EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / „Nucleele comunale” ostile regimului

* Gruparea Popsa a reusit sa-si creeze mai multi adepti decat orice alta „banda anticomunista din Maramures”. De altfel, in rapoartele Securitatii, scrie negru pe alb ca fugarii erau vazuti ca „eroi ai neamului” de tot mai multi maramureseni. Pe baza notorietatii si cunostintelor familiale, membrii gruparii au creat organizatii-nuclee in mai multe comune din plasa Iza si Viseu. In paralel cu lupta din munti si confruntarile cu Securitatea, Gruparea Popsa a pus la cale un plan, bine conturat, de rasturnare a regimului. In fiecare comuna de pe Iza, Mara si Viseu urmau sa fie infiintate mini-organizatii, formate din 5-6 persoane, care, la momentul oportun „sa puna mana pe arme” si sa preia conducerea localitatilor. Potrivit Cameliei Ivan Duica, indatoririle acestor organizatii erau: „stabilirea de legaturi cu membrii PMR, de la care sa obtina informatii cu tot ceea ce se petrece in randurile partidului si de a lua legatura cu autoritatile pentru a fi informati despre eventuale urmariri ale unor membri ai organizatiei, așadar vor desemna pe cineva dintre ei care sa asculte stirile postului radio Londra-New York, pe care le vor comunica celorlalti; se va urmari activitatea serviciului de Siguranta in timp ce se gaseste in comuna si va comunica evenimentele membrilor gruparii; colectarea de bani, alimente, gazduirea membrilor gruparii, cand acestia veneau in comuna respectiva; adunarea armamentului necesar din comuna; fiecare membru avea datoria de a se inarma”. Pe langa aceste organizatii, gruparea era sprijinita si de doua organizatii de tineri, una in Sighet, una in Dragomiresti. Prima organizatie comunala s-a constituit in 1949, cand preotul Ioan Dunca Joltea il recomanda pe Dumitru Roibu Pop gruparii si il sfatuieste sa organizeze o sedinta clandestina in sat. Adunarea are loc in casa unui satean si aduna in prima faza doar 5 participanti. Ulterior, numarul ieudenilor care se alatura gruparii creste la 17. Intr-un raport al Directiunii Regionale de Securitate Oradea catre Directiunea Generala a Securitatii Poporului din 19 mai 1949, se arata ca acestia „au gazduit, au alimentat banda in repetate randuri, in casele lor s-au tinut mai multe consfatuiri si pot fi socotiti membrii ai organizatiei. In comuna Ieud s-a simtit cel mai mult activitatea bandei si a grupului greco-catolic. In aceasta comuna, organizatia de partid era aproape inexistenta. Cei inscrisi au fost asa intimidati incat nu au avut curajul sa se duca la sedinte sau sa-si plateasca cotizatiile. In aceasta comuna au fost cele mai multe manifestari deschise contra unificarii. Au impiedicat deschiderea bisericii dupa ce, in prealabil, au batut in cuie usile bisericii. Au fost lansate manifeste instigatoare pe aceasta tema. S-au tinut liturghii clandestine greco-catolice”. In Rozavlea, seful organizatiei a fost Ioan Marza zis Toderas. Aici, nucleul comunal cuprindea tot 5 persoane care s-au intrunit in sedinte si au sprijinit gruparea Popsa. Din scriptele Securitatii reiese ca la Viseu de Jos, organizatia era condusa de Nasui Pantelimon, zis Pantil „chiabur”, fost manist si II CUPRINDEA PE Vasile Nasui, Rachita Ioan Pop, Dumitru Pop Rachita., Ioan Pop zis Dola, Ioan Pop zis Habdian: „susnumitii s-au intrunit in sedinta cu banda, au acceptat organizarea, au gazduit, au alimentat banda, iar prin numitul Pop Ioan Habdian s-a predat bandei un pistol automat. La Pop Ioan Rachita au mai fost ascunse, la dispozitia bandei, o pusca mitraliera cu patru incarcatoare, cu cartuse, precum si o arma mitraliera. Pe baza indiciilor serioase au mai fost retinuti ca membrii un alt grup, separat taranilor: Condruc Ioan, seful postului de militie din comuna Viseu de Jos. Sunt martori care au vazut cum unul din fratii Popsa, intr-o noapte, la orele 23-24, a intrat cu unul din membrii bandei la postul de militie. Este un alt martor care l-a vazut pe seful militiei intrand in locuinta preotului unde erau fugarii, ramanand la masa. La susnumitul plutonier s-a gasit un pistol pe care l-a procurat inca din decembrie 1948 si pana in prezent nu l-a anuntat forurilor superioare. Vlad Gheorghe, preotul comunei, recunoaste ca ar fi avut contact cu banda. Ca tainuitori, favorizatori si gazduitori ai bandei a fost identificat Ioan Kormosi, susnumitul avand doua intrevederi cu seful bandei, fara a fi silit, de buna voie a eliberat pentru membrii bandei buletin de la biroul populatiei false”. In februarie 1939 s-a tinut o sedinta de organizare in comuna Botiza, in casa lui Ioan Suciu. In declaratia data la Securitate de Popsa Ioan se arata ca: „ cu cei care nu au fost prezenti la sedinta am stat de vorba individual, aratandu-le scopul final al bandei, rasturnarea regimului actual in urma unui conflict armat intre Marile Puteri”. Tot in aceeasi luna a avut loc o sedinta in Salistea de Sus, in casa lui Chis Ioan. In Dragomiresti, gruparea se bucura de un sprijin mai numeros, format din doua grupuri: unul de tineri, in frunte cu Vasile Ofrim si Ioan Zubascu si altul format din persoane mai in varsta, in frunte cu Ioan Ilban. Sef peste cele doua grupari era Ofrim, iar intalnirile se tineau fie in camp liber, fie in casa lui Ioan Rieber, de la care gruparea a primit si un pistol automat. Tot in februarie 1949 s-a constituit si organizatia din Sieu, in casa lui Gheorghe Petrovan. In Borsa, adunarea s-a tinut in casa primarului Mihali Strifunda. In 1949, Strifunda a fost contactat si de un grup de profesori din Sighet, care i-au cerut sprijin in rasturnarea regimului comunist. In Bocicoel, gruparea Popsa avea trei adepti, iar in Cuhea doi. La Viseu de Sus, „banda” era sprijinita de o functionara la cooperativa, iar in Viseu de Mijloc, membrii gruparii erau adapostiti de invatator. In urma arestarilor „lotului Visovan” la Liceul Dragos Voda din Sighet s-a constituit o noua organizatie, in frunte cu Minica Stefan, aflata sub directa coordonare a fratilor Popsa. Tinerii planuiau sa atace Inchisoarea Sighet si sa-si elibereze colegii incarcerati acolo. In total, din scriptele Securitatii reiese ca fratii Popsa au reusit sa adune un numar de 109 persoane, din care 61 fusesera arestate, unul impuscat mortal, iar 47 au reusit sa fuga in zonele limitrofe.