Energia dragonului asiatic

Organele de ordine patruleaza in centrele comerciale din Beijing cu o noua misiune: inarmati cu un termometru, masoara temperatura ambientala si se asigura ca in cladiri caldura nu este excesiva, noteaza El Mundo, citat de Rompres. China incepe al treilea an de rationalizare a energiei cu neliniste si cu o intrebare: va putea dragonul asiatic sa gaseasca suficient combustibil pentru a-si continua ascensiunea imparabila? Cu o crestere economica anuala de circa 10%, si milioane de noi consumatori asteptand rabdatori sa isi cumpere o masina de spalat, China a trecut de la o tara exportatoare de petrol la cea de importator a 5% din productia mondiala. Liderii chinezi s-au lansat intr-o ofensiva diplomatica fara precedent pentru a incerca sa-si asigure livrarile pentru urmatorii ani si sa depaseasca criza pe care expertii o prognozeaza de mai multi ani. Gasirea de noi surse energetice, in care China rivalizeaza cu alte economii emergente precum India, i-a determinat pe diplomati sa stranga relatiile cu tari cu care pana acum de abia tineau legatura, de la Venezuela la Arabia Saudita si tarile din Africa Occidentala. Energia, nu afinitatile politice sau geostrategice, a devenit motorul diplomatic al unei tari care in 1993 nu avea decat 700.000 de autoturisme, iar anul acesta preconizeaza fabricarea a 8 milioane de autovehicule. Ultimele incercari ale ONU de a sanctiona guvernele din Sudan si Iran s-au lovit ferm de refuzul Chinei, care are contracte de achizitionare de energie cu respectivele tari. Luna de fiere Pe de alta parte, luna de miere din relatia Beijingului cu Moscova a devenit amara dupa ce Rusia nu a raspuns cererilor energetice ale Chinei. „Rusia nu pare sa inteleaga ca avem o grava lipsa de energie”, declara Zhang Zubao, director adjunct al Comisiei pentru Dezvoltare si Reforma Nationala chineza, dupa intoarcerea sa dintr-o vizita in care rusii au refuzat sa vanda Chinei mai multe centrale electrice din Siberia. Liderii chinezi au decis sa combine obtinerea de noi surse energetice cu o politica drastica de reducere a consumului casnic, anuntat in cadrul planului cincinal prezentat la a X-a Adunare Nationala Populara. Locuitorii capitalei Chinei stiu deja ca la jumatatea lunii martie incalzirea va fi oprita, indiferent de temperaturile de afara. Odata venita vara, guvernul va limita folosirea aparatelor de aer conditionat si va permite in birouri si in magazine ca temperatura sa scada pana la minimum 26 de grade. Milioane de angajati au primit acelasi sfat ca anul trecut: sa-si lase sacourile si cravatele acasa. Totusi, nici noile legi prevazute si nici masurile de reducere a consumului, care include schimbarea a milioane de becuri cu unele de mai mica intensitate in iluminatul stradal, nu au fost suficiente pentru a frana apetitul energetic chinez. Teama ca lipsa de energie va duce la pierderea fortei economiei nationale a determinat reducerea planurilor de utilizare a carbunelui, principala cauza a degradarii mediului inconjurator cu care se confrunta China. In asteptarea constructiei de noi centrale nucleare si de finalizarea altor proiecte (precum hidrocentrala de la cele trei defileuri ale fluviului Yangzi) sursa de energie care provoaca cea mai mare poluare este si cea care impulsioneaza economia tarii. Consumul de carbune a crescut anul trecut cu 9,5 % iar anul acesta se preconizeaza o crestere de cel putin 8 %, dar nici macar „armata” de 7 milioane de mineri nu pot face fata expectativelor unei tari care are nevoie de tot mai mult combustibil. Viitorul Chinei, cu un procent de terenuri fertile, apa potabila si resurse de energie mult sub media internationala, se caracterizeaza printr-o mai mare dependenta decat a altor tari. Apetitul insatiabil al dragonului chinez a devenit si punctul sau slab. El Mundo