si graiul curat Noi fost-am si liberi la noi si-nafara Ei ce-am avut mai sfant au sugrumat. Parintii si fratii ne zac azi in lanturi amare, In urma lor sate ramas-au pustii Ne-au fost pangarite strabunele noastre altare, Noi nu stim cei dusi de sunt morti sau sunt vii. Rapsodia Maramuresului (de Aurel Visovan) In cantecul tulnicului Muntii Maramuresului gem Slugile rele se tem Frunza se scutura Paraiele murmura E semn de furtuna Cu turtura Muntii Maramuresului gem Blestem de potop si de para De toate naparcile ce-au navalit in tara Pe toate domniile cu sufletul de fiara. Cantec deplin (de Radu Gyr) N-ai lauda de n-ai sti sa blestemi, Surad numai acei care suspina, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi, De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. Si daca singur rana nu-ti legai, Cu mana ta n-ai unge rani straine. N-ai jindui dupa franturi de rai De n-ai purta un ciob de iad in tine. Ca nu te-nalti din praf daca nu cazi Cu fruntea jos, in pulberea amara, Si daca-nvii in cantecul de azi E ca mureai in lacrima de-aseara. DOINA AIUDULUI In temnițã la Aiud Unde pãsãri nu se-aud, Ferecat in lanturi grele Și inchis intre zãbrele, rabd tãcut și-n mine mut, dor de sfantã libertate, zvarcolindu-se de moarte, strigã-ntruna, zi si noapte, JOS MINCIUNA! VREAU DREPTATE! Vreau pãmant pentru țãrani Și lanturi pentru tirani. Vreau sã lupt Și trupu-mi supt, Sã-l slobod și-ntreg norod Sã-l urnesc Și sã zdrobesc Fãrã milã toți tiranii, Trãdãtorii și dusmanii. Vreau ca ROMANIA MARE, Sã nu fie inchisoare Pentru noi, Cei multi si goi, Ce-am luptat Și-am apãrat, Glii strãbune, libertãți, Sfanta Cruce și dreptãți. Noi de cand este pãmantul, Mereu jalea ne-a fost cantul, Iar dureri Și sfinte vreri, Ne-au cãlit Și neclintit, Zid clãdit-am la hotare Sã-nfruntam hoarde barbare. De la Decebal strãbunul, Moștenit-a tot romanul, Dor de glii Și-n vitejii Tot mereu, Cu Dumnezeu, Am dus steagul, falnic brad, In vifor și-n Stalingrad. Trãdãri, cu sange am plãtit Și caznã multã-am suferit Pentru ei, Cei cruzi mișei, Ce-au vandut Al Țãrii lut Și-au fugit ca niste lasi, Lãsand Țara la vrãjmași. Trudã multã și amarã Paine nu-i in trista Țarã. Cei bãtrani Sunt dati la caini, Iar cei mici Sunt otrãviți Și crescuti in legi pãgane Sã ucidã și sã fure. Toatã avutia Tarii, De la Tisa-n tarmul Marii, Din pamant, Din munti, din cant, Tribut greu, Ne-o ia mereu, Cei ce-au navalit sinistru Si-au furat batranul Nistru. Toate temnitele-s pline, De dureri si de suspine. In Carpati, Parinti si frati, Sunt ucisi Si schingiuiti De calai, ce-n bai de sange, Vor pe roti dreptati-a frange. In biserici jefuite, Stau altare pangãrite. Iar pe drum, In foc și scrum, Ruguri vii, Stau mãrturii, Crucile, sã inspãimante, Gloatele planse si mute. Peste tot, pe un’te duci, Sunt morminte fãrã Cruci Si martiri Ucisi de sbiri, Impuscati si aruncati Zac in sant, Legati-n lant, De le plange-a lor ursita, Trista gloata-nflamanzita. In temnita la Aiud, Vreau de tulnic glas s-aud, Printre gratii sa razbata, Sa porneasca-ntreaga gloata, Sa ucida, palamida, Spinii marelui masacru, August, patruzeci si patru, Ce-a dus Tara in robie Si-a pus fiara S-o sfasie. Dar, veni-va Ziua Sfantã, Cand din lemn de roatã frantã, Ne vom face buzdugane Si-om zdrobi Seceri, ciocane. Iar pe voi, Tirani haini, Va vom pune Intre spini Si rug mare va vom face, Pentru-a lumii SFANTÃ PACE, Sã distrugem pe vecie, JUG, TRÃDARE si ROBIE! (Toma Gh. EREMIA, Aiud, Feb. 1951)