EROII din cusca de fier

* Inlatarea Domnului si Ziua Eroilor. In urma cu cateva zile, autoritatile s-au inchesuit la monumente. Au depus coroane si au rostit discursuri cu lacrimi in ochi. Intre timp, adevaratii eroi, asteapta ca, macar memoria sa fie o forma de justitie. In 2 si 4 iunie - s-au implinit 7 si respectiv 4 ani de la eliberarea din temnitele Transnistriei, dupa 12 si 15 ani de inchisoare, a eroilor romani din Basarabia, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. Unii definesc eroismul prin curaj. Altii prin puterea de a renunta la sine, la viata, la sanatate, la libertate, pentru o idee. Pentru toti insa, indiferent de opinii, ei au devenit sinonim cu acest cuvant. Eroii din cusca transnistriana. In anii tulburi de dupa 90, agitau un tricolar dintr-o cusca de fier si cantau “noi suntem romani”, in timp ce o uzina intreaga cerea condamnarea lor la moarte. Pe 9 decembrie 1993, un tribunal ilegitim de la Tiraspol din "autoproclamata republica moldoveneasca nistreana" a pronuntat sentinta in procesul grupului de patrioti romani cunoscut de opinia publica mondiala sub numele de "grupul Ilascu". Intre 2 si 4 iunie 1992, Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac si Valeriu Garbuz au fost arestati la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu insemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilo Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) si acuzati de autoritatile transnistrene de crime de razboi si actiuni de terorism. Dupa ce au fost aruncati in beciurile transnistriene, batuti crunt, fugariti cu cainii lupi, fara nicio posibilitate de a lua legatura cu familia, a venit si sentinta. Ilie Ilascu a fost condamnat la moarte prin impuscare, iar ceilalti 5 membri la privatiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani. Procesul a fost considerat de intreaga europena nelegitim. La fel de nelegitim ca si “proaspata republica”. Mai trziu, in 2002, CEDO a scris negru pe alb ca sentinta e ilegala. Si totusi, toti au trbuit sa-si execute si ultima zi de pedeapsa. Singura “amnistie” a autoritatilor a fost ca Ilascu a fost condamnat la inchisoare in loc de moarte. Iar unul din membrii "grupului Ilascu", Valeriu Garbuz, a fost eliberat peste citeva luni, dupa ce a recunoscut asa zisa vina incriminata acestui grup de autoritatile transnistrene. La scurt timp dupa eliberare, Garbuz a declarat ca a fost maltratat de angajatii ministerului securitatii din Tiraspol. Garbuz este singurul dintre acuzati care a recunoscut invinuirile aduse "grupului Ilascu". Este considerat de membrii "grupului Ilascu" securit infiltrat in rindurile lor. A urmat apoi Petru Godiac, care a fost eliberat la 12 iunie 1994, dupa ce i-a expirat termenul de doi ani de detentie. Dupa ce s-a tratat un timp indelungat, Petru Godiac s-a stabilit in Romania. Ilie Ilascu a fost eliberat in mai 2001, dupa 9 ani de detentie, primind ulterior cetatenie romana si devenind senator roman din partea Partidului „Romania Mare". In iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Lesco, si el cu cetatenie romana, dupa expirarea termenului de 12 ani de detentie la care fusese condamnat. Andrei Ivantoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, dupa 14 ani de detentie. Iar momentul eliberarii a fost in acelasi ton cu detentia. Ivantoc a fost batut chiar si la eliberare. A fost adus aproape de bariera vamala de la Tighina cu masina, dupa 2 ore de la ora anuntata initial, reprezentantii autoritatilor transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunta ca este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei si nu are voie sa revina inapoi, adaugindu-se ca acesta este documentul in baza caruia va fi predat autoritatilor Republicii Moldova. Dupa doua zile a fost eliberat si Tudor Petrov Popa. Astazi toti membrii grupului Ilascu sunt in libertate. Unii locuiesc in Romania, altii in Republica Moldova. Fiecare insa isi continua intr-un fel „perioada de pedeapsa”. Neamul si Tara pentru care au luptat nu i-a aruncat in temnita, dar i-a condamnat la nepasare, umilinta si uitare. Ne rasplatim putinii eroi contemporani cu ajutoare si blocaje birocratice in obtinerea de documente. Si totusi, daca ar fi s-o ia de la capat, ei ar face la fel. Decorati in Romania. Deageaba. In urma cu patru ani, presedintele Romaniei, Traian Basescu, i-a decorat pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Petrov Popa cu Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Cavaler. Atunci, cu lacrimi in ochi presedintele declara: „Sunt oameni care, dincolo de dragostea fata de filonul romanesc al tarii lor, de dragostea pentru poporul roman, de dragostea pentru romani au sapat, in zile de pace, in patria mama, file de istorie pentru o tara care candva a fost parte a Romaniei. Filonul cultural romanesc, radacina comuna, dragostea comuna pentru pamantul patriei, toate acestea sunt realitati pe care cei trei, alaturi de Ilascu, le intruchipeaza pentru poporul roman. Va multumesc pentru ce ati facut pentru tara voastra, pentru tara noastra si va asigur de tot respectul meu si al romanilor”. Numai ca, romanii au uitat in scurt timp. Cred ca suferinta noastra nu a fost degeaba „Neamurile, Romania, conducerea Romaniei m-a sustinut mult. Cred ca suferinta noastra nu a fost degeaba. Noi am dorit ca tara sa fie integra, mare. Au fost unii care nu au dorit asta. Nu am castigat acum, vom castiga pe urma. Are sa vina timpul" - Tudor Petrov Popa „Numaidecat as face la fel” „La mine, totul este in trecut. E istorie, incerc sa uit si sa ma indepartez de ce a fost. Si ce a fost atunci a fost dureros, nici acum nu e mai bine. Am fost in Germania, iar cand m-am intors am zis ca lumea e fericita ca nu stie cum traiesc cei din tarile civilizate, unde omul este stimat. Asta ma doare, ca lumea nu stie si nu vrea sa stie ce se petrece imprejurul lor. Traim cu realitatea de astazi. In Romania nu sunt asteptat, aici nu sunt dorit. In Transnistria sunt persoana non-grata. Dar sacrificiul noastru nu a fost in zadar. Atunci, toti au vrut bine si frumos. Unii se injosesc, altii fac averi, alti vor capital politic. Eu n-am vrut nimic din toate astea. In timpul de fata, daca s-ar ridica lumea care a mai ramas - dar nu a mai ramas nimeni - as face ce am facut atunci. Numaidecat as face la fel” - Andrei Ivantoc „Noi nu am omorat in 1992 nicio persoana neinarmata sau copii, femei, batrani. Am nimicit doar dusmani, care ne-au atacat pamintul si propria casa",se spune intr-o declaratie oficiala, semnata de Ilie Ilascu, cu referire la Decretul de acordare a Ordinului Republicii membrilor grupului „Ilascu”, criticat de Ministerul de Externe al Federatiei Ruse. Neamul si Tara pentru care au luptat nu i-a aruncat in temnita, dar i-a condamnat la nepasare, umilinta si uitare. Ne rasplatim putinii eroi contemporani cu ajutoare si blocaje birocratice in obtinerea de documente. Si totusi, daca ar fi s-o ia de la capat, ei ar face la fel. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro