EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / „Doamne, fa din fiecare rana o cadelnita spre cer”

* In cele mai crunte chinuri, detinutii politici aveau o singura „arma”: credinta. Pe peretii izolatorului, in celule, in gand sau cu voce stinsa, scriau ori murmurau: „Doamne miluieste-ma!”. Au povesti diferite, torturile prin care au trecut sunt diferite, sperantele ingropate. Totusi, intrebati cum au rezistat, toti detinutii politici raspund fara sa clipeasca: „ne-a ajutat credinta in Dumnezeu”. Cu genunchii plecati in sange si apa, tremurand de frig si de frica, deznadajduiti, detinutii politici luptau contra regimului comunism prin demnitate si suferinta, dar contra propriilor deznadejdi nu puteau lupta decat prin rugaciune. Din cea mai crunta suferinta, au facut cristelnita, si din cea mai crunta deznadejde au facut cea mai fierbinte rugaciune. La inchisoarea din Miercurea Ciuc, femeile inganau, uneori, un cantec pornit din zeci de piepturi, o ruga fierbinte catre Maica Domnului, ocrotitoarea celor in suferinta: „Maica, pe pamant, pentru Tine, mii de albastrele; bolta de azur Iti inchina licariri de stele... Din celula mea, Maica Sfanta, as vrea sa-ti trimit manunchi gandurile mele ! Prinsa-n colt de stea, Maica, ruga mea, Ti-o trimit in dar de ziua Ta ! Fecioara, nu ne uita in lacrimi si in furtuni, Marie, mila Ta da-ne-o !... Stranse an de an, doruri si alean, doar, la Tine, afla un liman !...” Detinutii trecuti prin focurile reeducarii de la Pitesti aveau alta rugaciune: „Dumnezeule, Dumnezeule, Maica Preacurata, ajutati-ma! Doamne, nu ma lasa, ajuta-ma sa trec si peste aceasta grea incercare!”. Cand, in timpul batailor cumplite simteau ca-i parasesc puterile, detinutii strigau: „Ajuta-ma, Doamne si tine-ma sanatos, sa nu-mi pierd mintile asemeni robotilor care ma tortureaza!”.