Epoca razboaielor pentru petrol

Competitia din ce in ce mai acerba pentru petrol s-ar putea transforma intr-o amenintare la fel de periculoasa ca proliferarea nucleara. Specialistii cred ca preturile petrolului aproape se vor dubla in urmatorii 5 ani. Intalnirea lui Gordon Brown cu liderii britanici din domeniul petrolier pentru a discuta o productie mai consistenta la Marea Nordului, cu scopul de a reduce preturile, a fost determinata de faptul ca preturile petrolului au atins un nivel record de 135 de dolari barilul, de doua ori mai mari decat acum un an si de 12 ori mai mari decat cu un deceniu in urma. Site-ul de profil petrolprices.com prevede ca petrolul va atinge pretul de 1,50 lire sterline pana in luna septembrie. Jeff Rubin, expert in cadrul CIBC World Markets, pre-vede ca „preturile petrolului aproape ca se vor dubla in decursul urmatorilor cinci ani”. Astfel, pana in 2013, s-ar ajunge la pretul de 270 de dolari barilul. Aceasta poa-te constitui o explicatie a faptului ca guvernul britanic sprijina acum compania British Petroleum, pentru a primi o proportie insemnata din drepturile de exploatare a re-surselor de petrol din Irak (pentru care vor fi in curand emise licente) si, in mod uimitor, a devenit clar faptul ca intentioneaza sa anexeze o treime de milion de mile patrate din fundul marii de langa coasta Antarcticii, pentru a preintampina orice tentative de solicitare de drepturi pentru petrolul pe care l-ar putea contine. Exista, insa, suficient petrol? Agen-tia Internationala pentru Energie prevede o prabusire a rezervelor de petrol in urmatorii cinci ani, ce ar forta o noua crestere a preturilor, ce ar putea atinge cote fara precedent si ar spori dependenta Occidentului fata de OPEC. Industria petroliera, in propriul raport intitulat „Con-stientizarea Adevarului Dur despre Energie”, realizat de 175 de au-toritati, printre care s-au numarat si directorii tuturor marilor companii petroliere din lume, a prezis pentru prima oara ca petrolul si gazul ar putea deveni insuficiente pana in anul 2015. Implicatiile geopolitice ale acestei crize sunt imense. Riscul unor viitoare interventii militare si conflicte in Orientul Mijlociu este, in mod evident, semnificativ. Rezervele mondiale totale de petrol sunt estimate a fi de aproximativ 2,5-2,9 trilioane de barili; jumatate din aceasta cantitate a fost deja consumata, iar jumatate dintre cele 51 de tari producatoare de petrol au semnalat o scadere a productivitatii exploatarii resurselor, incepand cu anul 2006. Este de asteptat ca productia non-OPEC sa atinga punctul maxim si sa intre in declin in decursul urmatorilor cinci ani, fapt determinat in principal de cererea foarte mare din partea Chinei si a SUA, precum si de productia restrictionata din Irak. In urmatorii cinci ani, capacitatea din ce in ce mai scazuta a OPEC ar putea deveni treptat ineficienta in a face fata fluctuatiilor pe termen scurt, in functie de ritmul in care va creste cererea la nivel global si masura in care OPEC va investi in noi capacitati. Exista, desigur, modalitati de iesire din aceasta situatie sortita dezastrului, insa respectivele scenarii sunt dificil de pus in practica sau chiar imposibil de realizat. In primul rand, descoperirea unor noi mari campuri petrolifere ar putea modifica peisajul domeniului energetic. Insa, desi pana in momentul de fata au fost cheltuite miliarde de dolari pentru cautarea unor noi asemenea campuri, rezultatele cele mai bune au fost obtinute la mij-locul anilor 1960, iar cele mai recente descoperiri importante au fost facute in anii 1970. Irakul este in prezent singura tara ce detine mari campuri petrolifere nedezvoltate. Insa, chiar daca o scadere a rezervelor de petrol este inevitabila, in contextul in care explozia cresterii chineze coincide cu scaderea productiei de petrol non-OPEC si cu inceputul unei lente, dar sigure scaderi a capacitatii OPEC, viitoarea criza globala ar putea fi atenuata prin restrangerea cererii. Aspectul cel mai ingrijorator consta in faptul ca marile puteri, departe de a-si modifica semnificativ politica pentru energie, chiar isi intensifica lupta pentru rezervele ramase. In pofida unui razboi in Irak imposibil de castigat, SUA construiesc, totusi, cel putin inca cinci baze militare permanente acolo. Scopul este de a controla accesul la petrolul din Golf, inclusiv din Arabia Saudita si Iran. In acelasi timp, SUA incearca sa promoveze o noua lege irakiana de- spre petrol, ce ar oferi companiilor multinationale - si indeosebi celor americane – controlul asupra unor campuri petrolifere pentru urmatorii 30 de ani. SUA detin 737 de baze militare in 130 de tari, sub acoperirea „razboiului impotriva terorismului”, ce au rolul de a apara interesele economice ale americanilor - in mod deosebit, accesul la petrol. Principalul obiectiv al continuarii existentei si a extinderii NATO, dupa sfarsitul Razboiului Rece, este incercuirea Rusiei si impiedicarea Chinei de a domina accesul la petrolul si gazul din Marea Caspica si din regiunea Orientului Mijlociu. Acesta este doar inceputul luptei titanice pentru resurse globale dintre SUA si China, cele mai mari importatoare de petrol din lume. China a depasit Japonia din acest punct de vedere in 2003. Islamul a fost implicat in aceasta competitie, deoarece in lumea is-lamica se afla majoritatea resur-selor din momentul de fata, insa Islamul detine un rol secundar. In ceea ce priveste Rusia, recenta ac-centuare a atacurilor occidentale asupra lui Putin si acuzatiile ca el submineaza democratia au drept scop crearea unui guvern rus pro-Vest, asigurandu-se astfel accesul la petrolul si gazul rusesc, Rusia detinand cele mai mari rezerve din lume. Dupa cum afirma Joe Lieberman, fost candidat la presedintia SUA, eforturile depuse de SUA si de China in a se folosi de importuri pentru a raspunde cererii din ce in ce mai mare „ar putea inteti competitia pentru petrol pana cand va deveni la fel de periculoasa ca si cursa pentru arme nucleare dintre SUA si fosta Uniune Sovietica”. Noi proiecte energetice Neindoielnic, exista posibilitatea de a se economisi energia, in conditiile in care jumatate din energia generata zilnic este irosita, iar propulsia unei masini medii are o eficienta de doar 20 la suta, incalzirea unui cuptor standard avand o eficienta de doar 25 la suta, iar electricitatea generata in unele uzine electrice avand eficienta de doar 35 la suta. Intrebarea, insa, este daca poate fi obtinuta o imbunatatire la nivel global si daca aceasta imbunatatire ar amana criza cu mai mult de cativa ani. De asemenea, extractia dioxidului de carbon din combustibilii fosili, in mod special din carbuni, poate fi deosebit de importanta, insa este necesar cel putin un deceniu pentru testarea tehnologiei necesare, in proiecte-pilot. The Guardian