Eroii

Zeci de maramureseni au luptat cu arma-n mana aproape un deceniu contra terorii comuniste * In Muntii Tibles, Oas, Rodnei, Maramuresului si Gutai au actionat mai multe grupari de rezistenta anticomunista * Pentru curajul de a lupta pentru libertate si onoare, cei mai multi au fost ucisi, altii au fost condamnati la ani grei de inchisoare si umilinte. Niciunul insa n-a fost invins. Usa grea, de fier, se deschide. Batranul intra in celula si arata spre o poza veche. „Aici sunt eu”. Apoi trece la urmatoarele fotografii, dar aproape fiecare explicatie se curma brusc: „a fost impuscat” sau „a murit in inchisoare”. Erau tineri, multi elevi, preoti, padurari, profesori... Toti s-au coalizat impotriva comunismului si au ales sa lupte cu arma-n mana pentru libertate, onoare si curaj. Pe patul greu, din fier ruginit, cade o hartie. Nu apuc sa o citesc, ca batranul sopteste: „E o poveste lunga, dar, daca aveti timp, pot sa v-o spun”.... Erau primii ani de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar zvonurile ca Maramuresul Istoric urma sa fie „smuls” Romaniei se raspandeau cu repeziciune. Amenintati de o noua stapanire, maramuresenii au decis sa se intalneasca la Sighet, condusi de primarul Borsei de atunci, Gavrila Mihali-Strifunda. Borsenilor li s-au alaturat tarani de pe Valea Izei si a Viseului. Toti voiau anularea cererii de anexare a Maramuresului la U.R.S.S. Miscarea condusa de Mihali a fost insa anihilata in scurt timp. Strifunda s-a retras in munti, dar a fost arestat in 1949 si a murit in inchisoare. Lupta abia incepuse insa. In 1947, s-a format primul grup de rezistenta anticomunista, organizat de fratii Ioan si Vasile Popsa si numit mai tarziu „Grupul Popsa", care s-a retras in padurile din jurul Ieudului. Ioan Popsa fugise in munti pentru a scapa de o imininenta arestare. In 1948, i se alatura si alti tineri urmariti de Securitate pentru opiniile lor politice. Un an mai tarziu, fratii Popsa iau legatura cu preotul greco-catolic Ioan Dunca Joltea din Ieud, membru al PNT, urmarit si el de securitate. Dunca a devenit liderul spiritual al „Grupului Popsa” si a adus in grupare alti doi preoti si trei calugarite. Scopul lor era schimbarea regimului comunist. Retrasi in munti, asteptau venirea americanilor si declansarea unui nou razboi intre URSS si statele democratice din Occident. In 1949, a fost arestat un prim lot de membri ai grupului, in timp ce se aflau in casa unui ieudean. Vasile Popsa este ucis in schimbul de focuri, dar Ioan Popsa, Vasile Hotea si Ioan Rusu scapa. Popsa incearca refacerea grupului, dar este si el arestat in scurt timp. Ceilalti doi s-au alaturat insa unui alt grup de fugari in munti. „Grupul Tiblesul” a fost cea mai numeroasa trupa de rezistenta armata din Maramures. Sub conducerea padurarului Nicolae Pop, partizanii din Tara Lapusului au reusit sa actioneze alaturi de cei din Maramuresul Istoric vreme de patru ani. In 1949, Nicolae Pop a fost nevoit sa fuga in munti, impreuna cu cei doi copii - Aristina, eleva, si Achim, amenintati si ei cu arestarea: „La un moment dat, eu m-am tot uitat in jos, asa, si am vazut, cam pe la ora 12, ziua, cum campul era plin de armata. Eu cand am vazut asa, m-am speriat, am lasat-o pe matusa cu fratiorul meu, care era de doi ani, m-am dus la moara, care era in padure, si am spus: Tata, ce fac, ca vin zeci de securisti, sunt… e plin campul de ei. Taica-meu a spus: Vino cu mine. Vino la mine. M-am urcat prin padure, m-am dus la el. Si-am plecat cu tata. Armata a venit, a devastat tot, a batut-o pe matusa; baietelul de doi ani, fratiorul meu, a plans, toata lumea ce-a intalnit… era multa lume, veneau oamenii de la munca campului, erau oameni la noi acasa, veneau la lucru, i-a luat pe toti, i-a batut. (...) Fratele meu era la stana si, cand a ajuns acolo armata, la stana, a intrebat care este baiatul lui Pop. Si, atunci, i-au spus ciobanii: Uite, Achim, ca e Securitatea si a intrebat de tine. Stana era in padure; si-atunci el a fugit (...) Si frate-meu a dat de noi si-am ramas cu tata. Va dati seama ce era in sufletul mamei? Sotul si cu cei doi copii pe munti, iar armata ne cauta, nu va puteti da seama ce-a fost in sufletul mamei”- fragment dintr-un interviu dat de Aristina Pop, aflat in Arhiva de Istorie Orala din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei. Ulterior, numarul membrilor grupului a ajuns catre 20. Ioan Hotico a stat un an si jumatate in munti impreuna cu acest grup. A fugit in 1950 din armata, de la Salva Viseu. O vreme, a stat cu Vasile Chindris pe dealuri, apoi au primit vorba sa mearga in Tibles: „Am stat un an si jumatate cu ei. Erau 25 in grup cand am ajuns, erau oameni invatati, era si un preot, era Atanasie Oniga pe care l-au impuscat, ca a fost tradat de nu stiu cine”. Confruntarile grupului cu trupele Ministerului Afacerilor Interne au fost numeroase, dar „haiducii” din Tibles adoptau o stategie de aparare. Nu atacau niciodata fara a fi atacati, asa ca au reusit sa scape aproape de fiecare data. In iarna anului 1952, au ramas fara provizii. Trupele de Securitate impanzisera zona si-i determinau pe localnici, prin batai, santaj si amenintari sa spuna unde sunt dizidenti. N-au scapat de amenintari si batai nici rudele si familiile fugarilor. Hotico povesteste ca: „In iarna lui 1952, a fost mare zapada. Multi dintre localnicii care ne ajutasera fusesera arestati: 30 si ceva de persoane. Ne-au catat cu avionul pa munti si unul o zas ca stie unde stam. A iesit armata si din partea Maramuresului si a Lapusului si o dat de niste urme. Eu, cu unul Dunca Gavrila, am fost plecati sa vedem ce se mai intampla pe la Ieud, ca eu sunt din Ieud. Dar ne-am intalnit cu niste baieti cu care aveam legatura si o zas ca-i plin de armata si in sat, in Ieud. Amu, ce sa facem? Am zas ca merem inapoi sa le spunem care-i baiu'. Dar, cum am coborat prin padure, am vazut niste urme. Noi nu faceam urme. Si iese dintr-o vale armata multa. Noi nu stiam daca i-o prins pa aceia. Am fugit pa un varf de deal si am tras trei focuri de arma si am strigat sa aiba grija. Dar n-am putut merge la ei, ca stiam ca vine armata. Dar venea si din fata si din spate. Da' da si Dumnezo, ca era o urma de urs inghetata. Am mars pa urma ceie de urs si nu ne-o mai gasit. Armata s-o intalnit si noi am scapat”. S-a intors in Ieud, impreuna cu Ilies Dunca. Urmau sa se intalneasca cu cumnatul lui Ilies, „Boboioc”, sa primeasca niste mancare. Numai ca au fost inconjurati de securisti imbracati in padurari. „Amu ce-om face? Ne-am predat, ca norocul ca o fost un plutonier de armata, tare bun om, in primul cerc, ca altfel ne-ar fi omorat, ca o tras cu arma. Noi n-am stiut cine ne-o tradat. Apoi s-o apropiat un padurar care era cu ei si o zas ca Boboioc ne-o adus”. I-au anchetat, i-au batut, i-au umilit. Voiau sa afle unde sunt ceilalti. Primul interogat a fost Hotico. Avea un frate fugar care, mai tarziu, a fost impuscat. Avea 20 de ani: „A venit unul Stern, seful securitatii din Baia Mare, si ne-o dus la ancheta cate unul, pa rand. M-o luat pa mine intai sa-i spun unde am facut intalnire cu ceilalti. Zic: n-am facut. Zice: du-te si te gandeste”. Hotico le-a spus un loc aiurea, in speranta ca vor renunta, dar securistii voiau sa-i duca acolo : „m-o dus la locul acela. Era o pastravarie a unuia cu care am avut legatura, arestat si el. Si armata a prins un caprior de padure, cum o picat acolo pe gheata. Si n-am stiut ca l-o prins si l-o dus cu masina in Lapusu' Romanesc, la militie. Seara, am ajuns si io, si seful asta acolo, care zice: hai, ca ti-am mai prins un bandit. Capriorul s-o speriat de militari, ca te ajuta si Dumnezeu. Tat tremura si sefu cela zice: du-te la el. Nici nu s-o miscat capriorul, ase o stat, poate am mirosit si io a padure. Zice: uite, banditu' te cunoaste, da' daca scapi caprioru' de aici, te si impusc. Si o dat ordin sa nu se apropie nimeni, ca ii impusca pe toti”. Cele 10 zile in care a ingrijit capriorul au fost cele mai fericite din cei 14 ani de temnita grea care au urmat: „Soldatii stateau in usa, dar nu se apropiau. Plutonierul aducea mancare, apa. Si vreo 10 zile m-o purtat cu el, cu masina. Mi-o dat o curea si il legam la gat. Si la ancheta meream cu tapu. Apoi, intr-o seara, l-o dus in Baia Mare”. Hotico a ajuns la Cluj, apoi la Satu Mare, Timisoara, Oradea, Jilava, la canal, in mina, la Gherla… Avea de executat 25 de ani de munca silnica. A fost eliberat insa in 1964, dupa 14 ani lungi si grei: „La Gherla, mai ales, omorau oameni. La etajul 3 era reeducarea, acolo ii batea, dupa care ii luau de picioare si-i trageau pa scari. Pa multi i-o dus vii si i-o ingropat”. Printre ultimii care au intrat in „miscarea Tiblesul” au fost Ioan Rusu (fost membru al grupului Popsa), Vasile Tivadar si Vasile Blaga. Tivadar a fugit initial impreuna cu membrii Grupului Popsa. Apoi, s-a alaturat Grupului Tiblesul: „Patru ani jumate am fost fugit in munti. De ce? Dupa 1945, rusii o vrut sa ne ia Maramuresul, pana la Gutin. Noi eram la liceu. Ne-o chemat la cinematograf pe toti, ca trebuia sa semneze oamenii ca-s de acord. Pe unii i-au prostit, ca le-o dat zahar. Noi ne-am opus si am batut din picioare, am vrut sa parasim sala. Pe unii i-au arestat atunci, pe altii i-au cautat acasa. Au zis ca avem o organizatie, dar noi numai discutam. Eu sunt din Rona, au venit sa ne caute, dar noi am fugit toti”. Tivadar a urcat in munti, la fratele sau care statea cu oile. Ziua nu iesea din coliba, decat daca era neaparat necesar. Iar atunci purta hainele fratelui sau, ca sa nu fie recunoscut. I s-a trimis vorba de catre secretar sa vina la serbarea de 23 August. Nu avea cine sa interpreteze rolul lui : „A zis ca garanteaza el ca nu ma aresteaza cat tine piesa. M-am dus. Erau si jandarmi, mi-am interpretat rolul si, cu doua numere inainte de final, am plecat”. Mai tarziu, a plecat impreuna cu Rusu la grupul „Tiblesul”, chemat de Popsa. A stat numai o iarna acolo. Spune ca fiecare membru al grupului avea sarcini clare. Unul statea tot timpul la panda: „Odata, i-o depistat pe Pop si pe Pasca. Nicolae Pop, batranul, o zis ca merge sa se schimbe si o fugit. Pe Pasca l-o luat, dar Pop le-o iesit in fata, ca stia padurea si l-o eliberat. Intr-o alta zi, io stateam de panda si unul facea mancare. Am auzit doua bubuituri. Cinci plecasera in sat, dupa provizii. Si au trecut printr-o poiana. Primul era unul Mat, care cunostea urmele si de sub frunze. Si zice: aici is urme de boconci. Noi nu umblam cu boconci, umblam cu opinci, sa nu lasam urme. Celalalt nu l-o crezut. Dar, cand o ajuns in capat, erau inconjurati de armata. O tras, unul o fost impuscat in umar, dar o apucat sa fuga si Aristina Pop, care era in fata, o avut noroc ca nu avea gube numai pe umeri. Si soldatul care a prins-o a ramas cu haina in mana. Au scapat toti, dar, la scurt timp, ne-am despartit”. Tivadar s-a ascuns o vreme in podul unor rudenii. Dar intr-o zi l-a descoperit o fetita care se temea ca o sa-i fure ouale. A alertat vecinii, dar nu a fost parat : „I-am facut semn din pod omului sa plece si el a crezut ca sunt nepotul lui, ca si el avea un nepot fugit”. Dupa aceasta intamplare, s-a decis sa plece. S-a intors din drum, sa mai doarma o noapte in paie: „Nu stiu de ce m-am intors. In noaptea aceie am visat ca-s inconjurat de securisti. M-am trezit si i-am vazut la intrarea in sura. M-am ascuns dupa scara, ca am crezut ca or arunca fanul din pod, dar m-o calcat unul pe picior. M-au arestat. Trei vise mi s-au implit intocmai in viata : asta, unul in care am vazut celula in care am stat 11 ani si jumatate si unul in care un gardian mi-a descoperit o cruciulita. Mai tarziu, in inchisoare, am facut cruciulite din plasticul din periutele de dinti. Aveam trei. Intr-o zi, exact gardianul pe care l-am visat mi-a gasit una. Cam asta ar fi, pe scurt. Sigur, povestea e mai lunga, v-am spus….” Batranul se sprijina de patul greu, de fier ruginit, si ridica hartia. O aseaza intr-un teanc de poze. Apuc sa citesc ultimele versuri din poezia lui Radu Gyr: „Infrant nu esti atunci cand sangeri/ nici ochii cand in lacrimi ti-s/ Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis”. Batranul incheie: „Numai Dumnezeu ne-a ajutat sa rezistam”. Usa grea, de fier, se tranteste. L-au inmorm|ntat pe Ceausescu cu 2 ani mai devreme! Un alt grup puternic de rezistenta anticomunista s-a conturat in jurul localitatilor Dragomiresti si Salistea de Sus, condus de Ion Ilban. Grupul „Dragomiresti" era in stransa legatura cu gruparea Popsa. In mai 1949, grupul a fost descoperit si unii membri au fost arestati. Altii s-au retras in munti, alaturandu-se fratilor Pasca, care le-au dat si cateva arme. Grupul a actionat pana in 1950, perioada in care a avut numeroase „ciocniri" cu Securitatea. Intr-una dintre ele, Dumitru Pasca a fost impuscat mortal. Alt membru al grupului, Ilie Zubascu, a fost arestat si dus la Securitatea din Sighet, unde a fost ucis in bataie in timpul anchetei. Restul sunt arestati si condamnati la inchisoare. Evenimentele din Decembrie 1989 au fost prevestite oarecum, cu doi ani inainte, de un grup de tineri, care i-au organizat o inmormantare simbolica lui Ceausescu. Arestarea lui Nicolae Pop Liderul grupului „Tiblesul” a paralizat si a cerut sa fie abandonat pe marginea drumului care ducea spre sat. A fost gasit de un militian si arestat de Securitate: „Securitatea n-a vrut sa creada ca-i bolnav si ca nu poate vorbi, au zis ca nu vrea sa vorbeasca. Unul i-a dat cu patul armei in fata si i-a curs sange pe gura si pe nas, va dati seama, cred ca de-aici i-a fost moartea. De atunci, nu mai stiu nimic. L-au dus la Securitate!? O fi murit!? Nu stiu unde este inmormantat. Tin sa spun ca a fost un om extraordinar, care si-a jertfit intreaga familie si pe el insusi pentru a face bine aproapelui. Nu a fost un om egoist, un om care sa fie numai pentru el, va spun, a fost un model.”- Aristina Pop despre tatal sau, Nicolae Pop intr-un interviu aflat in Arhiva de Istorie Orala a Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro