Episcopia Maramureşului şi Sătmarului. Un sfert de veac de dăruire

În 21 noiembrie, când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Intrarea Maicii Domnului în Biserică, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a aniversat 25 de ani de la reactivare. 

Momentul a fost marcat prin Sfânta Liturghie Arhierească, oficiată de Înaltpreasfinţia Sa Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sătmarului, înconjurat de PS Petroniu, Episcopul Sălajului, şi PS Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, şi de un sobor de peste 30 de preoţi şi diaconi slujitori, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, veniţi de pe cuprinsul Eparhiei şi din alte episcopii. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Pr. Prof. Dr. Petrică Covaciu.

În timpul Sfintei Liturghii s-au făcut rugăciuni pentru uşurarea durerii celor răniţi în Clubul „Colectiv” din Bucureşti şi în atacurile de la Paris.

Cuvântul de învăţătură rostit de ÎPS Andrei a avut ca idee centrală pericopa evanghelică a Sfintei Evanghelii a sărbătorii şi a fost intitulat „Să ne curăţim coliba sufletului”. „Noi de abia am intrat în postul Crăciunului şi ne pregătim 6 săptămâni pentru a-L primi pe Hristos în fiinţa noastră, a spus Părintele Mitropolit.  Maica Domnului a fost fiinţa cea mai curată, cea mai sfântă dintre câte au călcat pe acest pământ. Şi ea L-a primit în felul Său pe Dumnezeu. Din nefericire, noi, care dorim să-L primim pe Hristos, pe Domnul Dumnezeu, pentru că viaţa noastră fără El n-are sens, din nefericire, noi nu suntem ca Maica Domnului…

Perioada aceasta a Crăciunului o putem compara cu perioada în care Maica Domnului, în templu, se pregătea pentru clipa unică a primirii lui Dumnezeu în sânul Său. Perioada aceasta este un răstimp în care încercăm şi noi, cu slabele noastre puteri, să postim, să ne rugăm, să facem milostenie, să facem fapte de caritate şi, mai ales, să ne spovedim bine, ca sufletul nostru să devină peştera curată din Bethleem în care să se poată Naşte Hristos. Pentru ca Maica Domnului, primindu-L pe Domnul Hristos în sânul Sau, a devenit Rai de Taina şi-n mijlocul Raiului era Pomul Vieţii, Hristos Domnul.” Părintele Mitropolit s-a referit apoi la cele 7 trepte, pe care păşind, ajungem să-l Primim în sânul nostru pe Domnul Hristos aşa cum L-a primit Maica Domnului: credinţa, frica lui Dumnezeu, pocăinţa sinceră, înfrânarea, îndelunga răbdare, nădejdea şi a şaptea treaptă – unirea cu Hristos, care înseamnă primirea lui Hristos în sufletul nostru, în fiinţa noastră. „Acest lucru îl urmărim noi în Postul Crăciunului”, a subliniat ÎPS Mitropolit Andrei, referitor la această perioadă a curăţirii sufleteşti.

După oficierea Te Deum-ului, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, a dat citire mesajului de felicitare a PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Ctitorul unei Eparhii reînviate”, în care se face referire la datele de referinţă  din existenţa Episcopiei: 12 februarie 1990 – hotărârea Sfântului Sinod al BOR de reactivare a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului; 11 noiembrie 1990 – întronizarea PS Justinian ca Episcop al Maramureşului şi Sătmarului; tulburii ani ai sfârşitului de secol XVII şi începutul secolului al XVIII-lea, când românilor ortodocşi li s-a interzis să aibă episcopie şi episcop proprii; 1937 - reînfiinţarea acestei Episcopii, prin decret regal, dar numai până la ocuparea Ardealului de horthişti, în 1940; reînfiinţarea ei după 1944 şi din nou desfiinţarea în 1948 de regimul comunist  ateu.

„Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a cunoscut pătimirile şi răstignirea unei istorii duşmănoase, timp de mai multe secole. De aceea, reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului în anul 1990, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate, precum şi alegerea şi întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian la cârma ei a fost un act de dreptate, recunoştinţa şi cinstire faţă de toţi cei care au luptat şi s-au jertfit pentru ca dreapta credinţă să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ţinuturi româneşti.

Înzestrat cu un profund spirit misionar, Înalt Preasfinţitul Părinte Episcop Justinian s-a preocupat dintru început de rectitorirea acestei eparhii, care nu avea nici reşedinţa episcopală şi nici catedrală adecvată. Depăşind multe greutăţi, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, cu ajutorul lui Dumnezeu, Eparhia Maramureşului şi Sătmarului are acum o reşedinţă frumoasă şi o catedrală impunătoare, aflată în curs de finalizare”, se spune în Mesajul trimis PF Patriarh Daniel.

Referindu-se la momentul festiv dedicat împlinirii unui sfert de veac de la reactivarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei a transmis felicitări ÎPS Arhiepiscop Justinian, Întâistătătorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, PS Arhiereu Vicar Justin Sigheteanul, Permanenţei Eparhiale, preoţilor protopopi, clerului şi tuturor credincioşilor, adică celor care şi-au dorit reactivarea Sfintei Eparhii. „Cea mai importantă realizare din Eparhie este Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare”, a spus ÎPS Andrei.

Un cuvânt duhovnicesc a adresat credincioşilor din Catedrală ÎPS Arhiepiscop Justinian, care s-a alăturat acestui important moment aniversar al cărui ctitor a devenit de la început. „Să nu uitaţi ziua de azi. Dumnezeu lucrează. Pronia lucrează. Episcopia Maramureşului şi Sătmarului este ocrotită de Dumnezeu”, a spus Înaltul Ierarh.

Un succint istoric al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, cu specificarea celor mai importante repere din existenţa sa de până acum, a prezentat PS Arhiereu Vicar Justin Sigheteanul, pornind de la începuturile grele, când un an Episcopia a funcţionat fără reşedinţă, lucru foarte grav, şi până la faptul că toate evenimentele majore organizate de Episcopie, de la înfiinţare până în prezent, s-au răsfrânt pozitiv, au avut ecou şi au marcat existenţa locuitorilor judeţului.

Eparhia Maramureşului şi Sătmarului este una din cele mai vechi din ţară, existenţa arhiereilor locali fiind pomenită încă în 1391, la Mănăstirea din Peri, azi localitate în Ucraina. Importanţa duhovnicească a Episcopiei pentru credincioşii din judeţele Maramureş şi Satu Mare este deosebită: numărul preoţilor a crescut de la 300 la aproape 600 în prezent, iar al mănăstirilor, de la 4 aşezăminte monahale, la 30 de mănăstiri şi 10 schituri.

A crescut şi numărul protopopiatelor, iar acum se află în faza finală de redactare monografiile complexe ale celor 8 protopopiate şi a apărut recent un volum, de multe sute de pagini, în care este cuprinsă istoria aşezămintelor mănăstireşti şi schiturilor. Nu au fost neglijaţi nici tinerii, noua Catedrala este Catedrala Tinerilor din Episcopie, iar ziua Sfântului Arhidiacon Ştefan a fost declarată Ziua Tinerilor din Eparhie. Pentru tineri au fost organizate două întruniri, una naţională, şi una internaţională, în premieră naţională, cu participarea a peste 3.000 de tineri, cu impact naţional şi internaţional semnificativ.

Se poate spune, fără a greşi, că înfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului a fost instituţia care a iniţiat şi organizat cele mai multe activităţi culturale şi duhovniceşti din judeţele Maramureş şi Satu Mare.

Pentru merite deosebite în calitate de membri ai primei Adunări Eparhiale, domnilor Dumitru Lupşa şi Vasile Dragoş le-a fost înmânată de PS Justin Sigheteanul „Crucea Voivodală Maramureşeană”, cea mai înaltă distincţie a Eparhiei, şi Gramata Episcopală, plus placheta aniversară. Gramata Episcopală şi placheta aniversară au fost înmânate Prefecturii, Consiliului Judeţean, Primăriei Baia Mare. Placheta aniversară şi Gramata Episcopală au primit principalele instituţii judeţene colaboratoare, printre care şi GAZETA de Maramureş.

ÎPS Justinian a primit, din partea Consiliului Judeţean, o Diplomă de Excelenţă, precum şi o Diplomă de Recunoştinţă din partea Ansamblului Folcloric Naţional Transilvania.

Cuvântul rostit de ÎPS Arhiepiscop Justinian în 21 noiembrie 2015 la Catedrala Episcopală, la împlinirea a 25 de ani de la Reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului

Această sărbătoare de 25 de ani de când s-a pus piatra fundamentală  pentru Reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului reprezintă 25 de ani de muncă, de jertfă, de credinţă.

Înalt Preafinţite Părinte Mitropolit Andrei Andreicuţ, Preasfinţite Părinte Petroniu de la Zalău, mult iubite frate Justin, am întârziat puţin la această întâlnire de la Catedrală pentru că m-am dus întâi să fac o vizită la „Înalta Stăpânire”. Nu am venit în faţa dumneavoastră până nu am făcut o vizită la „Înalta Stăpânire”, şi abia după ce am primit dezlegare şi binecuvântare, am venit în mijlocul poporului. „Înalta Stăpânire” este sus la Dumnezeu. Asta-i Înalta Stăpânire a Cerului şi Pământului. I-am făcut o vizită lui Dumnezeu şi lui Hristos înainte de a veni aici, acum. Vă rog să mă iertaţi că am întârziat, dar înainte de a veni aici, a trebuit să-i fac o vizită lui Dumnezeu, lui Hristos. Că dacă n-ar fi Hristos, cred că ne-ar fi înghiţit iadul pe toţi şi am fi fost robi ai diavolului. Dar Dumnezeu şi-a trimis Fiul Său ca să ne nască dintr-o fecioară curată, mai curată decât îngerii. Mai presus de Maica Preacurată nu este decât Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Toate cetele îngereşti, toate cetele cereşti sunt slujitorii Ei şi stau la picioarele Maicii Preacurate. L-am rugat pe vrednicul preot de la Catedrală, Viorel, să săvârşească Sfânta Liturghie în Paraclisul de la Reşedinţa Episcopală, pentru că mi-a ajutat Dumnezeu ca ieri să-l chem la mine pe părintele Macarie de la Rohia, la care mă spovedesc. Asta, deşi eu am 94 de ani şi sunt Arhiepiscop, dar cu toate acestea mă mărturisesc la un simplu monah. Iubiţi fraţi şi iubite surori, să vă folosiţi de acest bărbat, de acest duhovnic pe care-l aveţi în fiecare parohie, tânăr sau mai puţin tânăr, pentru că duhovnicul este după episcop şi după preot cea mai importantă persoană. Aseară, după ce m-am spovedit, l-am chemat pe arhidiaconul Daniel şi, împreună, ne-am făcut canonul. Când a plecat duhovnicul de la mine, a plecat plângând pentru că a fost conştient că a fost şi a spovedit un arhiepiscop. Cred că a fost atât de impresionat încât, când a ieşit, l-am auzit plângând. Iar acum, îi mulţumesc.Îi mulţumesc Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei Andreicuţ, care ne-a onorat cu prezenţa, Întâi Stătătorul de la Cluj – pământul sfânt al părinţilor noştri, al moşilor şi strămoşilor, şi va fi pământ românesc până la sfârşitul veacului. Deci, am venit în primul rând să vă văd şi să mă vedeţi. Uitaţi-vă bine la mine că vreau să mă cunoaşteţi. Eu voi pleca, dar vă aştept la poarta Raiului. Iar dacă mă va pedepsi Dumnezeu şi mă va arunca în Iad, eu voi aştepta la poartă până veţi veni voi toţi să vă văd, şi abia apoi mă voi duce în Iad. Dar am speranţa că, după 94 de ani de slujire lui Dumnezeu, cât am acum, cred că voi avea loc în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu umilinţă spun asta. În faţa tuturor, mulţumesc consilierilor, mulţumesc tuturor preoţilor, mulţumesc tuturor călugărilor şi îi mulţumesc din toată inima Preasfinţitului Justin. Nu am cuvinte suficiente ca să spun meritele pe care le are Episcopul Justin. Aşa a vrut Dumnezeu. Închipuiţi-vă dacă nu alegeam un om vrednic precum Justin, ar fi rămas Episcopia pustie. Dar Dumnezeu a rânduit ca lângă mine, după ce am slujit 4 ani singur, să-l chem pe Justin. A fost chemat un om de jos de la turmă ca să fie rege. A fost chemat să poarte acest frumos titlu de Episcop Vicar, a fost dăruit de Dumnezeu. Dacă nu era Justin, era foarte greu. Dar Dumnezeu lucrează, Pronia lucrează, Puterea lui Dumnezeu lucrează şi Episcopia din Maramureş este ocrotită de Dumnezeu. Pronia lui Dumnezeu lucrează cu fiecare maramureşean. Pentru mine, fiecare moroşan este un bărbat adevărat şi fiecare femeie din Maramureş este o creştină adevărată, fiecare funcţionar de aici este un om deplin, fiecare muncitor din Maramureş este un muncitor care are mâna sfinţită, pentru că din palma muncitorilor iese de la pâine până la lumină şi celelalte multe lucrări de care ne bucurăm. Pentru rodul muncii ţăranului, al ciobanului, al muncitorului de pe şantiere şi pentru sudoarea de pe fruntea lor le mulţumesc.Multe am de spus, dar în fiecare parohie este câte un ucenic al arhiepiscopului. Eu, împreună cu Preasfinţitul Justin, avem plină Episcopia de ucenici. Preoţimea din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului este o preoţime vrednică, bună, bine pregătită, curată şi dau slavă lui Dumnezeu şi ziua şi noaptea pentru asta. Pentru mine zilele sunt negre, pentru că ziua am muncă de birou, iar nopţile sunt albe, pentru că nopţile mă întâlnesc cu moşii, cu strămoşii, cu tata Ilie, cu mama Maria, cu toţi părinţii şi fraţii, cu toată lumea care a plecat şi care mă aşteaptă. Mă rog şi vă promit însă că nu plec până când nu vă văd că intraţi şi voi în binecuvântarea lui Dumnezeu. Am încredere în asta pentru că Dumnezeu nu ţine cont de greşelile noastre.

Cum vă rugaţi în fiecare zi, cum ziceţi? „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri!”. Dacă veţi ierta, şi Dumnezeu va ierta toate păcatele. Tinerii sunt zburdalnici, deştepţi şi cu trup curat. Tineretul din România este un tineret bun. Tinerii noştri sunt îngerii lui Dumnezeu, iar fiecare mamă este născătoare de Dumnezeu, pentru că fiecare copil născut şi botezat în Biserica noastră este un înger al lui Dumnezeu. Împreună vă rog să rostim sfânta rugăciune: Tatăl nostru.

Nădejdea mea este Tatăl, speranţa mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!

Dumnezeu să vă pomenească!