EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / „Diacul” executat de Craciun

* Chiabur si fost primar in satul Cufoaia, comuna Dumbrava din Maramures, Alexa Bel a devenit „dusman al poporului” pentru „crima” de a-si alerta consatenii ca o sa vina americanii. Parat, condamnat si urmarit de securitate, Bel a devenit fugar. In seara de Craciun, securitatea a aflat ca Alexa va veni acasa. A fost prins, si culmea, in seara de Craciun a stat la masa, in casa unui vecin, cu urmaritorii sai, pentru ca a doua zi, tot ei sa-l execute, in propria curte, sub ochii ingroziti ai sotiei si copiilor. „Vin americanii!” Alexa Bel era un om bine vazut in Cufoaia. Cantor la biserica, primar intre 1940-1946. In ultimul an de stapanire maghiara a fost nevoit sa se retraga in munti pentru a scapa de arestare. Era doar un preambul pentru ce avea sa urmeze. Alexa Bel s-a nascut la 5 decembrie 1897 in satul Cufoaia, comuna Dumbrava, judetul Maramures. Fiul unor oameni simpli, Iov si Iuliana, a fost de profesie agricultor, fiind categorisit in anul 1949 chiabur, deoarece poseda o batoza de treierat si 82 iugare pamant, din care 12 iugare teren arabil, iar restul padure, fanete, stanci etc. Pana in 1946 a fost primar al comunei. Fiind si cantor la biserica greco-catolica din sat, i se spunea „Diacul”. In ultimul an al administratiei maghiare, a fost nevoit sa se retraga in munti ca sa scape de arestare. Era „pregatirea” pentru ceea ce avea sa traiasca in comunism. Pe la inceputul lui 1949, in discutiile cu consatenii sai, spunea, ca si alti romani anticomunisti, ca vor veni americanii. O astfel de vorba i-a ajuns si la urechile unui consatean cu care era demult in relatii de dusmanie. Se zice ca, acesta l-ar fi si amenintat, direct, ca il va da pe mana militiei. Si l-a dat. Faptul ca era chiabur si astepta americanii a fost suficient pentru ca Tribunalul Militar Cluj sa-l condamne, in lipsa, prin sentinta penala nr. 1748/1949, la un an inchisoare corectionala si 1.000 lei amenda, pentru raspandirea de stiri cu caracter dusmanos. Afland ca e cautat de securitate, Bel a decis sa fie liber, in munti, devenind fugar. Fugar solidar Afland ca e urmarit de securitate si „antrenat” din timpul stapanirii ungare, Alexa Bel a preferat sa fuga decat sa fie incatusat. Afland ca Tribunalul Militar l-a condamnat in lipsa si ca il asteapta inchisoarea, fostul primar de Cufoaia, Alexa Bel, a decis sa procedeze ca si in timpul stapanirii maghiare: sa devina pribeag. La inceputul anului 1949, s-a retras in paduri. Si-a procurat si o arma, desi n-a folosit-o niciodata. N-a talharit niciodata pe nimeni. Se ascundea in localitati ca si Cufoaia, Magureni, Preluca, Brebeni, Inau. A fost somat sa se predea, de numarate ori, dar a refuzat, sperand ca situatia din tara se va schimba. Visa si el ca regimul va cadea si ca vor veni americanii. Chiar din clandestinitate, a continuat sa-si indeplineasca slujba de diac. Cum se ascundea mai mult la oamenii din sat, cautat in repetate randuri de militie, in sat devenise o obisnuinta ca, atunci cand vedea militieni sau securisti, sa stie ca „iar a fost Diacul prin sat” sau „iar il cauta pe Diacul”. Numai ca, dupa luni bune de urmarire, securitatea a reusit sa dea de el si sa afle ca, in seara Craciunului lui 1949, intentioneaza sa vina acasa, ca sa-si petreaca Sfintele Sarbatori cu familia. Acel Craciun avea sa fie pentru el ultimul, iar pentru familia sa, primul dintr-un lung sir de ani de cosmar care au urmat. Securistii aveau in plan sa-i aplice un „tratament exemplar” si nu s-au lasat induplecati de „mizilicuri” gen importanta religioasa a sarbatorii, nici a locului si nici de martorii evenimentului tragic care va urma. Ucis de Craciun Stalin spunea ca moartea unui om inseamna o tragedie. Moartea a zeci, sute de oameni e doar o statistica. Comunistii au pus intocmai in practica „invataturile” parintelui Stalin. Sutele, miile de victime ale regimului, desi fiecare o tragedie demna de un roman, au reprezentat simple statistici. Totusi, chiar si pentru cruzimea comunistilor, „unele cifre” au „ars” mai rau. Alexa Bel e una dintre ele. Dupa luni bune, in care s-a incercat prinderea lui prin razii la domiciliu, securistii au incercat sa afle de ce se inarmase. Era suspect, deoarece nu talharise pe nimeni, nu impuscase pe nimeni. Din delatiunile unor apropiati, neavand alta pista, au dedus ca s-a inarmat ca sa ii impuste pe urmaritorii sai in cazul in care va fi prins ori incercuit. Interogand diferite persoane din sat, securistii stiau ca Alexa Bel isi vizita familia. Dar n-au reusit niciodata sa-l surprinda in vizitele acasa. Asa ca, s-au gandit sa organizeze o actiune de Craciun. Fiind credincios si familist, se stia ca „Diacul” va veni acasa de Craciun. Pe baza ordinului telefonic primit de la Securitatea judetului Somes, de la fostul maior Nicolae Briceag, s-a organizat o actiune, in seara zilei de 24/25 decembrie 1949, in satul Cufoaia. Aceasta urma sa aiba loc la domiciliul lui Bel, iar pentru „operatiune” erau pregatiti un numar record de militieni: circa 20 lucratori de la fosta circumscriptie de militie de la Targu Lapus, sub comanda fostului plutonier Augustin Boar, pe atunci șef de post in comuna Stoiceni si girant al functiei de comandant de circumscriptie, si a fostului sergent major Fabian Trif, secretarul circumscriptiei. Incercuit, Bel a iesit din casa inarmat si a incercat sa fuga. A fost capturat insa de militieni, batut si, se spune ca fiind seara de Ajunul Craciunului, militienii s-au dus cu tot cu arestat in casa unui vecin. S-au asezat la masa, au mancat si au baut pana dimineata. A doua zi, Bel a fost legat si transportat cu o sanie la circumscriptia de militie Targu Lapus. Bucurosi de « captura », plutonierul Augustin Boar si fostul sergent major Fabian Trif s-au grabit sa raporteze la militia fostului judet Somes faptele lor de arme. In sfarsit, l-au capturat pe « Diacul », e viu, nu s-a opus si poate fi ridicat si incarcerat. Numai ca, in loc de detalii despre cum avea sa fie transportat Bel la militia judetului ori la securitate, dupa ceva vreme, fostul capitan Vasiliu, de la militia judetului Somes, i-a sunat pe militienii din Targu Lapus si i-a mustruluit de ce l-au capturat viu pe Bel. Dupa o apostrofare ca la carte, le-a cerut militienilor sa-l duca pe dizident inapoi in locul de unde l-au prins si sa-l execute, sub pretextul ca a incercat sa fuga de sub escorta. Plutonierul Boar s-a opus, spunand ca nu poate executa ordinul, deoarece nu e legal si nici corect. Ca Bel nu a incercat sa fuga de sub escorta si sta linistit la postul de politie. Dar superiorul sau nu s-a lasat induplecat, ba mai mult, l-a amenintat ca va fi tras la raspundere pentru atitudinea lui. A fost chemat la telefon secretarul circumscriptiei fostul sergent major Fabian Trif, caruia i-a fost transmis ordinul initial, facandu-l in acelasi timp raspunzator de executarea lui intocmai. Pe baza ordinului telefonic primit, fostul sergent major Fabian Trif a organizat un „comando” format din subofiterii Florea Lutu, Ioan Satmari, Gheorghe Vistig, Coc Aurel si, in seara zilei de 25 decembrie 1949, au pornit spre Cufoaia, cu tot cu Alexa Bel. „Diacul” a fost obligat sa fuga pe o poteca, ar fi presimtind scenariul pus la cale de militieni și a refuzat sa plece din mijlocul lor. Dupa multe insistente, a pornit spre casa. N-a apucat sa faca decat cativa pasi, ca plutonul s-a si asezat la locul de executie, la vreo 30 de metri de casa. Cand s-a apropiat de curte, au tras toti asupra lui. Alertat de focurile de arma, Ioan Bel, vecin si cumnat cu Alexa, a fugit in curte. Alexa se mai zbatea, nu murise inca. Atunci un subofiter i-a mai tras un glont in cap. De parca nu era destul, un subofiter s-a dus in casa si i-a spus sotiei sale: „Hai scroafa puturoasa si iti ia porcul din gradina, ca a fost lichidat”. Corpul sau a fost predat familiei, care l-a inhumat in propria gradina. Desi Bel nu a ucis pe nimeni, securitatea nu s-a multumit nici macar cu executia lui. Prigoana familiei sale a continuat. In schimb, cei care l-au ucis n-au pațit nimic, dimpotriva, au fost recompensati : Vasile Pașca, cel care a tras cartusul decisiv, a fost trimis la Bucuresti pentru a participa la sarbatorirea unui an de la crearea institutiei pe care o servea. Unii dintre subofiterii in cauza aveau sa fie inlaturati din militie in anii 1954-1956. Nicolae Briceag, șeful Securitatii din Dej, a fost anchetat in 1956 de Procuratura Militara Cluj, dar in legatura cu cazul in discutie s-a stabilit atunci ca „Bel a fost impuscat in lupta, cand a fost prins”. Abia la doua decenii de la crima, in contextul anchetelor ordonate de conducerea PCR, Securitatea a recunoscut ca „impuscarea lui (Alexa Bel – n.n.), fara sa fi cazut in timpul actiunii de prindere sau fara sa fi fost condamnat la moarte, a constituit o crima”. Vinovatul principal pentru aceasta era considerat fostul colonel Nicolae Briceag, precum si subofiterul de militie Vasile Pasca, cel care daduse lovitura de gratie. Ambii criminali erau membri ai PCR, insa impotriva lor nu mai puteau fi luate masuri penale, intrucat trecuse termenul de prescriptie de 15 ani.