EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Blidaru, haiducul de legenda

* Vasile Blidar, zis „Blidaru”, a fost unul dintre cei mai temuþi „haiduci” din þara * „Blidaru” a dat noua ani de furca autoritaþilor ºi nu a putut fi prins decat mort * Viaþa lui seamana cu un scenariu de film despre demnitate, onoare ºi curaj * In jurul lui s-au þesut numeroase legende care au ramas in istoria locurilor. * Va prezentam incredibila lui poveste, aºa cum reiese din amintirile soþiei sale Floare Neamþ, care a acordat unul din puþinele sale interviuri din viaþa, in cartea lui ªtefan Bellu - „Padurea razvratita”. „Vinovat” de corectitudine Vasile Blidar s-a nascut intr-o familie de romani patrioþi, harnici ºi demni din satul Odeºti (comuna Baseºti). Era þintaº de elita, dogar iscusit, dar mai ales, un om drept ºi curajos. Iar in ochii regimului roºu, aceasta constituia o „crima”. Vasile Blidaru s-a nascut in satul Odeºti (comuna Baseºti) la 6 decembrie 1911. Tatal sau a cazut pe front in al doilea razboi mondial. Cum mama sa era vaduva ºi lipsita de putere, a fost crescut mai mult de rude. Pe cand avea 16 ani, in comuna au venit niºte dogari din Socodod, care au facut butoaie ºi alte lucrari de lemnarie pentru sateni. Vasile Blidar a lucrat cu ei ºi astfel a deprins meºteºugul dogaritului. Facea butoaie fara cercuri, doagele fiind prinse in cepuri de lemn, pe care le incerca in fel ºi chip pentru a le demonstra trainicia. Mai mult, Blidaru ºi-a confecþionat singur o moara de lemn ºi o vioara la care canta acasa. Ba mai mult, confecþiona incuietori pe care nu le putea deschide nimeni. Armata a facut-o la Bucureºti, la Pirotehnic, unde a invaþat ºi meºteºugul armelor. Se spune ca iºi incerca arma retezand varful ramurii sau al copacului. ªi casa ºi acareturile ºi le-a ridicat singur. Avea patru hectare ºi jumatate de teren pe care le muncea cu drag. In 1938 s-a casatorit cu Maria, iar in august 1940 a avut primul copil, pe Maria. In 1941 este concentrat pe frontul din rasarit, dar se intoarce acasa dupa numai un an. Dupa razboi, a inceput sa faca ºi politica in Frontul Plugarilor, a lui Petru Groza, ºi s-a angajat contabil la cooperativa sateasca. Ce l-a determinat sa lupte cu arma-n mana impotriva comuniºtilor? Dupa venirea comuniºtilor la putere, aceºtia au preluat conducerea cooperativei. Erau puºi pe capatuiala rapid ºi credeau ca li se cuvine totul. Cum era mare lipsa de marfuri, tot ce sosea la cooperativa imparþeau intre ei ºi neamurile lor, iar ce ramanea, vindeau la suprapreþ amaraþilor. Porumbul de exemplu, in loc sa ajunga la cei amaraþi, il dadeau la cai. Vasile Blidar nu a putut rabda nedreptatea ºi lipsa de corectitudine ºi a protestat. De aici a pornit conflictul lui cu comuniºtii. Soþia lui, Floare Neamþ, povestea in cartea lui ªtefan Bellu - „Padurea razvratita”: „Vasile Gaþ ºi ceilalþi l-au reclamat insa ca ar fi spus ca-i va spanzura de limba pe comuniºti ºi ca de Paºti ar fi scris ºi difuzat manifeste anticomuniste, pentru cei din Huta”. In urma denunþului, in seara zilei de Sfanta Marie, Blidaru a fost arestat, ºi odata cu el, ºi Ciprian Gavriº, soþia ºi fiica acestuia. Au fost legaþi cu mainile la spate ºi duºi pe jos, spre Huta, in ghionturi ºi lovituri cu patul armei. Pe drum, Blidaru a reuºit sa-ºi rupa legaturile de la mana ºi sa fuga de sub escorta. Alaturi de el, a reuºit sa fuga ºi Traian Rogoz, care a „haiducit” o vreme cu Blidaru, dupa care a fost prins ºi arestat. Ca sa-l forþeze sa se predea, spre toamna lui 1949, securitatea i-a arestat familia. Soþia lui povestea ca: „am fost arestata intr-o noapte ºi dusa la Jibou, cu copii cu tot. Maria avea 10 ani, Valer, patru ani, Gheorghe, un an ºi patru luni. Desculþi ne-au dus ºi cu hainele ce le aveam pe noi. La Jibou m-au desparþit de copii ºi m-au batut pana toata m-au zdrobit sa spun unde-i Blidaru. De aici am fost dusa ºi inchisa la Zalau, impreuna cu copiii. Ne-au dat drumul acasa in decembrie, pe la Sfantul Nicolae. In timpul cat am fost inchisa, din ordinul ºi cu participarea lui Cuc, preºedintele sfatului popular Baiþa de sub Codru, comuna de care aparþinea atunci satul Odeºti, ne-a fost demolata casa, care era in construcþie. Ne-au fost luate materialele de construcþie, sculele soþului, tot avutul din gospodarie: trei vaci,o viþea, doi porci, gainile, cerealele, mobilierul, hainele de casa. Ne-au pradat de toate, ca niºte hoþi. La intoarcerea de la inchisoarea din Zalau, m-am trezit in plina iarna fara casa, fara nimic, cu copiii zgribulind de frig. Am fost nevoiþi sa stam la o matuºa. Apoi ne-am mutat la parinþii mei”. Cum satul ºi mai ales imprejurimile casei erau inþesate de securitate, intalnirile dintre cei doi soþi erau extrem de rare. Floare Neamt povesteºte in aceeaºi carte ca: „Ne-am intalnit in 1951, dupa ce multa vreme n-am mai aflat nimic de el. Intr-un tarziu am aflat ca ar fi fugit in Iugoslavia ºi de acolo in Italia. Mi-a scris de acolo, dar eu nu am primit nicio scrisoare. Numai ameninþari din partea autoritaþilor ca voi fi deportata in Rusia, cu copiii cu tot. Scria ºi duºmanilor lor. Lui Blidar, Alexa Burada, informator al Securitaþii, i-a cerut sa-i scrie ce mai facem noi, familia, cu ameninþarea ca daca nu-i raspunde, odata ºi odata va plati cu varf ºi indesat. L-am mai intalnit in 1956, toamna. Venise din Italia. Era zi de targ la Ariniº ºi mergeam intr-acolo, impreuna cu fata. La capatul satului Odeºti ne-a ieºit inainte dintr-o padurice. Era imbracat intr-o salopeta de culoare inchisa, pe cap purta palarie ºi era inarmat. A stat de vorba cu noi, fetei i-a dat cateva sfaturi parinteºti, apoi a plecat”. Blidaru nu se ferea de autoritaþi. La Paºtele din 1958, a venit acasa ºi s-a plimbat liniºtit pe uliþa satului, salutand cu „Hristos a inviat!”. Oamenii il priveau cruciþi ºi se intrebau daca au venit cumva americanii de se plimba Blidaru liber pe uliþa. Un „razboi” inegal cu autoritaþile Dupa intoarcerea din Italia, mai bine pregatit ºi inarmat, Blidaru a pornit un razboi cu autoritaþile comuniste, care i-au furat agoniseala de-o viaþa, i-au furat libertatea ºi i-au prigonit familia. Culmea, deºi raportul de forþe era inegal, Blidaru a fost cel care a caºtigat ºi bataliile ºi razboiul, pentru ca a ales moartea in locul ingenuncherii. In cartea lui ªtefan Bellu, soþia lui Blidaru iºi aminteºte de cateva dintre „ciocnirile” lui cu autoritaþile: „Dupa cate i-au facut lui, dupa cate ne-au facut ºi noua, asupra comuniºtilor din sat a inceput sa se abata mania lui Vasile Blidar. Intr-una din zile, Gaþ Vasile, gestionarul, a plecat cu o caruþa spre Cehu Silvaniei sa aduca marfuri pentru cooperativa. In caruþa erau mai multe persoane. La ieºirea din sat, Blidaru i-a taiat drumul : „Hai Gaþ, sa ne impacam!” – i-a zis gestionarului. Acesta a sarit din caruþa ºi a rupt-o la fuga. Blidaru a tras ºi l-a impuºcat in picior. Dupa intamplarea aceasta, satul a fost impanzit cu militieni ºi securiºti in urmarirea lui Balidaru. Nu l-au putut prinde. A urmat apoi Sigheti Vasile. Mergea la targ cu caruþa. L-a somat sa se opreasca. Acesta a sarit din caruþa ºi a luat-o la fuga. L-a impuºcat mortal. Eu, iaraºi, am fost arestata ºi maltratata. Aceeaºi soarta a avut-o ºi Griguþ Petru. L-a impuºcat mortal pentru ca nu a vrut sa se supuna somaþiei lui. Pe Vasile Blidaru, cel care avea nume identic cu soþul, l-a ranit in doua randuri, dar a scapat cu viaþa. Deac Ioan s-a ales cu o bataie zdravana. Conea Vasile a murit de spaima, tot aºteptand sa-l impuºte Blidaru. Soþul meu i-ar fi putut lichida pe toþi. Era prea bun ochitor ca sa-i scape careva. Dar se pare ca anume i-a infricoºat, i-a terorizat, aºa cum ne-au terorizat ºi ei pe noi”. „Du-te ºi da veste tradatorilor!” „Cu Burada lucrurile aºa s-au petrecut. L-a cautat ºi l-a gasit pe Vasile Blidaru in padure. I-a spus ca ºi el este urmarit de securiºti ºi ca s-a hotarat sa ia drumul codrilor. Trebuie spus ca in capatul satului, dinspre Baiþa de sub Codru, Securitatea avea un punct fix permanent pentru urmarirea lui Blidaru. La acest punct special erau trupe speciale de securitate care urmareau, erau foarte bine organizate. Ea ii cuprindea ºi pe informatori. Blidaru ii cunoºtea pe aceºtia ºi ºtia ca Burada face parte dintre ei. Dar atunci s-a prefacut ca nu ºtie. L-a acceptat. Dar ºi-a ºi injghebat in minte planul. Vezi, i-a spus, vom ataca postul de miliþie din Baiþa. Trebuie sa dezarmam miliþienii ºi sa-i legam. ªtii sa legi? ªtiu, i-a raspuns. Sa vedem. Leaga-ma! ªi i-a intins o sfoara. Burada l-a legat. Apoi Blidaru i-a zis: Acum sa-þi arat eu cum trebuie facut. Burada l-a dezlegat. Aratandu-i cum trebuie facuta legatura, Blidaru l-a imobilizat pe Burada de-adevaratelea. Apoi, spunandu-i in faþa cine-i el, Burada, un miºel ºi un tradator, pus in slujba securitaþii sa-l prinda pe el, Blidaru i-a tras o mama de bataie, dupa care l-a trimis acasa, aºa legat cum era, cu urmatoarea porunca: Acum du-te ºi da veste ca aºa vor paþi toþi cei care vor fi trimiºi dupa mine ca sa ma tradeze, sa ma dea pe mana Securitaþii. In halul in care era, ºi de ruºine, Burada nici n-a indraznit sa traga acasa. L-a gasit un gospodar din sat, ascuns la el in ºura, in fan. La dezlegat la maini ºi abia apoi s-a dus Burada acasa la el, spaºit”. Sprijinit de toþi satenii Blidaru a avut un sprijin consistent din partea satenilor. In cartea lui ªtefan Belu, Augustin Mitrea din Baia Mare, unul dintre cunoscatorii poveºtii lui Blidaru, povesteºte ca Blidaru n-a putut fi prins atata timp: „Datorita iscusinþei, a curajului sau formidabil, dar ºi sprijinului pe care i l-au acordat oamenii din zona. Din aceasta pricina mulþi au avut de suferit, indurand torturi ºi inchisori. Pe Blidaru l-au sprijinit ºi au fost condamnaþi pentru aceasta fostul director al ºcolii, Popescu, Blidaru Alexa, Iosif frizerul, un þaran care facea ºi pe frizerul satului”. Moartea unui erou Haituit de autoritaþi, terorizat, Vasile Blidar n-a putut fi niciodata invins. Comuniºtii i-au furat libertatea, sanatatea ºi chiar viaþa. Dar nu i-au putut lua demnitatea ºi onoarea. Dupa numeroase conflicte cu autoritaþile, Vasile Blidar, „Blidaru”, a fost ucis prin tradare. Soþia lui povesteºte in cartea lui Bellu ca: „A cazut in lupta, in 1958, in vinerea de Rusalii. In seara acelei zile era ascuns in casa la Rogoz Floare, soþia lui Traian Rogoz, fostul lui camarad de haiducie, care atunci se afla la inchisoare. Locuia la Huta, intr-o casa izolata, in apropierea padurii. Cam pe la 11 noaptea a ieºit afara ca sa plece. Deodata a vazut numai ca þaºnesc rachete luminoase din toate parþile. ªi-a dat seama ca este incercuit. A cautat sa se refugieze in casa, dar femeia incuiase uºa in urma lui. Atunci a inceput sa arunce grenade ºi a incercat sa scape cu fuga. A fost ciuruit in noapte cu automatele, nu departe de casa. A cazut, se pare, intr-o ambuscada. Ce-au facut cu corpul neinsufleþit, n-am aflat nici pana astazi ». Culmea, deºi fusese arestata in repetate randuri ºi sfatuita de Blidaru, a intentat divorþ cand acesta inca traia, pentru a scapa de teroare, soþia lui ºi familia au fost in continuare prigoniþi, chiar ºi dupa moartea haiducului. « Dupa impuºcarea soþului am fost din nou arestata. M-au dus la Securitatea din Baia Mare, iar de acolo la Satu Mare, unde am fost judecata de un tribunal militar ºi condamnata la 10 ani de inchisoare. Am fost purtata prin temniþele de la Jilava, Miercurea Ciuc, Arad ºi Oradea. Numai eu ºtiu prin cate am trecut. Am fost eliberata dupa patru ani, in urma unei amnistii. Cat timp am fost inchisa, ne-au demolat ºi ce a mai ramas din gospodarie: ºura, casuþa de vara, fantana au astupat-o cu pamant, pomii i-au lovit cu securea. Ne-au ºters de pe faþa pamantului“.