EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Basarabia in Gulag

Eliberata in 1941 si resovietizata in 1944, sub denumirea RSS Moldoveneasca, Basarabia devine un poligon de incercare pentru experientele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) si NKVD: deportari pe viata, exterminarea elitelor, colectivizarea satelor si industrializarea fortata, rusificarea culturii si a vietii publice, alterarea mentalitatilor. Spre deosebire de Romania, Basa¬rabia a cunoscut experienta co¬munista in varianta sa clasica, sovietica. Daca in Romania inamicii regimului comunist erau identificati de regula din randurile „claselor ex¬ploatatoare”, in Uniunea So¬vietica, mai ales in republicile nationale pre¬ponderent rurale, dusmanul de cla¬sa coincidea adesea cu o anumita co¬munitate etnica. Stalin insusi obisnuia sa spuna ca „problema taraneasca cons¬tituie baza, chintesenta chestiunii nationale; in esenta, problema nationala nu este altceva decat chestiunea tara¬neasca”. Teroarea comunista in ex-RSS Moldoveneasca a avut caracteristici specifice Gulagului din URSS, in care factorul etnic a jucat, direct sau indirect, un rol deloc neglijabil. O alta deosebire importanta fata de Romania, este ca in Moldova sovietica cetatenii nascuti pe teritoriul republicii puteau sa se identifice drept rusi, ucraineni, evrei, gagauzi, bulgari etc, dar in nici un caz drept romani. Simplul fapt de a spune ca esti roman era calificat drept actiune impotriva statului sovietic, etichetata ca nationalism si pedepsita conform arti¬colului 71 al Codului Penal al RSS Moldovenesti. In perioada stalinista, na¬tionalismul, adica sim¬¬plu fapt de a-ti asuma identitatea ro¬maneasca, era sanctionat de regula cu deportarea in Siberia. Dupa moartea lui Stalin, a fi roman continua a fi o crima, dar sus¬cep¬ti¬bila de o pedeapsa mai pu¬tin aspra – ostracizarea din societate. Chiar folo¬sirea alfabetului latin cade sub incidenta actiunilor antisovietice. Cazul cel mai cunoscut este acela a lui Victor Stratan, care, in 1967, fiind doctorand la catedra comunism stiintific de la Universitatea din Chisinau si membru al comisiei de examen de stat, semneaza din neatentie cateva diplome in litere latine. Drept ur¬mare, este exmatriculat de la doctorat si marginalizat pentru totdeauna din sistemul de invatamant. In urma semnarii Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Basarabia este revendicata de sovietici drept zona lor de influenta. Astfel, la 28 iunie 1940, Armata Rosie ocupa Basarabia, precum si Bucovina de Nord si tinutul Hertei. Drept urmare, este creata Republica So¬vietica Socialista Moldoveneasca (RSSM) la 2 august 1940. Basarabia cunoaste astfel inca din anii 1940-1941 experienta sovietizarii si comunizarii, unul din elementele centrale ale acestei experiente fiind aplicarea terorii in masa fata de clasele sociale indezirabile. Anexarea Basarabiei de catre sovietici an¬ticipeaza astfel instaurarea regimului co¬munist in spatiul romanesc dupa 1944. In¬trucat majoritatea etnica romaneasca din Basarabia era alcatuita din tarani, iar aceasta clasa era vizata de masurile de teroare, re¬pre¬siunea capata, in mod indirect, un pronuntat caracter antiromanesc. Primii care au cazut victime ale regimului comunist au fost 1.122 de persoane, arestate in perioada 28 iunie - 4 iulie 1940, fosti functionari ai statului roman sau suspecti de colaborare cu administratia romana. In urmatoarele luni au fost arestate alte cca. 2.000 de persoane, majoritatea fiind lucratori ai cailor ferate in care regimul sovietic nu avea incredere. Inamici potentiali ai puterii sovietice au fost considerati si germanii din Basarabia, urmasi ai colonistilor din secolul al XIX-lea. Cele mai importante arestari ale populatiei locale vor avea loc in ajunul atacului german asupra Uniunii Sovietice din iunie 1941. La 31 mai 1941, imputernicitul Moscovei pentru arestarea sau stramutarea elementelor in¬dezirabile, S.A. Goglidze31, trimite un raport lui Stalin. Potrivit acestuia, ur¬mau sa fie anihilate cele mai periculoase ele¬mente, cum ar fi fosti membri ai Garzii de Fier, caracterizata ca „cea mai clandestina organizatie, cu experienta de ani de zile in activitati ilegale”, avand „cadre teroriste, organizate in trupe speciale”. Alte persoane susceptibile de deportare erau fosti membri ai Partidului National Crestin, ai Partidului National Taranesc si Partidului National Li¬beral, care ar fi incercat sa organizeze ac¬tivitati ilegale. Alte persoane vizate pro¬veneau din randurile marilor latifundiari, comerciantilor, jandarmilor, albgardistilor rusi etc. Operatiunea majora de arestare si deportare a fost stabilita pentru noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, fiind vizate 32.423 de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei. Dintre acestea, 6.250 urmau sa fie arestate, iar 26.173 – deportate. In total, in primul an de ocupatie sovietica au avut de suferit – prin arestare sau deportare – nu mai putin de 86.604 persoane din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Her¬tei. Aceasta cifra se apropie de cea calculata de istorici rusi dupa documente de arhiva de la Moscova, adica in jur de 90.000 de persoane reprimate, arestate sau deportate in primul an de ocupatie sovietica. Arestarile au continuat chiar dupa 22 iunie 1941. In toiul operatiilor militare, a fost arestat si condamnat la 15 ani deportare Nicolae Costenco, fost redactor sef al revistei interbelice „Viata Basarabiei”. Altor intelectuali, precum Mihail Curicheru, li s-a incriminat conducerea unor organizatii antisovietice, drept care au fost deportati ad hoc. Daca deocamdata nu poate fi stabilita componenta etnica a celor deportati, din punct de vedere social acestia erau cata¬logati drept cele mai „antisovietice si con¬trarevolutionare” elemente. Sovietizarea si comunizarea Basarabiei este reluata imediat dupa intrarea Armatei Rosii in provincie, in martie 1944. Capitala este fixata temporar la Soroca, unde isi fac loc de resedinta organele de stat si de partid ale RSSM, evacuate in interiorul Rusiei la inceputul razboiului. Dupa 23 august 1944, autoritatile Moldovei sovietice se stabilesc, de data aceasta pe urmatoarele aproape 5 decenii, la Chisinau. Foametea, dupa cum am vazut, n-a convins taranul sa intre in colhoz. Ca si in alte regiuni anexate recent de Uniunea Sovietica, in RSSM a fost organizata o noua deportare in masa, dupa modelul celei din iunie 1941. Acest eveniment tragic a inceput in noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la ora 2 dimineata, si a durat pana la ora 8 seara a zilei de 7 iulie. Conform operatiunii „Iug” („Sud”) era vi¬zata deportarea a 40.850 persoane, dar, din diferite motive, a fost infaptuita stramutarea fortata in Siberia si Kazahstan a 35.796 de persoane, dintre care 9.864 barbati, 14.033 femei si 11.889 copii. Din totalul familiilor deportate, 7.625 erau considerate „chiaburesti”, restul membrilor acestora fiind acuzati de colaborare cu „ocupantii ger¬mano-fascisti”, dintre care 305 familii sau cca. 1.000 de persoane erau din fosta RASSM, de pe malul stang al Nistrului. Pe drept cuvant, evenimentul a fost numit ulterior „cea mai mare deportare a populatiei basarabene”. Ultima deportare in masa a populatiei basarabene a avut loc in noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 si a vizat, de aceasta data, elementele religioase considerate un pericol potential la adresa regimului comunist sta¬linist. In cadrul operatiunii, numita „Sever”, au fost arestate si deportate 723 de familii, nu mai puțin de 2.617 de persoane. Au fost vizati in primul rand membrii „sectelor” religioase, mai cu seama cei care se numeau „martorii lui Iehova”. Un supravietuitor al «foametei rosii», Victor Volcinschi, nascut la Badraganii-Vechi, raionul Edinet, reda inca mai viu drama perioadei: „La noi, la Badraganii-Vechi, raionul Edinet, au fost cazuri grave de tot. S-au mancat frate pe frate si, peste cativa ani, cei ramasi in viata si-au iesit din minti... Prin martie-aprilie [1946] s-a inceput criza. Tata a incercat sa ascunda prin grajd la vaca, prin alte parti, dar cei cu scuturatul au cotrobait pretutindeni, cu furca si cu viergea de fier ne-au gaurit toate acareturile de-a maruntelul... Cel mai tanga iti era ca ne-au «vandut» oamenii de sat, cu care-ai cununat si-ai botezat, cei cu care-ai holteit si ai pascut bobocii si vitele – de cei din raion nici nu mai ziceai nimica... In ’46 s-au suit fara sinchiseala in pod si au maturat tot putinul agonisit cu greu – da, e adevarat, nu se facuse roada vara si toamna, dar, totusi, ne trageam zilele cu ce ne-ar fi lasat, macar niste cioturi de popusoi pentru un cir de mamaliga cu un pumn de faina la un ceaun de apa. Da asa – au pustiit totul, si nu strainii, da, chiar de-ai nostri, cei de sat, iesindu-se din piele ca sa fie la nivelul cerintelor inaintate de raion!”. Nationalizarea in¬dus¬¬tri¬ei si colectivizarea agriculturii dupa mo¬delul sovietic clasic sunt continuate in plina forta. Cea mai importanta sarcina era cea a colectivizarii, intrucat majoritatea populatiei era rurala, atasata proprietatii private si nu dorea sa intre in colhozuri. Initial, puterea sovietica a adoptat strategii mai mult sau mai putin pasnice, prin diferite inlesniri, santaj sau presiuni. Acestea insa nu au avut sorti de izbanda si, in iarna anului 1946/1947, puterea sovietica a declansat o foamete in masa cu scopul terorizarii populatiei recal¬citrante. In total, dupa estimarile facute de istoricul Mihai Gribincea pe baza docu¬mentelor de arhiva, numarul victimelor foa¬metei din anii 1946-1947 se ridica la cel putin 216.000 persoane. Pentru prima data in istoria provinciei, au fost inregistrate cazuri de canibalism.