EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / „Banda ciobanilor”

In zona comunei Budesti s-a format un puternic nucleu de rezistenta comunista * Liderul lotului era ciobanul Vasile Dunca, devenit celebru in zona datorita faptului ca-i obliga pe comunisti sa manance mizeriile pe care le scriau * Din lotul Budesti a facut parte si «haiducul Frunzila». C and s-a instaurat teroarea, ciobanul Dunca Vasile era prezent in lupta protestatara, facandu-si dreptate in felul lui. Cum ii prindea pe comunisti, ii punea sa-si manance hartiile de la partid. Originar din comuna Budesti, Vasile Dunca isi crease un mic nucleu de rezistenta, cutreierand satele, pentru a plati celor ce comiteau nedreptati. Poterele puse pe urmele lui au reusit sa-l prinda, tot prin tradare, ca de obicei. Arestarea a avut loc la moara Bicului, din comuna Calinesti, de pe malul paraului Cosau, afluent al Marei. Odata cu el a cazut si Paraseau in mainile Secu¬ritatii. Despre cei doi se spune ca au fost impuscati de plutonierul Coza din Sapinta. In una din ciocniri a fost ranit in mana si padurarul Serban Vasile-Simion, din comuna Calinesti, care ducea alimente partizanilor. Condamnat, acesta a murit in in¬chisoarea Gherla, in anul 1961, lasand orfani 5 copii. Tot atunci au mai fost arestati cei doi frati Gherman din comuna Sirbi (unul avea prenumele Vasile), Frunza Ion, tot din comuna Sirbi, doi frati, Sandor din Budesti (unul dintre ei, Puiu, era invatator in comuna), Andreea Ion din comuna Calinesti, Tomoioaga Vasile, Gheorghe Dunca din Borsa si altii. Printre partizanii din zona Calinesti-Budesti se numara si Ion Gruiet, zis «Frunzila Pribeagu’», un personaj devenit legenda si ramas in memoria colectiva ca un «Hercules local». Frunzila e descris de sateni ca un om de aproape doi metri si «lat de un metru», care nu se temea de nimeni, doar de Dumnezeu. Se spune ca Frunzila manca singur la o masa o paine si un kilogram de slanina, dar ca putea ridica singur vagonetii cu minereu de la mina Cavnic. Povestea care i-a pus eticheta de «dusman al poporului» a inceput pe cand avea 20 de ani. Atunci, l-au chemat in armata, iar pentru ca n-a vrut sa se incorporeze a luat drumul codrilor. Vreme de mai bine de un deceniu s-a adapostit in codri si a devenit un haiduc modern. Lua mancare de la bogatii care aveau stane in jur si ii ajuta pe cei saraci. Fiica haiducului, Irina Borodi spune ca «haiducul» a fost prins in timpul spovedaniei. Fiind foare religios, Ion Gruiet s-a dus la preotul din Breb sa se spovedeasca, iar in timpul actului religios acesta i-a dat in cap cu patul toporului, dupa care l-a dat pe mana Securitatii. Au urmat aproximativ 3 ani de detentie, timp in care haiducul din Maramures a fost incarcerat la Jilava, Aiud si Gherla. Fiica lui ne-a povestit ca urmele ranilor provocate de lanturile cu care a fost legat s-au vazut “pana a pus mana pe piept”. Si mai tulburatoare sunt detaliile perioadei de detentie povestite de Irina Borodi: “Tata ne-a spus ca i se arunca mancare intr-o troaca, exact ca la porci. Era legat de un pat de metal, fara saltea, iar pe sub el curgea tot timpul apa. Din cauza conditiilor in care statea, a ajuns sa aiba pe fata rani deschise, in care erau larve de viermi si oua de broaste. Dupa aproape 3 ani, a reusit sa evadeze prin canalul de la WC, dar gaurile de pe fata i-au ramas cate zile a trait”. Frunzila a reusit sa se intoarca in satul natal si si-a pus la punct o strategie care s-a dovedit in cele din urma a fi una bine gandita: s-a prefacut timp de doi ani ca este mut. Cu exceptia discutiilor purtate in casa, numai cu mama sa, Frunzila nu a vorbit cu nimeni altcineva, desi se ajunsese la un moment dat sa fie “ocarat” de oamenii din sat ca este mut. Bineinteles ca a mai fost cautat de securisti, insa faptul ca ajunsese “mut, bolnav si inofensiv” a dus la un fel de clementa. Flinte ingropate Povestea lui Frunzila i-a pus si ii pune mult pe ganduri pe cei care pornesc in drumetii prin padurile din zona Cavnic – Budesti – Ocna Sugatag. Unul dintre motive este faptul ca la batranete, Frunzila le-a povestit mai multor oameni ca aceste paduri sunt impanzite de arme de foc, unse cu „vazelina” sa nu rugineasca si ingropate in scorburi sau langa anumiti copaci. Cainta preotului Fiica haiducului ne-a povestit ca, la batranete, tatal ei a avut parte de o surpriza neasteptata. Aflat pe patul de moarte, preotul din Breb i-a trimis vorba lui Frunzila sa-l viziteze. Omul vroia sa moara impacat ca si-a cerut iertare de la haiduc, regretand raul pe care i l-a facut. Frunzala a refuzat sa-l mai intalneasca pe preot, temandu-se de reactiile pe care le-ar fi putut avea in prezenta acestuia si, cu toate ca n-a putut uita cate i s-au intamplat din cauza lui, i-a transmis un “Sa-l ierte Dumnezeu”. Ridica 90 de kg intr-o mana! Irina ne-a spus ca tatal ei s-a insurat “tarziu, in jurul varstei de 40 de ani”, iar pentru a-si intretine familia s-a angajat pe post de miner la Mina Cavnic. Aici a lucrat timp de 25 de ani. In ciuda suferintelor din inchisoare, Frunzila a ramas in amintirea oamenilor drept un barbat extrem de puternic: ridica intr-o mana 80 – 90 kg fara sa dea semne ca ar depune efort, reusea singur sa puna pe sina vagonetii incarcati cu minereu, ducea in spate greutati de care nu se incumetau sa se apuce mai putin de 3 oameni etc.