EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / „Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”

Terorizati fizic si supusi celor mai crunte reeducari, care aveau menirea de a-i transforma in „oameni noi”, fara dragoste de Dumnezeu si Tara, detinutii politici si-au gasit singurul sprijin in celula. In aproape toate inchisorile comuniste erau adevarati „sfinti ai inchisorilor”, care l-au „coborât” pe Iisus in celule si au transformat, cruntele temnite comuniste in ...biserici. Desi supusi celei mai severe izolari si supravegheri, terorizati fizic si psihic, detinutii politici n-au renuntat la „arma” de care se temeau cel mai rau comunistii: credinta. Desi, in momentele grele de suferinta, multi isi simteau subrezita credinta, desi nu aveau voie sa se roage, sa se inchine sau sa tina Sfintele Sarbatori, unii au reusit chiar sa oficieze slujbe religioase sau sa compuna cântece religioase si pricesne. Rugaciunile celor din inchisori erau de obicei scurte: „Doamne, nu ne lasa”, „Doamne miluieste-ne” dar le dadeau seninatatea, puterea de a rezista si resemnarea ca: „daca am pierdut libertatea, averea, rangul, dar n-am pierdut credinta in Dumnezeu, n-am pierdut nimic”. Ruga Doamne, fa din lacrimi apa vie Si cununi din suferinti, Neamului da-i vesnicie Si ocean de biruinti. Doamne, da-ne mântuirea Pentru jertfa ce-am adus Si ne curma sângiuirea, Da-ne pacea Ta de sus. Si ca semn pentru-mpacare Odihneste mortii lin; De veghe la fiecare Da-le, Doamne, câte-un crin. Metanie - de Radu Gyr Doamne, fa din suferinta, Pod de aur, pod inalt, Fa din lacrima velinta Ca intr-un pat adânc si cald. Din lovirile nedrepte Faguri faca-se si vin. Din infrângeri, scari si trepte, Din caderi, urcus alpin. Din veninul pus in cana Fa miresme ce nu pier. Fa din fiecare rana o cadelnita spre cer; Si din fiece dezastru si crepuscul stins in piept, Doamne, fa lastun albastru si fa zâmbet intelept. Rugaciune - Mihai Buracu Intorsi de departe, cu inima frânta, Ne este gândul la cei ce s-au dus. Rugamu-Te, Doamne, aduna-i pe ei de sus, Partasi pentru ziua cea sfânta. Cu duhul vor trece in chip de lumina Prin tara cu cântece multe Si-n ceasul acesta vor sta sa asculte La veacul ce inca suspina. Si-n zborul albastru de peste morminte Prin tarini cu gropi fara nume, Durerea din ochii batrânelor mume Vor sterge-o cu palma fierbinte. Si-ntorsi intru Tine, sub bolta inserarii, Ca in mâini nevazute de-Arhangheli Va arde lumina din sfintele candeli Umplute cu lacrima tarii.