Episcopul autodidact

Lipsa studiilor de specialitate nu l-a impiedicat pe Ioan Sisestean sa devina episcop greco-catolic al Maramuresului. Chemarea spre Biserica s-a dovedit mai puternica decât vicisitudinile unei vieti traite pe alocuri in clandestinitate. A fost hirotonit preot in 1972, a tinut slujbe in casa sa din Sisesti si a intrat in “legalitate” abia in 1990. Carte de vizita S-a nascut la 11 iunie 1936, in Sisesti. A absolvit Liceul din Baia Sprie in 1962. La vârsta de 12 ani a descoperit lucrarea “Teologia spirituala”, moment in care a inceput si pregatirea sa autodidacta. A lucrat la o biblioteca comunala, a fost profesor de matematica, fizica si chimie la clasele V-VIII din Rus, apoi a fost angajat ca laborant chimist la UUMR. De fiecare data a fost dat afara, pentru ca provenea dintr-o familie de chiaburi. In 1990, a devenit preot greco-catolic in Sisesti. In perioada 1991-1994 a fost profesor de dogmatica la Institutul Teologic dr. Alexandru Rusu din Baia Mare si din 1993, a fost numit vicar de Sighet. In prezent este al patrulea episcop greco-catolic al Maramuresului, functie pe care o ocupa din anul 1994. Reporter: Cum va pregatiti sa intâmpinati Marea Sarbatoare a crestinatatii? Ioan Sisestean: Sa stiti ca toata lumea crestina se pregateste pentru Inviere. Este cel mai mare eveniment din toata lumea crestina, pentru ca daca n-ar fi inviat Cristos, n-ar fi existat crestinismul. Cea mai mare minune dintre toate minunile pe care le-a savârsit Isus Cristos este Invierea sa din morti. Dupa patima lui, urmeaza moartea, iar dupa moarte, Invierea. Prin moartea sa pe cruce ne-a eliberat din robia pacatului. A platit pretul rascumpararii pentru noi. “Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa pacatele lumii”. Prin Invierea sa din morti, ne garanteaza si noua Invierea. Anul acesta este un an special si sarbatorim Invierea in mod deosebit, deoarece Sfântul Parinte, Papa Ioan Paul al II-lea, a declarat anul acesta an sfânt euharistic. Isus Cristos ne-a promis ca acolo unde suntem adunati doi – trei in numele sau, este prezent si el in mijlocul nostru. Este un mod de prezenta. Apoi, a promis apostolilor sai ca va fi cu ei pâna la sfârsitul veacurilor. El este prezent in sfânta euharistie, sub formele pâinii si a vinului. La aceasta ne-a indemnat sfântul parinte: sa fim si noi cu Isus Cristos in sfânta taina a euharistiei, prin vizite cât mai dese la sfântul sacrament al euharistiei, prin adoratie a lui Iisus prin sfântul sacrament pe care Mântuitorul l-a intemeiat la Cina cea de taina, când le-a spus apostolilor: “Aceasta s-o faceti si voi, in amintirea mea”. Este, de fapt, intemeierea acestei taine. Prin aceste cuvinte, i-a imputernicit pe apostoli sa savârseasca aceasta taina, le-a dat putere si porunca. Isus a petrecut in cei trei ani de viata publica pastele evreiesc impreuna cu apostolii, dar numai la ultimul Pasti, la care a intemeiat sfântul sacrament al euharistiei, Isus a declarat: “Cu dor am dorit sa manânc aceste pasti cu voi”. Biserica are cea mai mare consideratie fata de acest sacrament, incât este considerat centrul vietii noastre divine inca aici, pe pamânt. Natura lui Dumnezeu Rep.: S-a tot vorbit de unificarea Bisericilor crestine. Credeti in aceasta posibilitate? I.S.: Sigur! Nu vor trece neamurile, nu vor disparea, pâna nu vor fi una in credinta in Cristos. Isus Cristos se roaga pentru apostolii sai, ca sa fie una, dupa modelul Sfintei Treimi: “Tata Sfinte, ma rog pentru acestia ca toti sa fie una; dupa cum sunt Eu in Tine si Tu in Mine, asa si acestia sa fie una in Noi.” Asadar, dorinta lui Isus Cristos nu poate sa nu fie implinita. Lipsa unitatii se datoreaza lipsei iubirii dintre oameni. Lipseste iubirea din lume! Rep.: Care ar fi modalitatile prin care s-ar atinge acest deziderat? I.S.: Numai prin iubire. Aceasta este nota esentiala, este insasi natura lui Dumnezeu. Modalitati practice n-am putea spune, dupa cum n-am putea spune nici timpul. Lumea este tot mai bulversata, mai divizata, când noi, de fapt, asteptam sa ne unificam. Câta vreme nu renuntam la orgolii personale, nu se poate realiza o unitate. V-as da un singur exemplu: Parlamentul european nu tine cont de originea crestina a Europei… Rep.: Cum credeti ca va fi noul Suveran Pontif? I.S.: Noul papa va fi un papa bun. De fapt, toti papii sunt buni, pentru ca ei continua linia trasata de Hristos, ca urmasi ai Sfântului Petru, intâiul dintre apostoli din drept dumnezeiesc. Lucrarea care s-a facut prin alegerea noului papa, chiar daca a fost facuta prin cardinali, a fost facuta prin Spiritul Sfânt. Pe actualul papa l-am intâlnit in 2003, când am fost intr-o vizita ad limina. Este un om foarte capabil, de o modestie deosebita si plin de dragoste. Minunea raspândirii crestinismului Rep.: De când exista greco-catolici in Maramures? I.S.: Si in Maramures, inceputul greco-catolicismului a fost tot pe la anul 1700. Cel care a militat pentru unirea românilor din Maramures cu Roma a fost episcopul Stefan Popa Petrovai, care a si fost inlaturat din scaunul episcopal de catre calcini, in 1717. In 1764, marele episcop al Blajului, Petru Pavel Aron, a murit chiar aici, in Baia Mare, in timp ce se afla intr-o vizita pastorala. Episcopia de Maramures s-a infiintat prin Bula papala “Solemni conventione”, din 5 iunie 1930, si a fost data in administrare monseniorului Iuliu Hosu, episcop de Cluj-Gherla. In 1931, a fost consacrat primul episcop al Maramuresului, Alexandru Rusu. Au urmat Ioan Dragomir, episcopul totalei clandestinitati, si episcopul Lucian Muresan, dupa 1989. Rep.: Care considerati ca este marea realizare a Bisericii de-a lungul istoriei? I.S.: E greu de raspuns la intrebarea asta. Minunea de a se raspândi in toata lumea si de a-i face pe crestini sa traiasca cu adevarat viata in Cristos, dupa cuvântul apostolului Pavel: “De acum, nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”. Rep.: Ce opera artistica va place in mod deosebit? I.S.: Imi plac sculpturile lui Michelangelo: Pieta, David si Moise. Rep.: Aveti vreo lectura favorita? I.S.: Am predat la catedra de dogmatica si, ca urmare, agreez toate lucrarile de dogmatica. Rep.: Ce va doriti de Sfintele Pasti? I.S.: Sa implinesc voia lui Dumnezeu, sa-l preamaresc pe Dumnezeu, sa daruiesc tot ce am in mine pentru semeni, dupa deviza pe care mi-am luat-o la consacrarea mea intru episcop: “Ale tale, dintru ale tale”. Ioan BOTIS